De cele mai multe ori, statul nu poate să își construiască soluțiile de care are nevoie, dar nu are nici măcar capacitatea să le preia de la cei care le dezvoltă și să le utilizeze la capacitate maximă, consideră Bogdan Ivănel, fondatorul Code for Romania, o asociație care a creat soluții digitale pentru probleme din societate.
Filmare: Cosmin Tudorescu / Montaj: Darius Petrașcu/ Echipa Studio G4Media
ONG-ul a dezvoltat pro-bono o serie de soluții, lucrează cu sute de programatori voluntari, și a colaborat și cu instituții ale statului, cu Autoritatea pentru Digitalizarea României sau cu Departamentul pentru Situații de Urgență, a lansat soluții de centralizare de informații și resurse în timpul pandemiei sau în criza refugiaților după izbucnirea războiului din Ucraina.
Într-un interviu pentru Economedia din seria “Cei care se întorc”, Bogdan a povestit despre parcursul său profesional, reîntoarcerea în România din Olanda și înființarea ONG-ului.
Am povestit cu fondatorul Code for Romania și despre lipsa de capacitate majoră a statului.
“Asta înseamnă că, de cele mai multe, ori statul nu doar că n-are capacitatea să-și construiască aceste soluții de care are nevoie, nu are nici măcar capacitatea să le preia de la noi și să le poată menține sau să le poată utiliza la maxima lor capacitate. Și cred că acesta a fost cazul cu aproape toate soluțiile pe care noi le-am oferit statului, în ciuda faptului că noi am stat acolo zi de zi cu ei, i-am ținut de mână, i-am învățat să le utilizeze, le răspundem oricând la telefon, îi ajutăm oricum putem noi ca ei să le folosească cât mai bine, le adaptăm, le refacem dacă este ceva neclar în ele, dacă trebuie funcționalități noi și, cu toate astea, capacitatea statului de a le utiliza este foarte mică”, spune Ivănel.
Digitalizarea cu poze și date introduse manual
Acesta a dat un exemplu din istoricul de colaborare cu statul.
“O să dau un exemplu foarte simplu, cele mai folosite platforme din pandemie au fost cea de știri oficiale și datelazi.ro, făcute de noi, pe care intra toată România la ora 1:00, să vadă datele zilei. Acolo exista o interfață prin care Guvernul României putea să-și introducă singur datele în platformă – foarte prietenoasă, foarte ușoară. Trebuia doar ca cineva să intre 5 minute/zi să facă chestia asta. Nici n-ar fi trebuit ca cineva să intre 5 minute/zi să facă chestia asta. Noi ne-am oferit să le facem și un sistem de preluare a datelor, de procesare a datelor, care să fie trase automat din centrele de testare și de peste tot. Nu am reușit să facem chestia asta, nu am reușit să-i convingem să facă chestia asta. Și atunci cum se actualizau datele? Timp de 2 ani, zi de zi, la ora 12:30 pe un canal de WhatsApp, nouă ne era trimisă de către Guvernul României o fotografie și noi introduceam, de mână, acele date și la ora 1:00 ele erau puse acolo și după aceea Guvernul comunica către presă: Aveți datele pe platformă”. Dacă vă uitați și acum pe datelazi.ro până s-a declarat finalul pandemiei exisă o zi în care nu există date despre numărul de decese, cazuri etc. Aceea e ziua în care şeful Grupului de Comunicare Strategică și-a dat demisia. La ora 12.30 nu a mai fost nimeni care să ne trimită datele, a doua zi am întrebat de datele de ieri. Și am tot întrebat. Asta apropo de lipsa de fluxuri a statului. Și asta e o soluție mică, foarte simplă. Statul român nu a avut capacitatea să facă asta până la capăt, nici ajutați”, spune Ivănel.
Cealaltă problemă ține de disponibilitatea autorităților de a coopera, spune fondatorul de ONG.
“ușile statului s-au deschis pentru colaborarea cu noi doar în momentele de criză – în COVID, în criza refugiaților, în momente când și lor le era frică pentru viețile lor. De fapt, în afara momentelor ăstora, colaborarea noastră cu statul a fost sporadică sau inexistentă. În ciuda faptului că noi în continuare batem de fiecare dată la ușile lor cu cele 1500 de probleme ale României (identificate într-un studiu, n.red.) și cu soluțiile pentru pentru astea, pur și simplu nu ne răspunde nimeni. Din acele 1500 de probleme pe care le-am depistat, noi am proiectat vreo 400 de soluții digitale de care România are nevoie ieri. Pe 70 dintre ele le-am construit deja. Unele nu pot fi construite fără o colaborare cu statul și fără acceptarea statului. De exemplu, un sistem de trasabilitate a cheltuielilor din sistemul de sănătate – e foarte important, dar n-avem cum să-l facem noi fără să-l accepte statul în spitale, în minister, în Casa Națională de Asigurări de Sănătate”, subliniază Ivănel.
Pe de altă parte, sunt soluții digitale care pot fi dezvoltate și administrate în interiorul societății civile, în locul statului.
“Și nu este nevoie ca statul să ne dea voie să facem lucrul ăsta. Un exemplu este rezultatevot.ro sau votdiaspora. Sunt platforme pe care, în orice țară normală, le-ar fi făcut statul pentru comunicare, pentru transparentă. În România nu le-a făcut statul, dar le-am făcut noi și le-am menținut în societatea civilă. Câteodată construim noi împreună cu organizații din societatea civilă și după aceea atragem statul, de exemplu – sistemul de management de caz pentru victimele violenței domestice. Acolo noi am creat sistemul în primul rând pentru ONG-urile din domeniul acesta, dar obiectivul și efortul acum este să atragem și instituțiile publice care lucrează și administrează cazuri de violență domestică. Dar dacă am fi stat după stat și după instituțiile care lucrează în jurul fenomenului violenței domestice, n-am fi lansat soluția niciodată, nu am fi construit-o niciodată. Așa că am zis: haide să funcționeze măcar la nivelul societății civile și după aceea să îi rugăm, să-i convingem, să-i forțăm, într-o măsură sau alta, să participe și autoritățile publice”, spune Ivănel.
Nu trebuie să construim de 3000 de ori câte un sistem sau să-l plătim de 3000 de ori în 3000 de feluri
Fondatorul Code for Romania subliniază că munca de digitalizare s-ar putea simplifica prin coordonare.
“La statele la care ne uităm cu admirație în ceea ce privește digitalizarea, ei s-au uitat la ce înseamnă infrastructura critică a statului, care sunt nevoile repetitive ale instituțiilor publice și au început să le acopere, pentru că efectul de multiplicare foarte mare acolo. Uite, dacă ne uităm la spitalele din România! Spitale din România au nevoie cam de aceleași sisteme informatice. Dacă digitalizez un spital, le poți digitaliza pe toate, pe același principiu. Dacă te uiți la primării, în momentul ăsta, primăriile se digitalizează fiecare cum poate. Adică o primărie mai isteață, care are acces la niște fonduri europene, a reușit să facă ceva. Dacă nu, nu. Asta este o chestie anormală. În mod normal și logic, ar fi trebuit să ne uităm la nevoile unei primării. În România, sunt peste 3000 de primării care toate au aceleași nevoi. Nu trebuie să construim de 3000 de ori câte un sistem sau să-l plătim de 3000 de ori în 3000 de feluri”, consideră Ivănel.
Vezi și: