Integrarea persoanelor vulnerabile pe piaţa muncii este o investiţie profitabilă pe termen lung pentru stat, pentru companii şi pentru comunitate, mai ales că în România aproape 28% din populaţie trăieşte în risc de sărăcie sau excluziune socială, arată o analiză a asociaţiei Ateliere Fără Frontiere (AFF) citată de Agerpres.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
„Un program complet de integrare socio-profesională presupune costuri de ordinul zecilor de mii de lei pentru fiecare persoană, pe durata celor doi ani de parcurs în atelierele AFF, costuri asociate cu salariul, consilierea socială, formarea profesională, mentoratul şi sprijinul psihologic”, a explicat Lorita Constantinescu, directorul de dezvoltare al organizaţiei, citată într-un comunicat.
În acest context, programele de inserţie socio-profesională sunt o necesitate economică.
„Dacă punem în balanţă aceste costuri cu beneficiile economice şi sociale pe termen lung, raportul este net pozitiv. Prin analiza SROI (Social Return on Investment) am arătat că pentru fiecare leu investit în programul de integrare se creează o valoare socială de 5 lei”, a adăugat aceasta.
Conform reprezentantei AFF, economiile sunt mari şi multisectoriale.
„Să luăm un exemplu: dacă un părinte singur primeşte mai multe ajutoare de câteva sute de lei pe lună şi nu contribuie la sistem, statul suportă acel cost fără beneficii. Dacă devine angajat cu un salariu adaptat, nu numai că nu mai primeşte prestaţii, dar contribuie la buget, iar diferenţa netă poate ajunge la câteva mii de lei anual. Mai mult, angajarea reduce riscurile pe termen lung: scade utilizarea serviciilor medicale, creşte starea de sănătate mentală, reduce dependenţa de sprijin instituţional şi riscul de izolare socială şi sărăcie extremă”, menţionează Lorita Constantinescu.
În ultimii ani, AFF a angajat peste o sută de persoane aflate în situaţii vulnerabile, dintre care aproximativ 80 în atelierele proprii şi 20 în atelierul remesh, specializat în reciclarea materialelor publicitare. Rata de succes este în jur de 50-60%, ceea ce înseamnă că jumătate dintre persoanele din medii defavorizate reuşesc să finalizeze programul de formare şi să se angajeze pe piaţa convenţională a muncii.
„Experienţa noastră arată că mai mult de jumătate dintre persoanele care parcurg programul de inserţie reuşesc să îşi găsească şi să îşi menţină un loc de muncă stabil. Este un rezultat important, având în vedere că vorbim despre oameni care pornesc de multe ori de la zero, după perioade lungi de şomaj, lipsa unei locuinţe sau probleme de sănătate. Faptul că reuşesc să obţină stabilitate pe termen lung confirmă că investiţia în sprijin personalizat: formare, consiliere şi mentorat, dă roade reale”, completează Lorita Constantinescu.
Programul de inserţie durează doi ani şi este etapizat în funcţie de nevoile fiecărei persoane: de la adaptare şi stabilizare până la profesionalizare.
„Primele luni sunt dedicate sprijinirii persoanei în problemele urgente: lipsa unei locuinţe, dificultăţi medicale sau responsabilităţi familiale. Apoi urmează etapa de stabilizare, unde învăţăm lucrul în echipă şi disciplina muncii, iar la final, cea de profesionalizare, unde lucrăm pentru autonomia totală şi planul de carieră”, a mai spus Lorita Constantinescu.
Atelierul remesh funcţionează ca Unitate Protejată Autorizată, activitatea constând în transformarea materialelor publicitare uzate în obiecte utile şi estetice: genţi, rucsacuri, produse home&deco.
„Produsele noastre au un atu unic: sunt realizate din materiale care nu au soluţie de reciclare şi le transformăm în produse utile şi la modă. În acelaşi timp, sunt create de persoane cu dizabilităţi angajate legal, care primesc salariu şi sprijin socio-profesional. Astfel, companiile care colaborează cu noi transformă o obligaţie legală într-un parteneriat cu dublu impact: social şi ecologic”, subliniază Constantinescu.