Sursa: Pixabay
Gen Z, adică tinerii de până în 30 de ani, sunt generația din România cu cea mai mare rată de șomaj și în conflict cu piața muncii. Cauzele sunt multiple: timpul limitat al angajatorilor de a instrui tineri, lipsa de susținere din zona academică, diferențe de viziune privind valoarea adăugată între tineri și angajatori, lipsa stimulării în companie, politicile publice care nu permit o flexibilitate mai mare a joburilor, o bunăstare economică ce a permis părinților să mai ducă grija copiilor încă o perioadă după majorat, dar și o accentuare a cazurilor de depresie și anxietate în rândul tinerilor, arată tinerii și experții consultați de Economedia.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
Circa 26,3% dintre tinerii din România cu vârste cuprinse între 15 și 24 sunt șomeri. România este pe locul întâi în Uniunea Europeană la capitolul tineri sub 25 de ani neangajați. Spre comparație, media UE este de 14,6%, cu 11,7 puncte procentuale mai mică decât ponderea României.
Indicatorul NEET, care arată procentul de tineri sub 29 de ani care nu sunt nici angajați nici înscriși în educație, au cea mai mare rată din UE de 19,4%, în 2024, comparativ cu media europeană de 11%.
Pentru tineri, stabilitatea la locul de muncă a scăzut de la cinci ani la doi-trei ani și mulți angajatori evită să angajeze persoane din generația Z la locul de muncă.
Majoritatea angajatorilor nu au reușit să se muleze pe așteptările celor din Gen Z, iar mulți sunt concediați sau demisionează la scurt timp. Totodată, formele organizaționale ale companiilor au rămas neadaptate la nevoile tinerilor.
Care sunt motivele? Am discutat atât cu tineri care au încercat să își găsească un loc în piața muncii din România, cât și cu experți în recrutare, ca să înțelegem care sunt cauzele din spatele acestor cifre dezolante.
Tinerii nu mai sunt la fel de stabili la locurile de muncă
Carla este o tânără de 22 de ani și a terminat specializarea în publicitate la „Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării” București, în anul 2024. Până acum a avut trei joburi, dintre care unul la mall, pentru a se întreține în timpul studiilor de licență, iar ultimul a fost la o agenție de publicitate, în domeniul pentru care a învățat.
În cadrul job-ului a stat patru luni, însă experiența ei în CV este ceva mai mică, deoarece contractul de muncă a fost făcut după două luni de când a început activitatea. După 4 luni de muncă a fost chemată la o discuție, cu scopul de a fi dată afară pe motiv că „nu face destul în companie”.
„Eu aș fi acceptat să lucrez șase luni, urmând să cer o mărire de salariu. Angajatorul nu a vrut să-mi plătească salariul pe luna decembrie, în condițiile în care veneau sărbătorile. M-a chemat în birou să-mi spună că eu nu fac treabă și că ar vrea să încheiem colaborarea. Am încercat să-i spun toate lucrurile pe care eu le-am adus în firmă, pentru că eu făceam și treaba altor colegi, uneori. După ce am povestit aportul pe care l-am adus, atunci a zis: ok, vreau să te mai țin un pic în firmă. Dar am decis eu să renunț, în cele din urmă”, spune Carla.
Carla nu a simțit că a avut parte de susținere din mediul academic privind angajarea. Nici în perioada de practică, dar nici nu după ce a terminat facultatea. De asemenea, Carla menționează că a fost ignorată de profesori după absolvirea facultății, moment în care a cerut ajutor în căutarea unui loc de muncă.
„O să fiu foarte transparentă. Am încercat să apelez la ajutorul profesorilor, dar nu am fost băgată în seamă. Nu a fost doar situația mea, ci a mai multor colegi”, continuă ea.
Provocările întâmpinate de Carla au fost salariul, care nu îi acoperea cheltuielile lunare și neasigurarea echipamentului, ea lucrând pe laptopul personal.
