Sursă foto: Unsplah
Intrarea mult așteptată a Bulgariei în zona euro s-ar putea confrunta cu o amânare, întrucât este puțin probabil ca țara să îndeplinească criteriul de inflație necesar pentru introducerea euro la 1 ianuarie 2025. Dimitar Radev, guvernatorul Băncii Naționale a Bulgariei (BNB), a dezvăluit pentru agenția de presă BTA că un scenariu mai plauzibil pentru integrarea Bulgariei în zona euro ar fi mai târziu, în 2025, scrie Novinite.
Această dezvăluire vine în cadrul unei discuții mai ample în cadrul cercurilor financiare și de afaceri din Bulgaria. Camera de Comerț din Bulgaria, reprezentată de Stanislav Popdoncev – vicepreședinte al Camerei, a fost implicată într-un grup de lucru interdepartamental însărcinat cu elaborarea legii privind introducerea euro. Popdoncev a explicat care este evoluția calendarului pentru adoptarea euro în Bulgaria.
“Data țintă inițială de 1 ianuarie 2025 a fost reevaluată din cauza preocupărilor că Bulgaria ar putea să nu îndeplinească criteriul de inflație până la publicarea raportului de convergență periodic în luna iunie a acestui an. Prin urmare, în prezent sunt luate în considerare date alternative pentru aderare, în special 1 martie sau 1 iulie 2025”, a spus Popdoncev.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
Popdoncev a subliniat necesitatea unei perioade ample de pregătire a firmelor pentru trecerea la euro. “Întreprinderile au nevoie de între 6 și 8 luni pentru a-și ajusta operațiunile pentru tranzacțiile în euro, cuprinzând dispozitive fiscale, software intern și adaptări procedurale”, a declarat el.
Un aspect cheie al acestei adaptări implică actualizarea software-ului dispozitivelor fiscale utilizate de firme, inclusiv a caselor de marcat, care sunt în număr de peste 350.000. Popdoncev a subliniat importanța modificării unei ordonanțe pentru a facilita actualizările de software, care sunt estimate a costa între 44 și 100 de leva (22 și 50 de euro) per dispozitiv.
Deși tranziția la euro necesită pregătiri cuprinzătoare, Popdonchev a dat asigurări că este posibil ca întreprinderile să nu fie nevoite să investească în dispozitive fiscale complet noi, cu condiția ca actualizările software să fie suficiente. Cu toate acestea, orice nevoie potențială de dispozitive noi ar depinde de amploarea modificărilor software.