VIDEO Cei care se întorc. Și-a extins în România afacerea cu fructe exotice din livezi spaniole. Iulian Persecă, fondator Tropical Fruit Paradise: “Ajungem să vindem un tir pe săptămână”/ “Eu cred că în țară există potențial în aproape orice industrie”

Fructul dragonului galben, mango osteen, granadilla, “rodie mollar”, kaki fuyu, avocado bacon – sunt câteva dintre produsele exotice pe care românii le cumpără, de curând, de la un român care administrează livezi în… Andaluzia. Iulian Persecă este, în serialul nostru, un caz ceva mai atipic – tânărul antreprenor e, în această perioadă, între două țări: între Spania, unde a emigrat încă de când era elev, alături de familie, și România, unde tocmai și-a extins afacerea cu fructe exotice. Iulian gestionează, alături de familie, livezi cu fructe în Spania, le vinde inclusiv peste hotare, iar, de curând, și-a extins business-ul – Tropical Fruit Paradise – la celălalt “acasă”: în Bistrița. A vândut la început online, prin intermediul unui site, cutii de fructe de “Doamne ferește”, dar, fiindcă cererea din România a fost foarte mare, tânărul antreprenor a mai făcut un pas: a deschis un depozit și, din această toamnă, un magazin fizic la Bistrița. De curând, fructele exotice – din livezile lucrate de familie sau importate de la parteneri – se vând și în Cluj. Iulian e, deocamdată, între două lumi – nici acasă, nici în diaspora, după cum spune el. Sau și acasă, și în diaspora. Acesta povestește, într-un nou episod al seriei Cei care se întorc, despre începuturile afacerii și despre extinderea în România. Cum a evoluat țara de când a plecat? Cum a fost să pornească o afacere aici? Ar merita să se reîntoarcă?

„Cei care se întorc” este un nou proiect Economedia. Serialul spune poveștile unor români care, după ani petrecuți departe de țară, aleg să revină acasă. Prin exemple concrete, analizăm impactul acestor reîntoarceri asupra economiei, pieței muncii, afacerilor și comunităților. Încercăm să aflăm care sunt motivele care i-au determinat să revină în țară și cum au reușit să se readapteze la realitățile actuale, ce job-uri au sau ce afaceri au lansat și cum se vede România după experiența diasporei. Și lansăm întrebarea: a meritat reîntoarcerea?

Ep 14. – Iulian Persecă, Tropical Fruit Paradise

Video Denis Nistor/ Montaj Cosmin Tudorescu

Plecarea și afacerea din livezile spaniole

Iulian a plecat în Spania în urmă cu 20 de ani, mai întâi în vacanță, împreună cu părinții. Aceștia munceau deja acolo, “ca orice familie de români, în perioada aceea, pentru un trai mai bun”, după cum sintetizează Iulian. Au fost câțiva ani cu du-te/ vino: a plecat, s-a întors, a plecat din nou, s-a întors să termine școala în Bistrița și apoi a ajuns iar în Spania.

Analize Economedia

ANALIZĂ. Ce ar putea însemna majorarea capitalului social pentru firme: Măsură necesară, dar creșterea e prea bruscă. Noile înregistrări de firme s-ar putea reduce/ Cristian Bărcan, fondator REGnet: „Impactul ar fi resimțit mai ales de firmele mici, motorul economiei, care reprezintă peste 95% din totalul companiilor din România”

ANALIZĂ. Ce acțiuni de la Bursa de Valori București au „bătut” constant piața în ultimii cinci ani / Două companii din eșalonul doi se fac remarcate

ANALIZĂ Ce companii de la bursa românească au oferit în ultimii cinci ani cele mai consistente randamente ale dividendelor / Cum se schimbă topul dacă luăm în calcul și evoluția acțiunilor

Piața imobiliară din Dubai atrage românii, dar rămâne una de nișă / Este un recul pe piața din România, dar aceasta rămâne încă atractivă pentru investitori, spun agenții imobiliari/ Care este profilul investitorului român în imobiliarele din Dubai

ANALIZĂ Expansiunea discretă a Ungariei în România: companii și afaceriști apropiați de Viktor Orban cumpără business-uri românești

ANALIZĂ. Cei mai importanți angajatori IT din România au renunțat la sute de salariați într-un an. Compania care conducea topul din 2023 a rămas fără 1.000 de angajați în 2024

Imperiul Pavăl: de la un magazin modest în Bacău în 1992 la un gigant cu investiții de peste 20 de miliarde de lei în 2025 / De la bricolaj, imobiliare și construcții, la energie, agricultură, pharma și turism – ANALIZĂ Economedia

ANALIZĂ Economedia. Unde se va situa România în clasamentul european al taxării, după majorările anunțate de Guvern / Avertisment: Pierdem principalele avantaje și competitivitate, ce punem în loc?

