Bucureștiul concentrează cea mai mare parte a oportunităților economice din România: universități de top, sedii ale marilor companii, investiții străine, o piață a muncii diversificată și un ecosistem de business mult mai dinamic decât în restul țării. Acest magnet economic a atras în timp sute de mii de oameni din alte regiuni, dar și dezvoltări imobiliare accelerate.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
Problema este că această creștere nu a fost dublată de o dezvoltare urbană echilibrată. Capitala s-a construit fragmentat: birourile s-au concentrat masiv în nord, în timp ce locuințele s-au extins preponderent în sud, est și vest, acolo unde terenurile sunt mai ieftine și infrastructura mai slab dezvoltată. Rezultatul este un oraș care funcționează pe baza unei navete zilnice forțate, dintr-o parte în alta a Bucureștiului.
La orele de vârf, dezechilibrul devine vizibil: peroane supraaglomerate spre Pipera dimineața, trenuri aproape goale în sens opus, trafic blocat pe marile axe rutiere și un transport public care funcționează la limită. Seara, fluxul se inversează, iar orașul repetă același scenariu.
Dincolo de disconfort, acest model urban produce pierderi economice, timp irosit, stres social și tensiuni între diferite categorii de locuitori, de la șoferi și bicicliști până la „bucureșteni” și „navetiști”.
Dezechilibrul urban, pe scurt: problemele identificate
Specialiștii în real estate și urbanism conturează pentru Economedia un diagnostic relativ clar:
-
Concentrare excesivă a spațiilor de birouri în nordul orașului
-
Cartiere rezidențiale dezvoltate fără funcțiuni economice complementare
-
Infrastructură de transport insuficientă în sud, est și vest
-
Lipsa unui Plan Urbanistic General actualizat și respectat
-
Decizii punctuale (PUZ-uri) care au distorsionat strategia de ansamblu
-
Presiune crescută pe rețelele de transport, mediu și calitatea vieții
De ce nordul a devenit polul dominant de birouri
Ilinca Timofte, Head of Research Crosspoint Real Estate, susține că în general zona principală de birouri a capitalelor europene este centrul, deoarece este foarte accesibil pentru toată lumea.
Totuși, ea punctează că în București există problema suprafaței limitate a centrului, care a dus la crearea unor spații de birouri în alte părți, precum în nordul Bucureștiului.
În același timp, estul și sudul orașului atrag mai multe proiecte rezidențiale decât birouri, întrucât infrastructura nu este la fel de dezvoltată.
„În contextul actual, investitorii au un apetit scăzut în a experimenta cu zone noi, în special după pandemie și în condițiile unei rate de neocupare a spațiilor de birouri din București de peste 11,5%. Dezvoltatorii se îndreaptă în prezent din ce în ce mai mult spre segmentul de proiecte mixed-use birouri-locuințe-retail în hub-urile office deja consolidate”, spune Ilinca Timoftei.
Un alt aspect este și conexiunea pe axa Ploiești – Brașov și prezența lacurilor, care, după anii ’90, au catalizat investiții în office și locuire de calitate, spune Emil Ivănescu, președinte Ordinul Arhitecților din România, Filiala București. Cu toate acestea, el susține că s-ar putea construi birouri și în alte zone, dar este nevoie de un document urbanistic clar.
„Fără acest lucru, nordul continuă însă să se îmbibe cu funcțiuni ultraperformante, iar restul Bucureștiului rămâne în urmă.”, menționează el.
Blocajul major: lipsa unui PUG clar și predictibil
Potrivit specialiștilor, una dintre cauzele centrale ale dezechilibrului din București este întârzierea și instabilitatea Planului Urbanistic General.
„Dezechilibrele au apărut pentru că strategiile aprobate au fost constant modificate prin PUZ-uri punctuale, care schimbau destinațiile peste noapte. Un PUG clar, respectat, plus o administrație care colaborează cu profesioniștii și cu piața, poate reașeza funcțiunile în mod coerent”, spune Emil Ivănescu, președinte Ordinul Arhitecților din România, Filiala București.
Sustenabilitatea clădirilor
Companiile mari extinse pe piața locală se direcționează către zona de nord și deoarece clădirile din zona respectivă au mai multe certificări verzi, fiind mai sustenabile din punct de vedere energetic, iar chiriașii sunt din ce în ce mai atrași de astfel de criterii, potrivit Geo Mărgescu, CEO și cofondator Forte Partners.
