Mai mult de jumătate din firmele din România au investit în a crește gradul de digitalizare, în ultimii cinci ani, însă majoritatea spun că întâmpină obstacole în acest proces, costurile și complexitatea fiind cele mai mari, arată un raport publicat joi de Banca Națională a României (BNR).
Astfel, 57% dintre firmele care activează în România au raportat întreprinderea de acțiuni sau investiții în ultimii cinci ani pentru a crește gradul de digitalizare a firmei, dintre care 24 la sută în mică măsură, 22 la sută într-o oarecare măsură și 11 la sută într-o proporție considerabilă.
Corporațiile au realizat demersuri sau investiții pentru dezvoltarea digitalizării firmei într-o mai mare proporție, respectiv 89 la sută dintre firme față de 57 la sută în cazul IMM.
Dintre sectoarele de activitate, firmele din agricultură, industrie și servicii și utilități au implementat măsuri sau au alocat resurse pentru creșterea nivelului de digitalizare a companiei în proporție de 60 la sută (din fiecare sector), în timp ce sectorul serviciilor și utilităților are asociată cea mai ridicată pondere a firmelor care au raportat întreprinderea de astfel de demersuri într-o mare măsură (16 la sută față de 11 la sută la nivel agregat).
Firmele care activează în domenii cu grad înalt de tehnologizare (high-tech) indică în proporție de 87 la sută desfășurarea de activități și investiții menite să sporească digitalizarea firmei, față de 78 la sută în cazul firmelor cu un nivel scăzut de tehnologizare (low-tech).
Similar, firmele din serviciile cu intensitate ridicată a cunoașterii (knowledge intensive services) raportează într-o proporție mai ridicată (80 la sută) inițierea de acțiuni pentru avansarea procesului de digitalizare în cadrul firmei.
Principalele obstacole în calea digitalizării firmelor
Principalul obstacol în creșterea digitalizării, semnalat de 57 la sută dintre firme, vizează costurile ridicate, respectiv investiții inițiale în infrastructură, software și securitate cibernetică, precum și costurile de mentenanță.
Acesta este urmat de complexitatea procesului de digitalizare, în cazul a 45 la sută dintre firme, pentru că implementarea soluțiilor digitale necesită planificare strategică și adaptare continuă, iar integrarea tehnologiilor avansate poate fi dificilă fără expertiză.
Lipsa fondurilor sau accesul redus la finanțare este al treilea factor limitativ al digitalizării (31 la sută dintre firme), în timp ce lipsa competențelor și cunoștințelor digitale este indicată de 20 la sută dintre firme.
În funcție de dimensiunea firmei, lipsa fondurilor sau accesul redus la finanțare sunt resimțite mai acut de IMM (31 la sută față de 15 la sută în cazul corporațiilor), lipsa competențelor și cunoștințelor digitale (20 la sută comparativ cu 13 la sută), tehnice (14 la sută față de 9 la sută) și financiare (10 la sută versus 4 la sută) fiind, de asemenea, provocări mai accentuate pentru IMM față de companiile de mari dimensiuni.
Complexitatea procesului de digitalizare, respectiv faptul că implementarea soluțiilor digitale necesită planificare strategică și adaptare continuă, iar integrarea tehnologiilor avansate poate fi dificilă fără expertiză, sunt raportate într-o proporție mult mai mare de corporații (64 la sută față de 45 la sută în cazul IMM), fiind principala dificultate în calea digitalizării pentru firmele de mari dimensiuni.
Indiferent de sectorul de activitate, costurile ridicate se mențin ca principala barieră în adoptarea digitalizării, potrivit evaluărilor firmelor, acestea fiind indicate într-o mai mare măsură de firmele din industrie (63 la sută față de 57 la sută la nivel agregat).
Complexitatea procesului de digitalizare este semnalată într-o proporție mai ridicată de firmele din agricultură (52 la sută față de 45 la sută la nivel agregat), totodată acestea resimțind mai intens și lipsa fondurilor sau accesul redus la finanțare (36 la sută comparativ cu 31 la sută la nivel agregat), dar și a lacunelor în ceea ce privește competențele și cunoștințele tehnice (17 la sută versus 14 la sută la nivel agregat) și financiare (15 la sută față de 10 la sută la nivel agregat).

La nivelul agregat al companiilor nefinanciare, platformele digitale care facilitează interacțiunea dintre clienți și firme sau dintre firme reprezintă cel mai frecvent utilizate tehnologii digitale, de 21 la sută dintre firme, urmate de internetul lucrurilor (dispozitive electronice care comunică între ele fără asistență umană) implementat în cazul a 16 la sută dintre firme. La polul opus, tehnologiile cu grad redus de adopție sunt realitatea virtuală și dronele (3 la sută fiecare).
Dimensiunea firmei joacă un rol esențial în adoptarea tehnologiilor digitale avansate. Indiferent de tipul tehnologiei digitale avansate, corporațiile se remarcă printr-o rată de adopție superioară, în special în ceea ce privește big data (27 la sută față de 5 la sută în cazul IMM), robotica (25 la sută comparativ cu 4 la sută în cazul IMM), dar și inteligența artificială și machine learning (21 la sută versus 10 la sută).
Adoptarea tehnologiilor digitale avansate variază și între sectoarele de activitate. Se remarcă următoarele diferențe la nivelul sectoarelor economice, determinate în principal de specificul activității: (i) firmele din agricultură utilizează într-o mai mare măsură dronele (14 la sută față de 3 la sută la nivel agregat), robotica (10 la sută față de 4 la sută) și imprimarea 3D (7 la sută față de 4 la sută); (ii) firmele din industrie au adoptat într-o pondere mai mare tehnologii precum platformele online (28 la sută comparativ cu 21 la sută la nivel agregat), internetul lucrurilor (20 la sută față de 16 la sută), imprimarea 3D (11 la sută versus 4 la sută) și robotica (9 la sută față de 4 la sută); (iii) firmele din servicii și utilități au implementat într-un procent mai mare internetul lucrurilor (18 la sută față de 16 la sută la nivel agregat) și inteligența artificială și machine learning (13 la sută comparativ cu 10 la sută). Sectoarele cu cele mai mici progrese în ceea ce privește implementarea tehnologiilor digitale avansate, indiferent de tipul tehnologiei, sunt construcțiile și imobiliarele și comerțul.

Firmele din domeniile cu grad înalt de tehnologizare (high-tech) prezintă cele mai ridicate ritmuri de integrare a tehnologiilor digitale avansate în activitate, în special în ceea ce privește robotica (38 la sută față de 4 la sută la nivel agregat), internetul
lucrurilor (34 la sută comparativ cu 16 la sută), imprimare 3D (26 la sută versus 4 la sută) și analiza datelor mari (20 la sută față de 5 la sută).
România, la coadă în folosirea AI
Companiile utilizează tot mai mult inteligența artificială (IA) pentru a-și îmbunătăți activitatea. În anul 2024, peste 13 la sută dintre companiile din Uniunea Europeană au utilizat IA, în creștere față de 8 la sută în 2023. Dintre statele membre ale Uniunii Europene, utilizarea tehnologiilor bazate pe inteligență artificială a fost cea mai ridicată în Danemarca (28 la sută), urmată de Suedia și Belgia (25 la sută fiecare). În contrast, cea mai redusă pondere a fost înregistrată în România (3 la sută), Polonia și Bulgaria (ambele cu 6 la sută)