România funcționează pe un model financiar din ce în ce mai riscant, în care economiile populației alimentează indirect datoria publică, iar economia reală rămâne subfinanțată. Băncile și fondurile de pensii canalizează o parte tot mai mare din resurse către stat, care acționează simultan ca debitor, reglementator, dar și generator de risc sistemic, spune Charles Nakouzi, membru al organizaţiei profesioniştilor în investiţii CFA România și director de investiţii și vicepreşedinte în cadrul grupului de investiţii Verna Single Family Office.

Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:

- articolul continuă mai jos -

Declarația sa vine ca reacție la articolul „O schemă piramidală sau o bombă cu ceas? Statul român a ajuns <investitorul> suprem care stoarce piața de bani pe care apoi îi risipește”, publicat luni de Economedia. Nakouzi adaugă că singura ieșire din cercul vicios este diversificarea riscurilor și a surselor de finanțare, înainte ca dezechilibrul să devină ireversibil. Mai jos, reacția integrală a analistului de investiții.

„România a creat un cerc vicios fragil: cetățenii depun bani în bănci, băncile cumpără datoria de stat, iar economia reală este lăsată în urmă. Statul a devenit debitor, reglementator și vector de risc – toate la un loc. Nu este o strategie. Este o bombă cu ceas. Iar singura cale responsabilă este diversificarea – a riscurilor, a surselor de finanțare și a gândirii financiare.

România a construit – sau a derivat către – un model financiar în care:

Cetățenii își plasează economiile în bănci

Băncile și fondurile de pensii (Pilonul II) cumpără din ce în ce mai mult titluri de stat.

Statul absoarbe acest capital pentru a finanța deficitele

Rămâne puțin pentru economia productivă sau pentru investițiile din sectorul privat

Acest lucru nu este doar nesustenabil – este fragil prin natura sa.

Am încercat să abordăm această problemă cu voci responsabile – inclusiv Banca Națională, presa financiară și părțile instituționale interesate. Totuși, de prea multe ori, răspunsul nu este îngrijorarea, ci presiunea de a furniza o „poveste mai optimistă”. Ca și cum încrederea se construiește pe tăcere.

Apetitul de împrumut suveran al României continuă să elimine creditarea privată. Prudența Băncii Naționale este lăudabilă, dar dezechilibrul structural rămâne nerezolvat:

Fondurile din Pilonul II dețin peste 60% din active în titluri de stat românești.

Băncile se încarcă cu titluri de stat din cauza lichidităților, a reglementărilor și a conformității cu acordurile de la Basel.

Piețele private de capital se restrâng, nu se extind.

Deficitul bugetar este acum finanțat structural de economiile pentru pensii ale populației.

Soluția există, dacă nu mai tot pasăm problema.”

, , , ,