VIDEO Calitatea în construcții. Peisagista Ana Horhat: Suntem în continuare țara coeficienților. Se gândește mult pe minimul necesar: minim de spațiu verde, minim de arbori/ Dar lucrurile o iau în direcția bună, clienții au devenit mai exigenți
Multe dintre noile ansambluri rezidențiale construite în anii recenți sunt deficitare în ceea ce privește serviciile sau spațiile verzi, cu un minim de copăcei plantați sau instalând câte o fâșie de verde și un loc de joacă cu mochetă. Există dezvoltatori care țin totuși cont de aceste aspecte, dincolo de metrii pătrați care se pot construi? S-au mai schimbat tendințele? Ne-a oferit o perspectivă peisagista Ana Horhat, cu studii la Roma și birou la Cluj, membră în echipe care au câștigat concursuri de amenajări de spații publice sau în jurii pentru astfel de competiții.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
Ana Horhat a studiat arhitectura grădinilor la Roma și s-a întors de câțiva ani în România. Aceasta a povestit despre traseul său profesional și drumul din diaspora acasă într-un episod al seriei noastre Cei care se întorc pe care îl puteți urmări AICI
Am discutat cu Ana Horhat și despre calitatea noilor dezvoltări rezidențiale și despre nevoia de spații verzi:
“Da, există o piață și lucrurile stau mai bine decât stăteau acum câțiva ani, dar încă mai este enorm de mult loc pentru îmbunătățiri. Da, suntem în continuare țara calculelor și a coeficienților. Adică se gândește încă mult pe minimul necesar: minim de spațiu verde, minim de număr de arbori plantați. Totul e așa, la limită. Dar sunt și excepții, sunt și investitori care înțeleg avantajele [de a investi în spații verzi]. La rândul lor, clienții au devenit mult mai exigenți, înainte să dea banii pe un apartament cer mult mai mult decât cereau cu câțiva ani în urmă. Au pretenții, își doresc un spațiu verde, un spațiu public, își doresc diverse dotări în sfera aceasta și atunci, la rândul lor, dezvoltatorii trebuie să evolueze din perspectiva asta. Și unii o fac. Mai este cale lungă, dar eu cred că lucrurile o iau în direcția bună”, consideră Horhat.
Cum i se par unui profesionist în domeniu noile ansambluri rezidențiale?
“De toate felurile. Sunt unele care arată extrem de bine, dar sunt altele care nu arată foarte bine. Încă se merge mult – involuntar, sper – pe ideea asta de omologare, există o imagine foarte unitară a spațiului public. Cred că e vorba și de aspectul economic aici. În București și în Cluj sunt câțiva clienți, dar marea majoritate [a dezvoltatorilor] nu apelează la profesioniști pentru partea de proiectare, de viziune, de integrare. Se gândesc doar la implementare și atunci efectul se vede. Adică se amenajează un spațiu verde cu gazon, cam ce rămâne din teren, se amplasează două piese de mobilier unde se consideră și efectul e cel pe care îl observați. Dar sunt și exemple reușite – foarte multe în București, în Cluj sunt câteva proiecte”, a mențioat Horhat.
Încotro se îndreaptă lucrurile legat de ceea ce se se construiește și felul în care se construiește? Vor conta spațiile publice, zonele verzi?
“Absolut toate lucrurile ne duc în direcția asta. Și investitorii privați sunt mult mai conștienți și lumea este foarte atentă la tot ceea ce înseamnă materialele folosite, energia verde, dotările din proximitate. Clar există o direcție în privința asta. Dacă ne uităm și la nivel european, finanțările, toate fondurile sunt axate pe o strategie verde, cu diverse valențe. Deci direcția clar este aceasta și oamenii, cel puțin în orașele mari, sunt extrem de conștienți de asta. Și cer tot mai mult spațiu verde”, spune peisagista.
Ce argumente i-ați da unui dezvoltator în favoarea spațiilor publice, a spațiilor verzi?
“Am participat la unele proiecte a căror identitate era tocmai aceasta, ceea ce am apreciat foarte mult. Și acele proiecte, unele dintre ele sunt implementate, funcționează deja de ani de zile și funcționează chiar foarte bine, s-au creat comunități. Oamenii sunt fericiți, copiii cresc și au parte de școli în apropiere sau grădiniță. Ce le-aș recomanda și ceea ce e important: viziunea. Adică să încerce să lucreze la o imagine mai de ansamblu, la “bigger picture”, nu doar la bunul propriu. Și asta, de fapt, e o problemă nu doar pentru dezvoltatori, ci și pentru primării, până la urmă. Orașul crește, orașul crește în toate direcțiile – și pe orizontală și pe verticală și cumva cred că e nevoie de o strategie și de o viziune care să încorporeze toate aceste dezvoltări care s-au făcut. Ritmul dezvoltării e mult mai intens decât ritmul de clarificare a unei viziuni, a unei strategii pentru Cluj. De strategie și viziune e nevoie și la scară mică, a dezvoltatorului, dar și la nivel macro: la nivel de administrație și chiar la scară metropolitană.
Probleme sunt similare și în alte orașe mari, dar sunt similare peste tot în lume. Până la urmă, și Italia a trecut prin aceleași probleme, dar cu ceva ani în urmă. S-au făcut greșeli și tocmai de aceea trebuie să învățăm și noi din greșelile altora. Noi am ajuns într-un punct în care probabil alte orașe au fost deja și unele au făcut față mai bine, altele mai rău diverselor provocări. Există studii, există o literatură de specialitate foarte bună, există specialiști în temele acestea. Ar trebui un lucru mai intens pe partea de viziune și strategie”, spune Horhat.
E nevoie și de corelare între diverse proiecte, chiar dacă intențiile sunt bune.
“De exemplu, și la nivelul Primăriei Cluj sunt extrem de multe proiecte în lucru sau în pregătire sau în execuție, dar de multe ori nu sunt corelate între ele”, conchide Horhat.