Sursa foto: Dreamstime
Idealismul și ideologia sunt mult mai puternice decât nostalgia atunci când oamenii consideră că era mai bine în comunism, arată un studiu dezvoltat de platforma de cercetare de piață Frappe Digital.
“Asta schimbă fundamental lentila prin care ar trebui să înțelegem înclinația anumitor categorii de oameni din fostul bloc sovietic pentru votul acordat unor candidați cu reflexe populiste, autocrate sau iliberale”, spune Daniel Enescu, de la Frappe Digital.
Eșantionul a fost de 1071 persoane cu vârstă 18-65 din mediul urban. Datele au fost culese in luna martie 2024 prin platforma Frappe Digital.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
Într-o prezentare postată pe LinkedIn, Enesc face o interpretare a rezultatelor.
“Am pus în același grafic evaluarea “calității vieții din prezent” (pe orizontală) și diferența dintre “o viață mai bună acum” și “o viață mai bună în comunism” (pe verticală) pentru diverse categorii demografice și psihografice. În mod normal cele două variabile ar trebui să fie corelate. Altfel spus, cu cât o anumită categorie evaluează mai bine calitatea vieții curente, cu atât ar trebui să fie mai înclinată să aleagă viața din prezent față de viața din comunism. Graficul de mai jos arată că, dacă excludem două variabile, lucrurile se aseaza într-o banda îngustă, crescătoare, iar corelația între cele două variabile este remarcabilă (R pătrat = 0.73.) Cele două variabile care nu se încadrează deloc în acest model ne arată practic ce altceva decât calitatea percepută a vieții curente generează înclinații către un regim sau altul. Prima variabilă este vârsta. Vedem că tinerii născuți în regimul capitalist evaluează calitatea vieții în prezent mult mai bine decât cei care au apucat să trăiască în regimul comunist (45-65 ani). Practic tinerii sunt marii câștigători ai acestui regim. Cu toate acestea, credința acestora că se trăia mai bine în comunism este doar marginal mai mică decât a celor care au trăit efectiv în comunism. Asta arată că idealismul tinerilor este mult mai puternic decât nostalgia celor mai în vârstă atunci când vine vorba de afinitatea cu regimul comunist. O altă explicație (complementară cu prima) este că lentila prin care văd comunismul cei care l-au trăit și cei care nu l-au trăit este total diferită. Altfel spus, experiența personală face o diferență majoră in percepția comunismului)”.
“A doua variabilă este o psihografică. Am testat trei idei care ar fi putut inclina balanța către comunism sau capitalism: predictibilitate vs mobilitate socială, lipsa de stres vs prosperitate și egalitate vs meritocrație. Dintre cele trei, doar ultima are un impact major asupra afinității oamenilor cu unul din cele două regimuri. Așadar nici lipsa de predictibilitate și nici stresul actual nu sunt motive pentru a considera că era mai bine în comunism, ci… nevoia de egalitate. Dacă ne uităm pe grafic (și se confirmă și în datele demografice), cei care cred în egalitate nu sunt neapărat cei mai săraci. În acest context, o interpretare plauzibilă este că în capitalismul post comunism doare mai puțin propria “sărăcie” cât mai ales doare… bogăția celorlalți”, concluzionează Enescu.