Sursa foto: Pexels / Chris Molloy
Numit marți în funcție la Palatul Matignon, noul premier francez Gabriel Attal moștenește multe proiecte de la predecesorul său, Elisabeth Borne. Un tur de orizont, scrie Liberation, potrivit Rador Radio România.
Legea imigrării
O lună decembrie îngrozitoare. Legea imigrației a împărțit lumea macronistă. Deputații au refuzat să voteze în Adunarea Națională, miniștrii s-au prefăcut că demisionează și unul dintre ei, Aurélien Rousseau de la Sănătate, chiar a făcut-o. Criza a dispărut undeva în fundal, dar poate reapărea.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
Cu câteva zile înainte de vot, pentru a convinge dreapta parlamentară să voteze legea, premierul de atunci Elisabeth Borne a trimis o scrisoare președintelui Senatului pentru a-i transmite că miniștrii ei urmează să pregătească „procesul normativ și legislativ care să permită inițierea unei reforme a Asistenței Medicale de Stat (AME)”, un sistem de sănătate pentru străinii fără acte, pentru începutul anului 2024. O promisiune, așadar. Dreapta, în schimb, visează desființarea AME.
Noul prim-ministru va trebui, așadar, să găsească o modalitate de a satisface atât această tabără, cât și restul parlamentarilor care nu vor să audă de proiect. De asemenea, premierul va trebui să gestioneze decizia Consiliului Constituțional din 25 ianuarie, care ar putea cenzura mai multe prevederi ale legii, în jur de douăzeci, precum condiționarea serviciilor sociale de situația profesională și durata rezidenței imigranților.
Criza locuinţelor
După ani de așteptare, locuințele ar trebui, în sfârșit, să facă obiectul atenției politice în următoarele șase luni – cel puțin dacă ministrul responsabil cu aplicarea acestor politici, Patrice Vergriete, rămâne în funcție. Creșterea bruscă a dobânzilor nu a făcut decât să agraveze o criză care generează inegalități masive, între, pe de o parte, masa de chiriași modești sau proprietari împovărați de cheltuieli din ce în ce mai mari, și pe de altă parte o mână de noi rentieri.
După ajutorul de un miliard de euro pentru HLM (locuințe sociale ieftine) și reforma creditului cu rată zero, reorientat pe vechile construcții pentru a evita expansiunea urbană, parlamentul urmează să examineze, pe 22 ianuarie, un proiect de lege privind locuințele necorespunzătoare și apartamentele degradate: sunt vizate aproximativ 500.000 de locuințe din fondul privat francez.
Săptămâna următoare este așteptat un alt proiect de lege, căruia i se opune Ministerul de Finanțe, ce ar urma să reglementeze cazările turistice individuale tip AirBnb, acuzat că secătuiește piața privată de închiriere. În martie, în Parlament va fi dezbătută o altă inițiativă parlamentară, aceea de facilitare a transformării birourilor în locuințe.
Nu în cele din urmă, ministrul locuințelor a promis o „lege majoră în domeniul locativ” pentru luna mai, care intenționează să descentralizeze politica locativă prin transferul mai multor competențe către comunități.
Sfârșitul vieții
Anunțat în septembrie, amânat în decembrie, proiectul de lege privind sfârșitul vieții – care prevede dreptul la „alegerea momentului sfârșitului vieții” pentru persoanele bolnave incurabil – este încă blocat la Elysée. Pe 20 decembrie, în emisiunea „C à vous”, șeful statului a fost de acord să arbitreze punctele cele mai sensibile ale proiectului, cum ar fi forma pe care o poate lua asistența activă a morții, sinuciderea asistată și/sau eutanasierea, amânând prezentarea „contururilor textului” până în februarie.
Dar în timpul discursului adresat cultelor pe 8 ianuarie, Macron a aderat la dorința persoanelor religioase de a scoate din proiectul de lege secțiunea dedicată îngrijirilor paliative, pentru a face din ea un text separat. Prin urmare, renunță să folosească acest subiect ca pârghie pentru a depăși opoziția lobby-ului îngrijirilor paliative față de legalizarea asistenței active la moarte. Mai mult, proiectul de lege orientat asupra morții „la alegere” nu ar urma să ajungă pe masa miniștrilor înainte de „martie sau aprilie” – un calendar care să împiedice Parlamentul să abordeze acest subiect ultrasensibil înainte de alegerile europene.
Angajarea completă a forței de muncă
Obiectivul este clar stabilit, dar căile pentru a-l atinge devin din ce în ce mai abrupte. Gabriel Attal moștenește proiectul „full employment” într-un moment în care această promisiune prezidențială – șomajul la 5% – pare din ce în ce mai complicat de respectat, rata șomajului reîncepând să crească pe parcursul anului 2023 până la 7,4%.
Cum poate fi remediat acest lucru atunci când o baterie de reforme a pieței muncii este deja în vigoare sau în derulare, la fel și legea pensiilor, și toate trebuie să crească rata de ocupare a persoanelor de 60-64 de ani (în prezent de 36%) pentru a atinge cele 65% vizate de guvern până în 2030? Sindicatele și angajatorii sunt responsabile de negocierea acestui subiect. Elisabeth Borne s-a angajat să traducă cu fidelitate în lege măsurile unui eventual acord, atâta timp cât acestea nu apasă prea mult asupra finanțelor publice. Actorii sociali se vor aștepta ca Gabriel Attal să se țină de cuvânt. În rest, în ultimele luni au fost lansate multe baloane de încercare – reducerea termenului de contestare a unei concedieri, contestarea rezilierii convenționale – și cu atât mai mult de către ministrul Economiei, Bruno Le Maire, care a repetat luni că, potrivit acestuia, era necesară revizuirea completă a drepturilor de șomaj ale seniorilor. Fără să fi fost conturat vreodată vreun arbitraj.