Pe lângă criteriile urbanistice și investiții în transport, companiile analizează costul total de ocupare şi traseul de sustenabilitate. Mai exact, ele își doresc clădiri verzi și certificate, spune și Răzvan Nica, CEO BuildGreen & CarbonTool.
„În zonele unde coridoarele de mobilitate şi serviciile urbane au avansat, vedem interes real pentru hub-uri „de proximitate”, adică birouri mai aproape de zonele rezidenţiale, tocmai pentru a scurta naveta şi a reduce emisiile”, conform reprezentanților Carbon Tool.
Ce ar putea atrage dezvoltatorii și în alte zone ale orașului
Pentru a atrage dezvoltatorii și în alte zone ale orașului, un pas ar fi investițiile în infrastructură, dar și accesul rapid la transport, în special la metrou. În prima jumătate a anului 2025, 72 % din contractele de închiriere s‑au semnat în clădiri situate la cel mult 500 de metri de o staţie de metrou, iar 90 % din reînnoiri au avut loc în astfel de clădiri, spun reprezentanții Crosspoint Real Estate.
Prin contrast, doar 54% dintre relocări și 68% dintre noile contracte de închiriere au fost semnate în clădiri situate la distanțe similare, ceea ce sugerează că firmele care se mută sunt motivate de alte priorități, precum facilități modernizate, specificații tehnice actuale, eficiență energetică sporită sau un raport calitate-preț mai bun, chiar dacă acest lucru presupune să sacrifice uneori accesul direct la metrou, potrivit sursei citate.
Emil Ivănescu menționează că este nevoie de un dialog între instituțiile statului, investitori, cetățeni și profesioniștii din domeniu, pentru a rezolva problema dezechilibrului din București.
Provocările sectorului de real estate
Pentru a face unele schimbări, este important să se aibă în vedere și provocările sectorului de real estate. Forte Partners menționează că piața are parte de mai multe provocări: contextul macroeconomic dificil, caracterizat prin inflația ridicată a României, volumul redus de livrări, incertitudine în cerere, accesul greu la finanțare, costurile mari de construcție și energie, lipsa unui cadru urbanistic predictibil, digitalizare parțială, cererea unor clădiri sustenabile și birocrația.
„PIB-ul a crescut cu doar 0,3% în S1 2025, dobânda-cheie este 6,5 %, iar TVA-ul general a urcat la 21%. Aceste variabile reduc puterea de cumpărare și fac finanțarea proiectelor mai scumpă. În 2025 nu vor fi livrate spații noi de birouri în București. Multe companii încă își ajustează strategiile de lucru hibrid, ceea ce face previzionarea cererii dificilă. Investitorii se reorientează spre proiecte rezidențiale, iar piața office rămâne selectivă. De asemenea, întârzierea noului Plan Urbanistic General și birocrația în autorizare prelungesc termenele și cresc riscurile”, spune compania.
Replanificare urbană
Crosspoint Real Estate consideră că, pentru a exista o replanificare urbană, care să avantajeze toate zonele capitalei și care să elibereze orașul, este nevoie de un „mix de funcțional și policentrism”. Mai exact, este nevoie de construcții care să combine birouri, locuințe, retail și spații verzi.
Alte soluții constau în crearea unor noi poli de dezvoltare în sud, est și vest, prin noi linii de metrou, modernizarea arterelor rutiere și stimularea universităților sau a companiilor de tehnologie să se localizeze acolo pentru a atrage atât locuitori, cât și companii.
„Autoritățile pot utiliza stimulente fiscale și politici urbanistice pentru a încuraja proiectele mixte și a reduce presiunea asupra nordului. În final, reechilibrarea necesită planificare integrată, parteneriat public‑privat și implicarea comunității”, punctează compania de real estate.
Emil Ivănescu, președinte Ordinul Arhitecților din România, Filiala București, propune și el niște soluții concrete prin care orașul nu ar mai fi atât de sufocat, precum digitalizarea procedurilor de avizare si autorizare; parteneriate public–private pe acces, capacități rutiere și pietonale, transport public, utilități, evacuări sigure; încurajarea proiectelor care îmbină birouri, locuințe și funcțiuni publice; prezența de parcuri, piețe, parter activ; respectarea profesioniștilor și a calității ca obiectiv centra și fără planuri urbanistice zonale care contrazic strategia de ansamblu.
