Planul UE de interzicere a fluxurilor mixte de gaze prin Turcia pentru a tăia „cordonul ombilical” cu Rusia. Dificultăți și impact major pentru România

Odată cu apropierea momentului pentru o renunțare definitivă la gazul rusesc – pe baza planului Comisiei de încetare până la 1 ianuarie 2028 – țările UE iau în considerare una dintre cele mai complexe și sensibile din punct de vedere tehnic propuneri: interzicerea fluxurilor mixte de gaze prin Turcia, atunci când acestea includ cantități rusești, relatează Energypress.

Aceasta este o încercare de a „închide robinetul” nu doar pentru încărcăturile rusești direct identificabile, ci și pentru rutele de aprovizionare indirecte – așa-numitele „fluxuri mixte” care ajung în Europa prin rețele precum conducta TurkStream. Cantitățile transportate prin aceasta sunt estimate la aproximativ 40 de milioane de metri cubi pe zi și constau din gaze de origine rusească, azeră și – într-o măsură mai mică – iraniană.

Dacă acest lucru se va întâmpla, acest lucru va avea un impact direct și sever și asupra României, pentru care ruta turco-bulgară este unica prin care ne facem importurile de gaze (13-15 milioane metri cubi în această perioadă, chiar și peste 20 de milioane metri cubi iarna) și prin intermediul căreia tranzităm gaze pentru Ungaria. Dacă se va reuși să se elimine complet gazul rusesc de pe conductă – lucru extrem de complicat tehnic, volumele se vor micșora drastic, România urmând să piardă atât din punctul de vedere al securității în aprovizionare (mai ales iarna), dar și din banii pe care-i încasează prestând servicii de tranzit pentru unguri (peste 5 milioane metri cubi zilnic, ca medie anuală).

De asemenea, o astfel decizie se va lovi de refuzul clar de a se alinia Bruxelles-ului al Ungariei, dependente de importul de gaze rusești, prin Turcia și Bulgaria, apoi România și Serbia.

Tehnicitatea

Obstacolul tehnic este enorm: gazul care trece prin rețeaua turcească nu mai poate fi distins în ceea ce privește originea sa exactă. Nu există mecanisme de urmărire pentru a dovedi ce moleculă provine din ce țară de producție. Acest lucru face „eliminarea” originii rusești practic imposibilă, potrivit analiștilor. Și, bineînțeles, creează o lacună care permite continuarea exporturilor rusești către piața europeană, prin intermediul unei țări intermediare precum Turcia, care nu este supusă restricțiilor UE.

Propunerea care a fost prezentată în cadrul consultărilor tehnice ale UE prevede două alternative:

• interdicție completă asupra oricărui import de gaze naturale de origine mixtă prin Turcia, dacă acesta conține încărcături rusești, indiferent de procent.
• Excepția parțială, cu condiția să existe posibilitatea unei „documente clare și verificabile” de origine non-rusă.

În timpul consultărilor, mai multe state membre au subliniat, de asemenea, o ambiguitate juridică: deși foaia de parcurs a UE include o definiție a ceea ce înseamnă un „importator”, nu există o definiție clară a „importurilor” în sine. Acest lucru lasă loc de interpretări greșite, în special în ceea ce privește cantitățile care circulă prin țări terțe, cum ar fi Serbia, care nu sunt membre ale UE.

Necesitatea unui cadru juridic mai strict, care să includă și fluxuri „tranzitorii” și definiția precisă a ceea ce este considerat import pe teritoriul Comunității, este acum imperativă.

Statele membre au termen până pe 22 august pentru a depune amendamente la proiectul Comisiei. Scopul este de a avea un text european comun până pe 20 octombrie, dar nimic nu este sigur. Mai multe guverne pregătesc deja cereri de prelungire sau derogare, invocând fie dificultăți tehnice, fie probleme de securitate a aprovizionării.

După toate probabilitățile, planul final nu va deveni obligatoriu înainte de sfârșitul lunii ianuarie 2026.

Dura realitate a cifrelor

În ciuda planurilor ambițioase și a declarațiilor politice, datele sunt necruțătoare: UE continuă să importe aproximativ 100 de milioane de metri cubi de gaze naturale rusești și GNL pe zi. Fluxurile din conducta TurkStream acoperă 40% din această cantitate, majoritatea rămânând de origine rusească, în ciuda identității sale „mixte”.