Asociația profesioniștilor în investiții CFA România a lansat raportul „Perspective macroeconomice pentru 2026”, în care arată că procesul de dezinflatie probabil va fi reluat în a doua parte a anului, ratele dobânzilor vor rămâne ridicate în contextul inflației ridicate și persistente, iar creșterea economică va rămână modestă.

Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:

- articolul continuă mai jos -

„În exercițiul financiar 2026 (FY26), creșterea PIB va rămâne modestă, cu obstacole venind din condițiile locale: politica fiscală imprevizibilă și discreționară și necesitatea unei noi consolidări fiscale, scăderea salariilor reale în contextul inflației ridicate și încetinirea creșterii salariilor, reducerea contribuției sectoarelor construcțiilor și IT la creștere și altele. Procesul de desinflatie probabil va fi reluat în a doua parte a anului, politica fiscală rămânând cel mai important risc pentru inflație. Ratele dobânzilor vor rămâne ridicate în contextul inflației înalte și persistente”, scriu analiștii.

PIB 2026

Alte considerații cu privire la 2026, extrase din raportul CFA România:

  1. Evoluția Produsului Intern Brut (PIB)
  • În septembrie au fost publicate datele PIB pentru T2, care arată practic o economie blocată (+0,3% an/an) și pentru prima jumătate a anului (tot +0,3% an/an pe date brute). Creșterea pozitivă a PIB a fost mai degrabă o chestiune tehnică – revizuirea în scădere cu 0,5 pp a datelor T2 2024. Evoluția negativă a economiei este evidențiată de valoarea adăugată brută, care a fost de -0,2% în prima jumătate a anului, diferența până la +0,3% fiind atribuită impozitării. Principalii factori pozitivi pentru PIB în prima jumătate a anului au fost consumul privat (+0,9 pp), stocurile (+0,8 pp) și investițiile (+0,8 pp), în timp ce exporturile nete au avut o contribuție negativă (-1,4 pp).
  • Datele mai frecvente, din iulie 2025, arată rezultate mixte: pe de o parte, construcțiile au avut o evoluție pozitivă (+12% an/an), provenind din toate cele trei componente – investiții în infrastructură, clădiri rezidențiale și nerezidențiale, iar vânzările cu amănuntul sunt încă în expansiune, deși cu o decelerare accentuată. Pe de altă parte, serviciile pentru persoane și companii sunt în stagnare, iar producția industrială rămâne pe teritoriu negativ (există totuși unele semne de stabilizare din comenzile și vânzările noi din industrie).
  • Astfel, pentru 2025, economia probabil va stagna, cu o creștere a PIB în jur de 0%, existând riscuri pe partea de scădere, deoarece riscul de recesiune rămâne prezent.
  • Pentru FY26, vor exista mai multe obstacole pentru creșterea economică. Consumul privat va continua să încetinească în contextul scăderii puterii de cumpărare, ca urmare a inflației și a creșterii suplimentare a impozitării. Impulsul fiscal, în contextul deficitului bugetar nesustenabil, va continua să fie negativ. În acest context, rata de creștere a PIB va rămâne modestă, probabil în jur de 0,5%, cu condiția ca România să poată accesa fonduri europene. Riscurile sunt tot pe partea de scădere.
  • Aceasta este o consecință a politicilor fiscale prociclice, care tind să amplifice ciclurile economice prin creșterea impozitelor atunci când economia este slabă, din lipsă de spațiu fiscal.
  • Cheia pentru reluarea creșterii economice începând cu FY27 este accesarea fondurilor europene disponibile.