Laptopul ei s-a stricat ulterior, din cauză că o sticlă de apă s-a vărsat în ghiozdan. A discutat cu șeful ei pentru a-l ruga să achite o parte din bani, însă s-a lovit de un refuz, chiar dacă îl avea cu ea în scop de muncă la acel moment.
„Am rămas fără laptop între timp, pentru că s-a stricat. Odată ce veneam de la muncă, mi s-a udat un pic laptopul și am rămas fără el. Patronul și-a asumat, cumva, o parte din vină, pentru că aveam laptop de muncă a doua zi, după ce s-a stricat. Deci el avea să-mi ofere un dispozitiv de pe care să lucrez, însă nu a vrut să îmi dea. Nu mi-a achitat nici jumătate din costuri sau, poate, nu a avut să achite costul de reparație. A fost un laptop destul de scump, într-adevăr, și probabil de-aia nu a vrut să se implice”.
Carla simte presiune din momentul în care a absolvit facultatea și nu mai lucrează din luna decembrie. Responsabilitatea a revenit asupra părinților ei, care o ajută să se întrețină până găsește un loc de muncă stabil și potrivit pentru competențele dobândite pe parcursul studiilor. De asemenea, se gândește să plece în străinătate dacă lucrurile nu vor funcționa pe viitor și nu va găsi un job potrivit pentru ea.
Aproximativ 40.000 de studenți români sunt plecați în străinătate pentru a studia, Conform datelor UNESCO din martie 2025.
„Cred că de foarte multe ori angajatorii au pierdut persoane foarte capabile, tocmai pentru că nu le-au acordat o șansă, punând deja bariera de: „A ok, nu ai experiență, nu ești capabil” și cred că ar trebui să acorde o șansă sau să se dea anumite teste sau anumite proiecte, pentru a vedea dacă omul e capabil, sau nu, cu adevărat”, consideră Carla.
Ce își doresc companiile de la tineri?
Companiile se orientează către persoane cu experiență de muncă, însă o parte dintre absolvenți nu o au, deoarece s-au axat pe educație. Din acest motiv, mulți dintre ei nu au reușit să experimenteze ce presupune un loc de muncă în domeniul lor. Astfel, firmele preferă să aleagă candidatul cu mai multe competențe și experiență, în locul celui fără experiență și care are nevoie de mai multă învățare practică.
„Dacă se lovesc de tânărul care are competențele necesare și poate să devină productiv imediat și tânărul care nu are competențe necesare și mai are nevoie de instruire, companiile optează pentru cel care are competențele pe care le poate aplica și poate deveni productiv imediat. E important să ai un suport. Companiile optează să nu mai instruiască. Nu mai au timpul necesar. Dar dacă ar avea resurse pe care le pot accesa, poate și-ar aloca timp pentru asta”, spune pentru Economedia Claudia Indreica, psiholog, CEO Psihoselect, cu o expertiză de 23 de ani în servicii de recrutare și profilare candidați.
Claudia menționează că unii oameni se pot adapta mai ușor decât alții la mediul și cerințele unui job, însă trebuie să existe șanse de angajare pentru toată lumea.
Ce își doresc tinerii de la job?
Unul dintre factorii care determină tinerii să plece de la locul de muncă este lipsa stimulării. Generația Z are o nevoie mai mare de motivație, fie prin beneficii suplimentare, fie prin oportunități de avansare în cadrul companiei.
„Viteza sau nevoia de a fi stimulat cu ceva nou este mai mare și tinerii au nevoie să îi pui pe un alt rol. În principiu, cam la doi ani și ceva trei ani, ceea ce înseamnă că vor avea o longevitate mai mare într-o companie, dar fiind permanent în mișcare”, continuă Claudia Indreica.
Pe lângă echilibrul dintre viața personală și nevoia de adaptare a companiilor, cei din Generația Z vor un salariu care să le satisfacă nevoile de trai, să aibă posibilități de dezvoltare și să aibă un program flexibil.
Păcatele bunăstării economice
Economia românească a trecut printr-o perioadă îndelungată de bunăstare economică, cu o creștere continuă a veniturilor, cel puțin în ultimul deceniu. Din acest motiv, părinții își pot întreține o perioadă mai îndelungată copiii, pentru a-i susține în terminarea studiilor superioare.