ANALIZĂ Tablou în piața muncii: Rata șomajului a ajuns în primul trimestru al anului la cel mai ridicat nivel din 2020 încoace/ Numărul de persoane ocupate a scăzut cu aproximativ 323.000 în interval de un an. Ce urmează?

ANALIZĂ Bursa de la București, printre cele mai ieftine din regiune și cu dividende generoase / Ungaria ne-a depășit la randamentul dividendului și este chiar mai ieftină decât România

ANALIZĂ Băncile românești listate la bursă sunt mai ieftine în termeni de profitabilitate comparativ cu cele din regiune. La ce multipli se tranzacționează acțiunile BRD și Banca Transilvania comparativ cu bănci din Austria, Cehia, Croația, Grecia, Ungaria, Polonia și Slovacia

ANALIZĂ Ce industrie de apărare are România. De la scandaluri, politizare și subfinanțare, la noul context european, care aduce finanțări uriașe de Apărare pentru țările UE

ANALIZĂ Economedia: Tot mai multe mașini chinezești, și noi și rulate, pe șosele românești

Analiză. Turbulențele din industria auto se văd din plin în România: Sute de concedieri anunțate în interval de numai câteva săptămâni de către companii active în acest sector în țara noastră

Analiză. Transportatorii români iau locul celor polonezi pe piețele europene, cu flote mari și șoferi gata să călătorească în întreaga UE / Provocări din cauza stagnării economice și a crizei fiscale, care crește taxe și reduce avantajul de cost

ANALIZĂ Se pregătește sezonul de admiteri. Ce taxe de studii percep universitățile și cât costă cazarea la cămine în marile centre din țară?

ANALIZĂ Cum se schimbă topul companiilor de curierat din România după ce Sameday a cumpărat Cargus / Primele 10 firme au afaceri de peste 5 miliarde de lei

ANALIZĂ Produse românești în supermarketuri: Marile lanțuri de retail spun că au sute de parteneri locali. Care sunt produsele cu cea mai mare acoperire locală?

Analiză. Cum arată industria automotive din România, un sector marcat acum de turbulențe majore: Țara noastră are un număr mare de companii active, Germania e cel mai mare investitor străin/ Forța de muncă a scăzut, iar costurile sunt în creștere

Șantiere de vară: Piața piscinelor, în expansiune/ Cât costă un astfel de proiect?

ANALIZĂ Prăpastia dintre tinerii români și angajatori. De ce are România cea mai ridicată rată de șomeri până în 25 de ani din UE / Claudia Indreica, Psihoselect: „Companiile nu mai au timp să instruiască”

ANALIZĂ Primăvară cu fabrici noi: Care sunt companiile care au anunțat investiții în producție în România

ANALIZĂ Ce înseamnă procedura de suspendare a fondurilor UE dacă George Simion ajunge preşedinte / În cazul victoriei lui Nicuşor Dan există posibilitatea unei amânări a procedurii

ANALIZĂ De 9 Mai, ziua Europei. Cum a evoluat economia României, de 18 ani în “familia” UE: Salariile s-au triplat, PIB-ul pe cap de locuitor (PPP) a depășit Ungaria, țara noastră a primit peste 100 de miliarde de euro fonduri UE

ANALIZĂ. Care sunt efectele deprecierii leului și cine suferă

ANALIZĂ Marele blackout din Spania și Portugalia. Cele două țări iberice plătesc prețul dezvoltării exagerate din regenerabile și insularizării rețelei / Cum stă România

ANALIZĂ Efervescență pe piața dealerilor auto din România: de la consolidări la intrări străine surpriză

GRAFIC Schimbare nemaivăzută în istoria comercială a SUA din ultimii 100 de ani. Analiză Romanian Economic Monitor: Majorarea agresivă a tarifelor vamale de către SUA va avea un impact major asupra tuturor economiilor implicate. Date despre relațiile comerciale România-SUA și posibilele efecte în țara noastră

Analiză „la cald”. Ce impact vor avea taxele vamale americane pentru România?

ANALIZĂ Val de restaurante, cofetării și cafenele noi în România. Apar și food-hall-urile/ Piața devine mai competitivă, iar specialiștii se așteaptă să apară noi concepte, inclusiv francize internaționale

“În vara anului 2005, am stat în Spania trei luni, în vacanță, după care m-am întors în România și am terminat clasa a 8-a. Anul următor, am început clasa a 9-a în Bistrița, la un liceu, dar părinții și-au dat seama că nu e o idee bună să rămân totuși singur în România, fiind adolescent, în timp ce ei erau acolo”, rememorează Iulian.