 

  1. Impozitare
  • Cea mai semnificativă majorare de taxe în FY25 a fost creșterea cotei TVA de la 19% la 21% (aproape de media UE de 21,4%).
  • Prevăzute sunt creșteri suplimentare de taxe probabil în FY26, din cauza necesității ridicate de consolidare fiscală, având în vedere că deficitul bugetar probabil nu va scădea sub 8% din PIB în acest an. Creșteri suplimentare posibile în FY26 (unele deja anunțate):
    • Creșterea impozitului pe proprietate (impact redus asupra veniturilor totale – probabil <0,1% din PIB)
    • Impozitarea capitalului. România a avut istoric una dintre cele mai mici impozitări ale capitalului din UE. Este deja planificată creșterea impozitului pe dividende și pe câștiguri de capital (de la 10% la 16%), precum și o mică majorare pentru tranzacțiile pe piața de capital. Totuși, dat fiind ponderea mică a impozitării capitalului în veniturile totale, impactul va fi redus (<0,5% din PIB).
    • TVA-ul este probabil să mai crească cu 1 pp în FY26, la 22%, concomitent cu revizuirea și reducerea gamei de tranzacții cu cote preferențiale (ex. horeca). TVA este cea mai mare contribuție la veniturile fiscale (fără a include contribuțiile sociale).
    • Accizele. În august 2025 a avut loc deja o creștere cu 10% a accizelor, cu alte creșteri probabile în FY26, în special pentru produse energetice. Creșterile de TVA și accize vor menține presiune continuă asupra inflației.
    • Contribuțiile sociale nu vor crește probabil în FY26, dat fiind nivelul relativ ridicat al impozitării muncii. Totuși, se va continua probabil efortul de consolidare a bazei fiscale pe principiul contributivității, prin reducerea numărului și gamei de beneficiari ai sistemului de asigurări sociale fără contribuție.
    • Alte aspecte (impozitare progresivă, creșterea generalizată a impozitului pe proprietate) nu se vor modifica probabil în FY26, din cauza timpului necesar implementării.
  • Creșterile de taxe fără o strategie de reducere a costurilor sunt nesustenabile. În a doua jumătate a FY26, efectul de bază al creșterii TVA începând cu august 2025 va putea duce la o scădere a inflației spre 6%-7% la sfârșitul anului 2026. O scădere mai semnificativă ar putea apărea într-un scenariu negativ, cum ar fi recesiunea, sau ca urmare a digitalizării administrației fiscale.

 

  1. Inflație, consum și rate ale dobânzilor
  • O posibilă presiune descendentă asupra inflației în FY26 ar putea veni de la reducerea prețului petrolului. În contextul creșterii producției de petrol a Arabiei Saudite pentru a-și păstra cota de piață, prețurile petrolului sunt așteptate să scadă în jurul valorii de 50 USD/baril. Totuși, această scădere ar putea fi anulată de majorări suplimentare ale accizelor în FY26.
  • În contextul unui stoc ridicat de datorie publică și a deficitelor bugetare mari (care sunt inflaționiste), guvernul ar putea fi tentat să accepte o inflație mai mare pentru a devaloriza datoria publică și a crește veniturile bugetare. În plus, politica fiscală prociclică reduce eficiența politicii monetare. Astfel, pentru anii următori ne putem aștepta la un mediu cu inflație ridicată.
  • Ratele dobânzilor vor rămâne ridicate în contextul inflației mari, dar în teritoriu real negativ (adică sub inflație), dat fiind necesitatea guvernului de a finanța datoria.
  • Deși actuala rată a inflației ar fi putut determina creșterea ratelor-cheie, având în vedere economia slabă și politica fiscală prociclică fără spațiu de expansiune, probabil, pentru restul FY25 și prima jumătate a FY26, rata-cheie va rămâne la nivelul actual. O reducere mai devreme ar putea apărea în scenariul negativ al recesiunii.
  • În funcție de evoluția inflației, o reducere a ratei-cheie cu 25-50 bps ar putea veni în a doua jumătate a FY26.
  • Rate mai mari ale dobânzilor pot apărea într-un scenariu negativ în care România este retrogradată la rating non-investițional. Acest scenariu este încă relevant și nu complet improbabil.
  • În acest context, deși ratele reale negative ale dobânzilor vor fi un stimulent pentru consumul privat, un obstacol va fi scăderea salariilor reale în FY25 și probabil și în FY26, precum și efectul de bază. Prin urmare, consumul privat va continua să încetinească în FY26.