Întreruperea voluntară a sarcinii (IVG) – în Constituție
La cinci săptămâni de la numirea sa în funcție, în iunie 2022, Elisabeth Borne s-a angajat să „continue să conducă lupta” pentru dreptul la avort, după ce Curtea Supremă Americană a luat recent „o decizie care demonstrează că nimic nu este niciodată sigur în ceea ce privește drepturile femeilor”. După luni de incertitudine, și confruntat cu insistențele activistelor feministe, președintele Republicii a anunțat, pe 8 martie 2023, un proiect de lege de revizuire a constituției care să permită evitarea traseului referendumului. Textul, care prevede că „legea stabilește condițiile în care se exercită libertatea garantată femeilor de a recurge la o întrerupere voluntară a sarcinii”, ar trebui mai întâi examinat în comisie la sesiunea din 15 ianuarie, urmând să fie votat în Parlament la începutul lunii martie. Ar trebui să obțină o majoritate de trei cincimi pentru a fi adoptat și pentru ca articolul 34 din Constituție să fie modificat.
Educaţie
Macron a spus clar în august anul trecut: „Educația face parte din domeniul rezervat președintelui”. Lecția a fost învățată de Gabriel Attal, care a declarat că duce cu el la Matignon „cauza școlii” pentru a-și continua politica inițiată de „restabilire a nivelului elevilor, a autorității profesorilor noștri” şi forța învăţământului nostru laic şi republican. Și și-a anunțat dorința de a lansa un „experiment la scară largă” privind purtarea uniformelor și de a generaliza Serviciul Național Universal (SNU), hobby-ul lui Macron care promite o „reînarmare civică”, tocmai pentru a reda culoarea militară a acestor măsuri. SNU va fi integrat în timpul școlii din martie, cu un stagiu de douăsprezece zile pentru studenții voluntari din anul II.
Președintele dorește, de asemenea, să facă din calea profesională, care îi privește pe unul din trei liceeni, o axă majoră a proiectului său pentru școală, prin apropierea acesteia de lumea afacerilor prin reforma lansată în această toamnă. Abordarea crizei grave de recrutare a cadrelor didactice rămâne cea mai mare provocare cu care se confruntă acest nou guvern.
Economii
De data aceasta, guvernul nu va avea cum să scape de reducerile bugetare dacă dorește o revenire la conturile publice echilibrate. Nu va mai putea conta, ca în bugetul adoptat în această toamnă, pe sfârșitul măsurilor excepționale de protecție împotriva inflației energetice, care îi asiguraseră majoritatea celor 16 miliarde de euro în economii planificate pentru acest an. „Vă reamintesc că trebuie să găsim cel puțin 12 miliarde de economii în 2025. Să spunem adevărului pe nume: partea cea mai grea abia urmează”, subliniază Bruno Le Maire, ministrul Economiei și Finanțelor.
Predecesoarea lui Gabriel Attal la Matignon a pregătit terenul. Încă din noiembrie, foarte devreme față de programul obișnuit, a cerut mai multor ministere șase revizuiri ale cheltuielilor publice. Altele erau așteptate la începutul anului.
Noul prim-ministru știe că Franța este urmărită pentru credibilitatea sa bugetară, atât de Comisia Europeană, cât și de agențiile de rating. Legea de programare a finanțelor publice intenționează să reducă deficitul public sub 3% din PIB până la sfârșitul termenului de cinci ani, față de 4,9% în 2023.
Ecologie
Va fi Attal responsabil, ca și predecesoarea sa, de implementarea concretă a planificării ecologice? Dacă acest lucru pare logic, nu a fost încă anunțat nimic. Gabriel Attal, care a dat asigurări la preluarea mandatului, marți, că vrea să „garanteze viitorul planetei noastre”, nu a făcut niciodată din mediul înconjurător prioritatea sa. Singura lui ispravă pe această temă este lansarea, în scurta sa perioadă la Ministerul Educației Naționale, a unui plan de renovare energetică a școlilor. Proiectul de lege al țării „referitor la suveranitatea energetică” trebuie prezentat Consiliului de Miniștri la sfârșitul lunii ianuarie-începutul lunii februarie.
Din acest text ar trebui să rezulte două decrete de punere în aplicare – unul privind programarea energetică diversificată și unul vizând strategia națională cu emisii reduse de carbon. Mai mult, un nou plan național de adaptare la schimbările climatice urmează să fie dezvăluit la începutul anului. Idem pentru legea de orientare agricolă, care trebuie prezentată Consiliului de Miniștri la jumătatea lunii ianuarie cu întârziere, și planul „Ecophyto”, care ar urma să reducă utilizarea pesticidelor agrochimice.
Acestea fiind spuse, politicile naționale de mediu sunt jucate mai întâi la nivelul UE, iar mai multe texte ale Green Deal sunt în prezent în discuție. Și pe această parte, anul va fi foarte încărcat, cu alegerile europene din iunie, una dintre problemele-cheie ale cărora va fi gradul de ambiție în materie de ecologie, pe care populiștii vor să-l coboare.