Sursa foto: Arhivă personală
Editura Hyperliteratura, fondată în 2016 de Andrei Ruse, a pornit din pasiunea pentru carte și dorința de a schimba fața sistemului editorial românesc, aducând un suflu nou în promovarea autorilor români. Editura a ales să susțină creatorii prin procente mai avantajoase, campanii moderne de promovare și o implicare directă a cititorilor, mai întâi prin crowdfunding și, mai apoi, prin strategii adaptate pieței. În primul an au fost publicate două sau trei volume, iar în al doilea și al treilea an s-a mers în aceeași direcție. Acum, portofoliul a crescut la șase-opt titluri noi pe an (incluzând reeditările) și în total sunt peste 50 de titluri în portofoliu. Cele mai bine vândute titluri ale editurii până acum sunt „Repertoarul amorului” de Stelian Tănase, lansat în 2019, seria „Memorialul Durerii”, care beneficiază de reeditări continue, „Casa din Strada Sirenelor” din 2017, ajunsă deja la a patra ediție, precum și romanul „Zaraza”, al autorului, care a ajuns și el la ediția a patra. De asemenea, seria fantasy „Ultimul împărat nemuritor” și romanul „Între două fronturi” au avut succes, iar în acest an cel mai bine vândut titlu este „Primăvara la Bug”.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
Un început din pasiune
Andrei Ruse n-a intrat în lumea editorială din postura de investitor sau antreprenor clasic. A ajuns acolo pentru că, pur și simplu, trăia deja în universul cărților – le scria, le edita, le promova și le înțelegea poate mai bine decât mulți dintre cei care aveau o afacere în jurul lor. Așa s-a născut, în 2016, editura Hyperliteratura: din dorința de a schimba ceva într-un sistem editorial românesc care părea înțepenit, mai ales când venea vorba de autorii români. Totul a început cu o carte: „Rock sub seceră și ciocan”, de Nelu Stratone, un volum dedicat istoriei rock-ului în România comunistă. A fost prima carte publicată de Hyperliteratura și, în același timp, testul care a validat o idee mai veche: autorii români meritau mai mult – nu doar procente decente din vânzări, ci și o promovare pe măsură, branding personal, campanii moderne și sprijin real.
„Ne-am propus să facem mai mult pentru autorii români, mărind atât procentele lor din vânzarea de carte (de la standardul din piață de 5-10% la 15-20%), cât și ajutându-i cu o promovare mai bună – pentru că asta ni se părea că lipsește cu desăvârșire la editurile «tradiționale». Adică programe de pre-promovare în primul rând (de unde a apărut și ideea de crowdfunding și implicare a publicului) la turnee mari de lansări (cel puțin până în pandemie), influencer marketing și inclusiv consultanță pentru branding-ul autorilor noștri, desigur, în limitele disponibilității lor, alături de o apariție solidă în Social Media”, povestește Andrei Ruse pentru Economedia.
El nu era străin de domeniu. Înainte de a pune pe picioare editura, a condus revista Hyperliteratura, devenită la un moment dat cea mai citită publicație literară online din țară. Începuse devreme: la 22 de ani deja lucra în diferite departamente ale editurilor – de la redacție și editare la marketing, PR sau vânzări. Cunoștea sistemul din interior, cu bune și rele. Avea contactele, știa unde să imprime, cu cine să distribuie, ce costuri implică fiecare pas – dar nu avea bugetul. Așa că a apelat la crowdfunding.
Timp de câțiva ani, aproape fiecare carte a editurii a pornit printr-o astfel de campanie. A fost, practic, o metodă de autofinanțare, dar și un mod de a crea o comunitate activă în jurul fiecărui titlu. Cu prezentări video, recompense creative și o promovare intensă în social media, fiecare proiect devenea și o formă de testare a interesului publicului.