„Bunăstarea asta economică vine și cu lipsa presiunii – să începi să muncești. Aici cred că avem și noi nevoie de o maturizare. Ai finalizat studiile, hai să începi să muncești. Nu mai stăm în situația în care nu ești nici angajat nici și nici într-o formă de instruire sau orice altă formă de studiu”, spune Claudia Indreica.
Sănătate mintală este o barieră
Claudia Indreica mai menționează faptul că o problemă este și creșterea cazurilor de depresie și anxietate în rândul tinerilor, mai ales după ce mulți dintre ei au prins și pandemia de SARS Covid în perioada liceului sau facultății.
În perioada de pandemie, problemele de sănătate mintală s-au accentuat în rândul tinerilor, astfel cazurile de depresie și anxietate au crescut. Facultățile și liceele au avut cursuri online o perioadă mai lungă de timp, iar factorul social a fost afectat și el din cauza restricțiilor impuse la acea perioada.
„Avem foarte multe cazuri de anxietăți, de depresii, pentru lucruri care nu sunt percepute cu un grad mare e dificultate, însă rezistența lor este destul de mică și probabil că aici ar trebui să ajutăm. Știți, germanii au raportat că în ultimul a fost o creștere cu 50% celor care își iau concedii medicale, cauza principală fiind depresia”, afirmă CEO-ul Psihoselect.
Politicile publice
Carla menționează că ar fi ajutat-o un job part-time pe timpul facultății care să îi genereze un venit, să își gestioneze finanțele, să o responsabilizeze și să își continue studiile în același timp.
„Eu am lucrat full-time pe timpul facultății, ceea ce a fost destul de complicat pentru mine, însă am reușit să le fac pe toate”, spune Carla.
În alte state, precum Germania, există o pondere mai mare de persoane care au un job part-time, asigurându-și venituri, dar și experiența necesară pentru un job pe care și-l doresc în viitor.
„Asta înseamnă să îți asigure acea experiență pe care la un moment dat compania ți-o cere. Înseamnă să fii student și să lucrezi în sistem HoReCa sau, să spunem, un alt tip de job care are nevoie de completări, de o flexibilitate. Înseamnă să înveți o disciplină a muncii, să înveți să respecți un program, să înveți să urmărești niște indicatori de performanță și să ai o viteză a acțiunilor și a deciziilor. Nu înseamnă să înveți din industria HoReCa, ci să înveți multe altele care te ajută la job-ul pe care vei dori să îl accesezi”, spune Claudia Indreica.
Tendințe de angajare și percepții asupra Gen Z
Date despre tendințele de angajare și percepțiile angajatorilor asupra Generației Z, confom unui sondaj realizat de eJobs, la finalul anului 2024:
Percepția angajatorilor despre Generația Z:
- 22,1% dintre angajatori se declară pe deplin mulțumiți de felul în care lucrează cu angajații din Gen Z.
- 32% care nu pot da un verdict ferm, dar sunt mai degrabă mulțumiți.
- 18% nu sunt mulțumiți,
- 21,3% nu se pot pronunța, dar sunt mai degrabă nemulțumiți și
- 6,6% nu văd nicio diferență între acești angajați și cei din alte categorii de vârstă
Procentul angajaților Gen Z în companii:
- 25% dintre companii au mai puțin de 10% angajați din Gen Z.
- 30% au între 10-25% angajați din această generație.
- 5,4% au între 50-75% angajați din Gen Z.
- 3,8% au peste 75% angajați din Gen Z.
- 13,8% dintre companii nu au deloc angajați din această generație.
Indicatori de performanță comparativ cu generațiile trecute:
- 30% dintre angajatori spun că nu apreciază nimic în mod deosebit.
- Peste 60% dintre angajatori consideră că performanța Gen Z este sub medie sau mult sub medie.
- 24,3% cred că nu există diferențe între generații.
- 15,6% îi consideră peste medie sau mult peste medie.