Părinții au decis ca familia să se reunească în Spania, rămând pentru moment în țară doar sora cea mare, care urma să își termine liceul în România.

“Așa că am plecat cu ei, peste voia mea. Eu, adolescent fiind atunci, cu anturajul și cu prietenii, nu am acceptat să plec, dar totuși am mers cu ei, în 2006. Am început să studiez acolo, m-au băgat la școală. Nu mi-a plăcut, pentru că voiam să le demonstrez că nu o să rămân acolo și că o să mă întorc în România. Până la urmă ei, ca să mă pedepsească cumva, au zis că mă trimit la muncă, după-amiaza, la ce era acolo, la livezi”, povestește Iulian.

Pedeapsa nu a fost tocmai pedeapsă, iar lui Iulian i-a plăcut munca, încurajat fiind și de faptul că reușea să adune și niște bani.

“Fiind învățat de la țară cu munca, am demonstrat acolo, la spaniol, că pot. Am văzut că fac bănuți și n-am mai vrut nici atât să mă duc la școală. Am început să lucrez de atunci, din 2006-2007, acolo, în agricultură, am învățat să facem treabă și acolo și am rămas până în 2011”, povestește Iulian. Acela a fost momentul în care a decis totuși să se întoarcă în România, pentru a-și termina studiile.

“Am venit acasă, am stat trei ani acasă, am terminat aici, la Bistrița, liceul agricol. După aceea, m-am întors cu totul în Spania și de atunci am rămas acolo și am muncit în mai multe locuri – agricultură, construcții”, spune tânărul.

După mai mulți ani în care familia a muncit pentru angajatori spanioli, în 2016 românii au sesizat oportunitatea de a schimba modul de lucru.

“Am decis să închiriem noi livezi de la spanioli. Am închiriat livezi, am văzut că putem să facem treabă bună, spaniolii au văzut că ne descurcăm și că le îngrijim și tot mai mulți ne-au căutat ca să ne încredințeze livezile. Mai departe, în 2019, am decis să căutăm noi clienți în Europa, ca să rupem lanțul ăsta – vindeam acolo la depozitele locale”, spune Iulian.

În afacere este implicată întreaga familie, aceasta fiind gestionată împreună cu sora și cumnatul, care sunt și ei în Spania încă din 2007.

“În 2019, am decis să căutăm noi clienți, să renunțăm la al doilea loc de muncă, pentru că lucram în paralel –  eu lucram în construcții, iar cumnatul pentru un alt agricultor de acolo, iar după program și în weekend și în timpul liber ne ocupam de livezile noastre. Adică lucram non-stop. În 2019, am decis să mă las de muncă și să caut clienți în Europa. Adică am simțit că există potențial și că produsul e bun și că vrem să fie totuși mai apreciat decât acolo la depozitele locale”, spune Iulian.

Livezile administrate de familia Persecă produc în cantități mai mari mango, avocado, chirimoya.

Afacerea a pornit cu exporturi cu peripeții, înspre Franța și Germania.

“Mai întâi, am vândut la toate depozitele locale de acolo, din Spania, iar primii clienți pe care i-am contactat în afara țării au fost în Franța și în Germania. Am început să trimitem în Franța prin curierat, prima dată, de probă. Am început cu stângul. De trei ori am primit marfa înapoi și n-am renunțat. Am mai trimis încă o dată și au ajuns fructele cu bine. În continuare lucrăm cu firma respectivă din Franța, sunt partenerii noștri și, pe lângă asta, ne-a mai făcut cunoștință și cu alți parteneri importanți din Europa, în Germania și în alte țări. Și de anul trecut am decis să venim și în România”, sintetizează Iulian.

Trecerea spre România și extinderea afacerii – de la câteva colete la tiruri de fructe

La început, românii trimiteau sau aduceau fructe din livezile din Spania, pentru prieteni și membri ai familiei. De aici a pornit totul.

“Aduceam noi fructe atunci când veneam acasă și le-a testat multă lume. Au început să ne întrebe cum ar putea să facă totuși să le plătească, pentru că am adus de două-trei ori, pe gratis, și le-a plăcut. Am văzut că există interes în România și că ar putea funcționa și am decis să facem la început un site pe Spania. Așa că am făcut un site, de unde clienții puteau să-și comande și noi trimiteam coletele prin cunoștințe sau pe autocar, fiind o cantitate mai mică la început. Trimiteam câteva colete pe săptămână”, spune Iulian.

Așa a început.