„În următorii 4-5 ani, au urmat 25 de astfel de proiecte, care ne-au pus editura pe picioare. Ce a însemnat asta? Că atunci când ne doream să publicăm o carte, o prezentam pe o platformă de crowdfunding. Cele mai multe le-am desfășurat prin Sprijina.ro, pe care îi recomand cu drag, unde am ajutat și alți autori sau artiști, independent de editură, să obțină finanțări pentru proiectele lor. Fie că era un roman, fie un titlu de non-ficțiune, îi realizăm o prezentare video alături un text atractiv, și stabileam câteva recompense pentru cititorii care voiau să ne ajute să strângem fondurile necesare de publicare – de la cartea primită înainte să ajungă în librării, cu autograf, la pachete speciale, tricouri personalizate sau fel și fel de obiecte marketate pe titlul respectiv”, ne explică antreprenorul.
Strategii de promovare și adaptare continuă
După lansarea unui proiect nou, începea o perioadă de promovare intensă, timp de 30–40 de zile, în care echipa încerca să ajungă la cât mai mulți oameni. Scopul era să-i convingă să susțină proiectul, prin donații sau precomenzi, a completat Andrei Ruse. În medie, cam 80–100 de persoane se implicau activ în fiecare campanie. Rezultatele au fost foarte bune.
În 22 dintre cele 25 de campanii, au reușit să strângă mai mulți bani decât estimaseră inițial. Astfel, au acoperit costurile de tipărire ale cărților și și-au recuperat investiția în promovare – de la reclame plătite și materiale video, până la articole în presă.
Chiar dacă nu toți oamenii contribuiseră financiar, mii de persoane au aflat despre carte datorită campaniei. Asta însemna că, atunci când cartea apărea, nu trebuiau să pornească promovarea de la zero– existau deja oameni care știau de proiect, își amintește Andrei Ruse.
„Apoi, la început, aveam propriul nostru magazin online. Am intrat în librării târziu și doar în termenii propuși de noi, cu un rabat mai mic și fără a accepta întârzieri de plăți foarte mari (un lucru, din păcate, des întâlnit în piața de la noi, care a distrus multe edituri). Așa lucrăm și acum. Între timp, am decis să nu mai facem campanii de crowdfunding, astăzi ne concentrăm mai mult peprecomenzi direct prin librării, îndeosebi prin Cărturești, care alături de Libris, reprezintă partenerii noștri principali de distribuție. Am renunțat și la propriul nostru magazin online ulterior, tocmai pentru că nu vrem să îi încurcăm pe cei care ne ajută în vânzări. Ne gândim să îl redeschidem în viitorul apropiat doar pentru oferte pentru pachete de cărți”, spune Andrei Ruse.
Editura a trecut „cu brio” peste mai multe crize
Anii de început n-au fost ușori. Timp de doi ani, antreprenorul s-a temut în fiecare lună că va închide editura. A renunțat la alte proiecte pentru a se dedica complet Hyperliteraturii, iar sprijinul publicului și al autorilor a fost ce l-a făcut să continue. Apoi a venit pandemia, care a schimbat tot. Dintr-o editură care organiza zeci de lansări în toată țara și chiar un festival propriu, Hyperliteratura s-a transformat într-un actor digital. A renunțat la evenimente și s-a reinventat prin colaborări cu creatori de conținut, podcasturi și platforme ca TikTok.
După pandemie, au urmat alte crize – scumpirea hârtiei, un scandal legat de o carte retrasă de pe piață, războiul din Ucraina, iar mai recent, perspectiva unei noi crize economice.
„Așteptăm să vedem măsurile de austeritate și inevitabil efectul pe care-l vor avea asupra puterii de cumpărare. Știm clar că piața de carte va scădea, să vedem însă cu cât și ce soluții vom găsi alături de partenerii noștri să rezistăm. Din fiecare impas am înțeles lucruri noi și după fiecare «hop», culmea, n-am fost mai slăbiți, ci mai puternici. Mereu am învățat să ne adaptăm – poate asta e și mai ușor pentru o editură mică –, și să ne concentrăm pe titluri care au funcționat”, a afirmat antreprenorul.
