Premierul Nicolae Ciucă se va întâlni joi, 2 martie, cu reprezentanții conducerii Azomureș, în condițiile în care combinatul de îngrășăminte ar vrea să repornească producția în prima parte din 2023, însă fără a preciza în mod specific data, potrivit unui răspuns transmis anul trecut de companie la cererea Economedia.
Grupul elvețian Ameropa, care deține Azomureș, singurul producător de îngrășăminte pentru agricultură din România, este pregătit să reînceapă producția. O decizie finală în acest sens nu s-a luat încă, în contextul în care prețul îngrășămintelor scade odată cu prețul gazului, care a ajuns la circa 50 de euro/MWh, scrie Economica.net.
Oficialii companiei au transmis Economica faptul că fabrica „este pregătită să reia producția oricând”. „Orice decizie se va lua, va fi pe termen scurt”, spune Ovidiu Maior, purtătorul de cuvânt al companiei.
Azomureș este cel mai mare producător de profil din România (și ultimul, la acest nivel, încă funcțional), fiind controlat de elvețienii de la Ameropa.
Două treimi din prețul producerii unei tone de fertilizant reprezintă costul gazului. În contextul în care, anul trecut, a existat un șoc al gazului, cu prețul acestuia urcând de câteva ori în decursul câtorva luni, conducerea Azomureș a decis că nu mai este rentabil să producă, așa că activitatea fabricii a fost suspendată. Între timp, piața gazului, deși la un nivel de preț mult peste cele mai mari cotații de preț întâlnite până la începutul lui 2021, s-a stabilizat întrucâtva, iar prețul gazului pe principalele burse europene este pe un trend în scădere, deși lent. Fabrica din Târgu Mureș consumă, la capacitate, peste 700 de milioane de metri cubi de gaze anual.
Industria îngrășămintelor, la nivel european, trăiește una dintre cele mai proaste perioade din istoria sa. Prețurile uriașe al materiei prime – gazul au ajuns la niveluri prohibibitive pentru producție, iar asta dacă se găsește de cumpărat, în primul rând. Economedia a arătat, într-o analiză anterioară, că fabricile se închid una, după alta, iar fermierii europeni sunt nevoiți să găsească soluții la producătorii din afara spațiului comun, unde problema cu prețul gazului nu este stringentă și, mai ales, gazul este prezent în cantități suficiente.
Industria fertilizanților este printre cele mai mare consumatoare de gaz din UE, prin urmare, și cea mai expusă. Datele patronatului de profil arată o industrie relativ mică la nivel mondial, cu doar 9% din capacitățile globale, și foarte dependentă de importurile de gaz și chiar alți fertilizatori din spațiul ex-sovietic, cu Rusia în prim plan, și nordul Africii, adică exact țările bogate în gaz și unde această materie primă este ieftină. Până la 70% din costul îngrășămintelor reprezintă gaz, așa că fără gaz nu există îngrășăminte, iar fără îngrășăminte nu există agricultură intensivă. Cu industria europeană închisă sau în prag de închidere, unica soluție pentru agricultura europeană rămân importurile.
Comentând pentru Economedia situația, fostul director Azomureș (a demisionat, recent, din funcție) spunea, în septembrie 2022: „Aproape 50% din producția europeană de îngrășăminte este fie oprită temporar, fie funcționează cu rate de producție semnificativ reduse. Azomureș nu face exceptie in acest sens. Continuăm să păstrăm personalul nostru și avem un număr de activități de formare, competențe multiple, ambalare și livrare de îngrășăminte importate. Ne pregătim și pentru iarnă pentru a permite măsuri eficiente pentru toate scenariile… Seceta din Europa este cea mai gravă din ultimii 500 de ani și se așteaptă o scădere semnificativă a producției agricole. Securitatea alimentară ocupă o prioritate pe agenda europeană – prin urmare, producția continuă de îngrășăminte este esențială pentru Europa”, potrivit lui Harri Kiiski.
România are un consum anual de circa 11 miliarde de metri cubi, din care industria acontează peste 50%. Când toate combinatele de îngrășăminte funcționau – acum 15 ani, doar acestea aveau un consum de 4 miliarde de metri cubi. Pentru această iarnă, prioritatea statului în ceea ce privește consumul de gaze este populația. De altfel, în situația în care gazul nu este suficient penteu toată lumea, prioritate o are populația și infrastructura critică, școli, spitale, unități de generare a agentului termic. O fabrică ce are caracter de consumator întreruptibil poate fi oprită, prin decizie a Dispecerului Energetic Național.