Export de energie aproape cât tot consumul intern pe fondul unei situații unice pentru sezonul rece. Necesar extrem de mic și producție mare

Duminică, la prânz, într-o zi de noiembrie cu termperaturi de 22 de grade Celsius, Sistemul Energetic Național înregistra o producție totală instantanee de 6.566 MW, un consum intern de 3.740 MW, rezultând un export net de 2.800 de MW, beneficiarul acestor cantități fiind Bulgaria.

Este unul dintre cele mai mari niveluri din ultimii ani pentru exportul net, într-un SEN mai degrabă caracterizat prin importuri masive, pe aproape toate intervalele zilei, datorate unei producții locale insuficiente.

Exportul net aproape că egala consumul intern, adică jumătate din generarea de energie de aici pleca peste graniță. Chiar dacă azi nu mai avem chiar aceleași condiții, întrucât suntem într-o zi lucrătoare iar consumul a crescut, rămânem totuși net exportatori pe intervalele orare de zi.

La acel moment, producția din regenerabile era mare – 1.320 MW în fotovoltaic și aproape 1.000 de MW în eolian, la care se adăugau 1.200 MW în termocentralele pe gaz (pentru că sistemele de termoficare sunt pornite, deși au fost câteva zile calde) și mai veneau alți 1.000 de MW în cărbune, plus 700 de MW în hidro. Evident, Nuclearelectrica își aducea aportul ei obișnuit – producție în bandă de 1.300-1.400 MW.

Deși o situație foarte neobișnuită, ce s-a întâmplat ieri arată încă o data situația în care se află SEN, deja de mai mulți ani. Fără condiții meteo favorabile, anume cer senin și vânt, suntem condamnați la importuri masive de energie pentru a asigura consumul intern. Dacă însă avem producție mare în regenerabile, atunci putem deveni, cel puțin temporar, net exportatori, însă doar pe fondul acestor energii ieftine, deci competitive în piață. Odată produse și fără a găsi cumpărător la intern, ele pleacă la piețele cu cerere din jur, anume Ungaria și Bulgaria.