Astăzi, Hyperliteratura e sustenabilă, selectivă și activă. Publică între 4 și 6 titluri noi pe an, iar alegerile sunt făcute cu grijă – de la ficțiune literară la cărți de istorie și marketing. Colecțiile de istorie, în special, s-au dovedit un succes.
„În ultimii ani, a fost extrem de importantă colecția de istorie – unde avem, de exemplu, celebra serie «Memorialul Durerii», a Luciei Hossu-Longin, iar anul ăsta am venit cu best-seller-ul «Primăvara la Bug» (roman-memorii), despre deportarea romilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, scrisă chiar de tatăl sociologului Gelu Duminică, Mircea Tănase. Timp de trei luni a fost pe podium-ul vânzărilor Cărturești, iar mai bine de o lună pe locul I. În toamna aceasta, urmează și alte cărți despre istoria romilor, chiar «Istoria nespusă a romilor din România – de la cea mai lungă perioadă de sclavie din Europa la Holocaust», a profesorului Ioan Valentin Negoi, dacă nu mă înșel prima lucrare de acest gen publicată la noi și adresată publicului larg”, explică Andrei Ruse.
Au investit și în dezvoltarea zonei de marketing și comunicare, prin colaborarea cu Kooperativa 2.0 și Cristian China-Birta, mizând exclusiv pe soluții aplicabile în România. Au rezultat titluri precum „Ce ne facem dom’le cu influencerii ăștia?” – prima carte despre influencer marketing din România, „Marketing online: pe plus sau pe minus?” – un ghid pentru antreprenori, și „Cu ce se mănâncă de fapt marketingul?”, scrisă de Daniela Șuhanea, de la Frank Agency.
Tirajele mari, distribuite parțial în librării, s-au epuizat rapid, semn că există o cerere tot mai mare pentru cărți practice, cu aplicabilitate directă. Succesul unei cărți poate fi privit în mai multe feluri, nu doar din perspectiva comercială. De exemplu, Octavian Soviany – considerat de mulți unul dintre cei mai importanți scriitori români contemporani – a publicat la această editură o serie de șase volume despre viața ficționalizată a poetului Paul Verlaine. Deși seria nu s-a vândut în mii de exemplare, din cauza subiectului mai dificil și a structurii dense, romanele sunt considerate de editori drept unele dintre cele mai valoroase și mai frumoase din literatura română recentă. În schimb, alte titluri ale aceluiași autor, precum „Casa din Strada Sirenelor”sau „Viața lui Kostas Venetis”, s-au apropiat de 10.000 de exemplare vândute și continuă să fie reeditate. Așadar, succesul poate însemna atât impact comercial, cât și valoare literară, spune fondatorul editurii Hyperliteratura.
„Subiectul nu e de public larg, iar seria e stufoasă și poate greu de urmărit pentru unii. Doar câteva sute de cititori au mers până la capăt cu toate cele șase volume, însă romanele sunt extraordinare. Ce este succesul aici? Nu oare faptul că am publicat una dintre cele mai bune și frumoase serii ale literaturii române? Altfel, mi-e foarte greu să răspund la întrebarea asta. În materie de beletristică, contează probabil cel mai mult storyline-ul și emoția. Să reușești să transmiți o poveste puternică și credibilă. Să ții captiv cititorul. Secretul de fapt, dacă îl putem numi așa, este să-i faci pe cititori să vorbească mai departe și altora despre cartea ta”, spune Andrei Ruse.
Editura se ocupă de tot procesul de la manuscris până la cartea tipărită și o distribuie în librării. Totodată, încearcă să creeze interes în jurul apariției cărții, mai ales prin promovarea către cititori influenți. Succesul depinde însă mult și de implicarea autorului și de forța subiectului.
