Reorientare strategică a circulației gazelor prin România

După ani de zile în care România tranzita cel mai mult gaze către Ungaria – chiar la capacitatea maximă a interconectorului Arad – Szeged (7 milioane metri cubi zilnic), acum lucrurile s-au schimbat.

Prin conductele Transgaz acum se tranzitează mai multe gaze către Ucraina.

În fiecare zi trec pe la Isaccea 2,6 milioane metri cubi pentru ucraineni, în timp ce, pe la Arad, cantitățile pentru unguri sunt limitate la 2,3 milioane metri cubi, de trei ori mai puțin decât anii trecuți.

Această situație este valabilă din luna noiembrie a anului trecut, când sa operaționalizat Coridorul Vertical, care aduce gaze (în general americane) pentru ucraineni, descărcate de pe metaniere în terminalele din Grecia.

România este parte esențială a acestui proiect, intens susținut de America și UE, pentru că aici se face distribuția către Ucraina, dar și Republica Moldova.

În schimb, ungurii au probleme cu aprovizionarea cu gaz, pentru că acesta era gaz rusesc („împachetat” în Turcia) care venea prin conductele bulgare și românești.

Aprovizionarea cu gaz de proveniență rusească este supusă presiunilor și sancțiunilor UE, însă Ungaria și Slovacia nu sunt dispuse să renunțe la această sursă, motivând că nu au alternativă.

Este de presupus că această reducere a tranzitului prin România are legătură cu încercările Budapestei de aprovizionare și din alte părți cu acele cantități necesare asigurării consumului intern.

În această perioadă rece, consumul României trece de 60 de milioane de metri cubi. Principala sursă este extracția din depozite, urmată de producția curentă și de importuri.

Exportul către Moldova rămâne constant, la aproape 6 milioane mc, practic tot necesarul de consum al vecinilor. Moldovenii sunt total dependenți de România, în asigurarea consumului, atât ca import direct cât și prin faptul că noi le asigurăm spațiu de stocare în depozitele noastre subterane.