Sursa: Unsplash.com
Rata de adoptare a vehiculelor electrice (VE) în România a urcat la 9% în 2022, marcând o creştere remarcabilă de 72% faţă de anul precedent, însă această cifră este încă inferioară ratei medii globale de adoptare de 13%, a afirmat Mihai Drăghici, director Consultanţă, EY România, conform Agerpres.
“Rata de adoptare a vehiculelor electrice (VE) în România a urcat vertiginos, la 9% în 2022, marcând o creştere remarcabilă de 72% faţă de anul precedent. Totuşi, această cifră este încă inferioară ratei medii globale de adoptare de 13%. Studiul EY/Eurelectric identifică şase elemente esenţiale care vor determina viitorul eMobility. Nerespectarea acestor aspecte ar putea duce la ratarea obiectivelor net-zero, la probleme nerezolvate legate de calitatea aerului, la investiţii irosite şi la o perioadă de tranziţie prelungită pentru eMobility”, a menţionat Mihai Drăghici.
Potrivit unui studiu realizat de EY şi Eurelectric, adoptarea vehiculelor electrice (VE) a accelerat mai repede decât se preconiza. La nivel global, vânzările de VE s-au dublat în 2021 şi au crescut cu 55% în 2022, ajungând să reprezinte 13% din totalul vehiculelor vândute.
Studiul, care include informaţii obţinute de la lideri din industrie, inclusiv din sectorul auto, utilităţi, gestionarea flotelor, planificare urbană şi infrastructură de încărcare, evidenţiază faptul că, în 2022, vânzările de vehicule electrice în China au ajuns la 27% din totalul vehiculelor vândute. În Europa, acestea au reprezentat puţin peste 20%, iar în SUA, vânzările de vehicule electrice au crescut la peste 7% din totalul vehiculelor vândute.
Totodată, studiul subliniază necesitatea unui răspuns colaborativ şi coordonat din partea actorilor din ecosistemul eMobility în vederea atingerii obiectivelor de decarbonare, în special în cazul serviciilor publice, care joacă un rol esenţial.
“Pentru a evita un scenariu modern de tipul ‘căruţa înaintea calului’, cercetarea subliniază faptul că ecosistemul trebuie să se regrupeze în jurul a şase elemente esenţiale: lanţuri de aprovizionare rezistente şi materii prime vitale; producţia de energie curată şi ecologică; infrastructura de încărcare accesibilă; integrarea vehiculelor electrice cu tehnologia reţelelor inteligente; platforme digitale şi aplicaţii mobile pentru a optimiza încărcarea vehiculelor electrice şi găsirea şi formarea forţei de muncă de potrivite pentru viitor.
Pe măsură ce populaţia care achiziţionează vehicule electrice se schimbă de la cei care au adoptat timpuriu vehiculele electrice la un grup mai mare de consumatori cu valori şi aşteptări mai obişnuite, infrastructura de încărcare accesibilă pentru toţi este esenţială.
Totodată, studiul calculează că, până în 2040, numărul total de încărcătoare rezidenţiale, private şi publice, necesare în Europa va depăşi 140 de milioane (88% vor fi destinate încărcării la domiciliu) pentru a deservi un număr estimat de 239 de milioane de vehicule electrice. În SUA, va fi nevoie de un total de 91 de milioane de încărcătoare (85% pentru încărcarea la domiciliu) pentru a deservi 152 de milioane de vehicule în acelaşi interval de timp.
Pe de altă parte, pentru a implementa rapid şi echitabil infrastructura de încărcare, documentul recomandă stimularea prin intermediul reglementărilor şi a instalării terminalelor de încărcare în spaţiile şi locurile în care oamenii trăiesc şi lucrează. De asemenea, este esenţială cooperarea dintre operatorii de reţea şi autorităţile publice în ceea ce priveşte pregătirea pentru dezvoltarea reţelei, înţelegerea gradului de adoptare a vehiculelor electrice şi evaluarea nevoilor de infrastructură şi a investiţiilor.
“Rolul serviciilor de utilităţi în această tranziţie are la bază o cunoaştere aprofundată a sarcinii pe liniile de distribuţie şi de transport. Studiul menţionează că, în tranziţia către e-mobilitate, serviciile de utilităţi trebuie să îşi asume un rol mult mai apropiat de client şi mai adaptat la tehnologie. Pentru a avea succes, companiile de utilităţi trebuie să colaboreze în mod proactiv cu planificatorii urbani şi să continue să construiască reţele care să permită conectarea surselor regenerabile de energie şi a altor forme de active distribuite”, mai arată cercetarea.
În plus, acestea trebuie să gestioneze noile sarcini la punctul de încărcare şi să urmărească noi tehnologii care să permită un flux de energie în ambele sensuri în cadrul sistemului.