„Îmi vine în minte debutul Oanei David, cu romanul «Între două fronturi» (2021), un romance istoric care lipsea cu desăvârșire pe piața românească. Acțiune are loc și în al Doilea Război Mondial, iar ficțiune pe zona asta cam rar la noi. Ei, iată, că o debutantă a venit cu o poveste atât de frumoasă (și tragică deopotrivă) între o pianistă română și un ofițer neamț, intrând și în dedesubturile problemelor sociale și politice ale acelor vremuri, încât a dat lovitura din prima și a ajuns foarte rapid la reeditare”, a punctat Andrei Ruse.
Influencerii joacă un rol important în promovare
Piața de carte din România, ca și cea internațională, este în continuă schimbare. Au apărut autori tineri talentați și colecții noi dedicate scriitorilor români, iar multe edituri mici se adresează în special tinerilor. A crescut și self-publishing-ul, precum și editurile care publică contra-cost, oferind oportunități celor care nu intră încă în editurile mari.
Cititorii, mai ales cei tineri, preferă genuri precum Young Adult, fantasy sau thriller, dar încă aleg mai mult traducerile decât autorii români. Cred însă că acest lucru se va schimba dacă vor găsi titluri captivante.
„Dar poate cel mai mult s-au schimbat mijloacele de comunicare și promovare, tool-uri extrem de utile pentru cine știe sau vrea să le folosească. Din punctul meu de vedere, astăzi, un autor nu mai depinde de nimeni pentru a reuși să-și ducă creația către public. Nu stă nici în edituri, nici în librării, nici în critici, premii sau presa tradițională (slavă Domnului), atâta timp cât are la dispoziție un simplu smartphone și generează conținut care să ducă publicul spre cartea lui. Apar noi și noi influenceri pe zona aceasta, bookstagrammeri, booktokeri, booktuberi șamd, care schimbă cursul piețelor de carte, nu numai la noi. Toți aceștia generează în jurul lor comunități reale, palpabile de cititori și ușurează astfel, repet, pentru cine știe și vrea să folosească aceste tool-uri, drumul unei cărți de la raftul librăriei la raftul bibliotecii unui consumator de carte”, consideră antreprenorul.
El a remarcat că astăzi, cu un clip bine realizat pe TikTok și oferind câteva cărți unor influenceri se pot obține rezultate foarte bune cu un buget redus, de zeci sau câteva sute de lei. În urmă cu câțiva ani, pentru aceeași performanță, era nevoie de mult mai mult timp și cheltuieli, cel puțin de trei ori mai mari. Promovarea online a devenit astfel mult mai accesibilă și eficientă, ne spune el.
Planuri de viitor
După o perioadă agitată, marcată de alegeri și succesul unor titluri importante precum „Primăvara la Bug” și seria „Memorialul Durerii”, planul este să se publice anual una sau două cărți esențiale din istoria României, cu scopul de a combate extremismul.
„Una dintre direcții este clar combaterea rasismului și avem mai multe titluri în pregătire, atât pentru 2025, cât și în viitorul apropiat. Ți-am spus deja despre „Istoria nespusă a romilor”, care cred că va avea un impact foarte puternic, pentru că publicul larg nu cunoaște cu adevărat istoria (și trauma) acestor oameni pe care se grăbește din păcate să-i judece prea aspru, iar imediat vom veni și o carte de sociologie despre stereotipuri rasiale, „Dacă nu ești cuminte, vine țiganul și te ia!”, semnată de Gelu Duminică. În 2026, mi-aș dori să dublăm numărul cărților de acest gen”, mărturisește Andrei Ruse.
Ne explică faptul că, la selecția autorilor, contează mai multe aspecte împreună. În primul rând, este importantă și personalitatea autorului, pentru a evita conflictele legate de principii. De asemenea, prezența online și comunitatea pe care o are autorul sunt foarte importante, fiind preferați cei implicați activ, care vor să ajungă la public, nu doar cei care predau manuscrisul și așteaptă publicarea. În plus, se caută povești bune și un stil puternic de scriere, însă un stil bine lucrat nu are valoare dacă nu transmite emoție și nu spune ceva relevant.