 

  1. Cursuri de schimb
  • Înainte de criza energetică din 2022, RON s-a depreciat față de EUR cu 2%-3% pe an, în linie cu diferențialul de inflație dintre România și zona euro, având efect neutru asupra competitivității externe a României.
  • Începând cu 2022, în contextul inflației ridicate, cursul EUR/RON a fost folosit ca țintă antiinflaționistă și a rămas stabil în jurul valorii de 4,97. Această politică a fost abandonată în mai 2025, în contextul ieșirilor de capital cauzate de aversiunea la risc generată de alegerile românești.
  • Astfel, deprecierea graduală a RON, mai mult sau mai puțin în linie cu diferențialul de inflație România – zona euro, va fi probabil reluată.
  • În acest context, expectativa pentru cursul EUR/RON în FY26 este între 5,15-5,20. Deprecieri mai mari pot apărea într-un scenariu negativ în care riscul politic se materializează sau România este retrogradată la rating non-investițional.

 

  1. Competitivitate și inovație
  • România rămâne constant în urmă în indicele de competitivitate al UE, singura excepție fiind Bucureștiul (comparabil cu Germania, de exemplu, în ultima ediție a indexului).
  • România continuă să aibă cele mai mici cheltuieli pentru cercetare și dezvoltare raportate la PIB (0,5% din PIB, comparativ cu media UE de 2,2%) și cel mai mic număr de angajați în R&D (<0,5% din totalul forței de muncă). Aceste cifre afectează productivitatea muncii și comerțul extern.

 

  1. Piața muncii
  • Piața muncii din România continuă să fie caracterizată de deficiențe structurale cunoscute: (i) rata redusă de participare la muncă – mai ales în rândul femeilor și tinerilor absolvenți și (ii) slăbirea demografică.
  • România are una dintre cele mai mari diferențe între ratele de participare la muncă ale femeilor și bărbaților din UE (cu tendință de înrăutățire în ultimii 10 ani) și unul dintre cele mai ridicate numere de tineri (18-25 ani) care nu lucrează, nu urmează studii sau formare profesională, ceea ce continuă să pună presiune pe piața muncii.
  • O caracteristică a FY25 (trend ce se va menține probabil și în FY26) este stabilizarea numărului de lucrători în diferite industrii, reducând presiunea asupra resurselor noi. Aceasta se combină cu tendința salariilor de a nu ține pasul cu inflația; totuși, nu se așteaptă o creștere bruscă a șomajului, având în vedere numărul relativ mare de persoane angajate în munci nerezervate și gig workers.
  • În ultimii ani, salariile brute au crescut mult mai rapid decât inflația și productivitatea, ceea ce va duce la o presiune suplimentară de scădere a salariilor, pe măsură ce România intră în „războiul pentru talente” cu alte jurisdicții UE și Asia mai ieftină.
  • Slăbirea demografică este ilustrată de creșterea numărului de pensionari susținuți de persoanele angajate, ceea ce se reflectă în creșterea raportului de dependență a vârstei înaintate (31% în FY24 față de 30% în FY23). Este totuși mai mic decât media UE de 34%.
  • Impozitarea muncii rămâne relativ ridicată comparativ cu alte țări UE, iar FY25 a văzut apropierea nivelului de impozitare a salariilor în anumite industrii (construcții, IT, agroalimentar).
  • În ultimii 14 ani, salariile brute au crescut de 4,5 ori (450%), în timp ce inflația a fost doar 80%. Productivitatea reală a muncii a crescut doar cu 40%. În același timp, costul mediu pe oră al unui lucrător din România este acum aproape de media Europei Centrale (doar 10-15% mai mic), ceea ce va continua să pună presiune descendentă asupra investițiilor.
, , , , , , , , , , ,