„Longstoryshort, sunt un cititor foarte pretențios, care se plictisește repede și nu duce la capăt nici măcar jumătate din lecturile pe care le începe. Dacă un manuscris trece de filtrul meu, înseamnă că are și șanse să treacă bariera publicului. Dar nu îmi ia mult să știu dacă vreau să public o carte: dacă synopsis-ul nu mă atrage și nici primele pagini nu sunt ok, nu are sens să mai continui. Din păcate, foarte puțini autori înțeleg că editura trebuie să fie ultima lor gară, nu prima”, atrage el atenția.
Cărțile nu se vând singure: editorul își asumă riscurile
„Nu vii la editură căutând validare. Te duci la niște cenacluri sau cursuri de creative writing, că tot sunt la modă (dar din păcate foarte puține chiar bune), pornești la scrierea unei cărți și la final lucrezi cu un redactor preferabil, abia apoi, când a trecut deja prin mâna unui profesionist, poți începe să trimiți lucrarea ta la edituri. Vei avea șanse mult mai mari de reușită astfel”, a completat Andrei Ruse.
Antreprenorul spune că orice carte reprezintă un risc pe care editorul și-l asumă, iar mulți autori nu înțeleg asta, mai ales cei care se consideră genii neînțelese. O editură mică primește foarte multe propuneri, iar editorul trebuie să cunoască bine piața ca să poată anticipa unde și cum se va potrivi un proiect. Tot el își asumă riscul financiar, iar neadaptarea la piață duce la cărți nevandabile și, în cele din urmă, la faliment.
Totuși, asta nu înseamnă că o carte bună nu va fi publicată doar pentru că ar fi greu de vândut, spune Andrei Ruse. Din contră, editorul apreciază provocările și caută proiecte de calitate, care să transmită un mesaj sau o emoție puternică și care, în final, să devină și vandabile, aducând profit tuturor părților implicate.
„Resping zeci sau chiar sute de proiecte pe an, pentru că nu le consider demne de a fi publicate sau nu se potrivesc profilului nostru, iar până acum, din cele respinse care au apărut totuși în alte părți, niciunul nu a avut succes cu adevărat – ceea ce înseamnă că am avut un „nas” bun. La fel de bine, am riscat cu altele, fiind ferm convins că au un potențial mare, însă și timpul, și publicul mi-au arătat altceva. Am învățat din greșeli și probabil voi mai face. Important este să țin lucrurile în echilibru, iar riscurile să fie în concordanță cu câștigurile, nu să le depășească”, a precizat antreprenorul.
Lecțiile grele ale unui fondator: anxietate, epuizare și asumare
Deși mulți cred că proiectele editoriale dispar din cauza unui public prea mic, adevărata problemă este o viziune greșită a celor care le conduc. Proiectele eșuează pentru că liderii nu știu să le gestioneze corect. Andrei Ruse recunoaște că, dacă Hyperliteratura va da faliment vreodată, vina nu va fi a economiei, guvernului, cititorilor, autorilor sau altor factori externi, ci doar a sa, din cauza deciziilor greșite pe care le-ar lua.
El mai spune că singurul lucru pe care și-ar dori să-l schimbe dacă ar începe de la zero ar fi să fie mai detașat, pentru că la început a fost foarte vulnerabil și a trecut prin anxietate. Totuși, reflectând, consideră că tocmai acei ani dificili și obstacolele l-au format și l-au făcut să devină omul care este acum. Crede că ar fi o greșeală să schimbe acea experiență, pentru că nu poți învăța fără să greșești și fără să treci prin epuizare și dezamăgiri.
Prin campania „Antreprenor cu valoare adăugată”, Economedia promovează ideile de afaceri care îi inspiră pe antreprenorii români să dezvolte și să vândă produse fabricate parțial sau total pe plan local, sub branduri proprii.