De la videoclipuri pe rețelele de socializare, fructele “de Doamne ferește” (cum le-a botezat Iulian) au ajuns “virale” în mediul online.

“Tot mai multă lume a intrat pe site, a întrebat și atunci am decis să facem un site doar pentru România, să ne organizăm mai bine și să putem trimite cantități mai mari. Din luna noiembrie anul trecut am trimis tot mai mult, tot mai mult, până în momentul de față, când ajungem să vindem un tir pe săptămână”, spune Iulian.

“Inițial, noi am început să vindem în România pe site-ul nostru. Vindeam în România și în încă șapte sau opt țări din Europa, dar, fiind cererea foarte mare în România, am vrut să mă concentrez și să pun mai mult interes pe proiectul din România. Am decis să nu mai vindem către consumatori în țările respective, să ne concentrăm pe România, să punem pe picioare afacerea de aici. Am hotărât că în restul țărilor vom vinde doar prin intermediarii cu care deja lucram de mai mulți ani. În momentul de față, vindem în Germania, Franța și România cantități mai mari, iar către consumatorul direct doar în România și suntem foarte mulțumiți. Merge foarte bine. Dacă vorbim de cantități, posibil să vindem un pic mai mult în Germania către intermediari”, spune Iulian.

Între două lumi – înapoi acasă, cu afacerea. “Suntem la mijloc”

Iulian e, deocamdată, între două țări – mai mult în România, pentru deschiderea afacerii, alături de viitoarea sa soție.

“În momentul de față, nu suntem nici în diaspora, nici în România, suntem la mijloc. Suntem tot pe  drumuri. Stăm și în România, la Bistrița, și avem locuință și în Spania. Cumnatul și sora mea se ocupă de treburi acolo, ei sunt mai tot timpul în Spania și gestionează situația acolo, iar eu și viitoarea soție ne ocupăm de proiectul din România și suntem mai mult acasă acum, până când organizăm și punem pe  picioare echipa și tot ce înseamnă depozitul, magazinul”, spune Iulian.

Cum a evoluat România?

Iulian spune că, în ceea ce privește lansarea afacerii aici, a primit doar sprijin.

“Noi veneam destul de des în România, în fiecare an, și înainte să începem afacerea. Eu nu pot decât să laud tot ce se întâmplă. Noi am fost primiți extraordinar de bine din toate punctele de vedere, atât de clienți, cât și de autorități și de birocrație. Nu pot să mă plâng de absolut nimic, pentru că am fost, zic eu, mai mult ajutați și încurajați decât încurcați. Mai aud tot felul de povești… posibil să conteze și cum vrei să faci lucrurile. De când am pășit în România cu business-ul, nu am primit niciun fel de  refuz. Am fost tot timpul încurajați, ajutați cu tot ce s-a putut”, spune Iulian.

În ceea ce privește mediul de business, antreprenorul crede că în România sunt multe oportunități.

“Eu cred că în România există potențial în aproape orice industrie și sunt multe lucruri care se pot face și-s neatinse. Nu s-a gândit nimeni nici la nișa aceasta, industria în care ne-am băgat noi, de fructe tropicale, subtropicale. Adică nici măcar nu prea avem concurență. Sunt foarte puțini cei care fac chestia asta și există loc pe piață, există interes. Cred că românul e dispus să plătească prețul corect, să plătească calitatea, dacă îi oferi într-adevăr calitate. Și cred că sunt bani”, spune Iulian.

Afacerea. Primul magazin în România: din octombrie, la Bistrița

Din octombrie, în Bistrița funcționează și un magazin fizic, cu fructele de “Doamne ferește”.

“Am visat la magazinul ăsta de șapte – opt ani, de când am început cu afacerea. Mi-am dorit să fie un magazin fizic undeva în România. Prima dată m-am gândit la magazinul fizic și apoi mi-a venit ideea cu online-ul. A fost mai mult așa, o nebunie, să deschid ceva la Bistrița, acasă, dar cred că are potențial și foarte multă lume ne-a sprijinit. Oamenii ne-au întrebat dacă nu avem magazin fizic, dacă nu pot să cumpere la bucată, dacă nu pot să cumpere la kilogram. Pe online e destul de greu să gestionezi cereri de kilogram sau la bucată, la atât de mulți clienți, la un volum atât de mare. Ar fi o nebunie pentru noi, din punct de vedere logistic. Avem cutiile standard – la majoritatea produselor ai două, trei variante, poți să cumperi la un kilogram, la două, la trei sau la cinci. Dar mulți oameni ar vrea să își personalizeze cutia. Pentru noi, ar fi extrem de complicat și am risca să încurcăm comenzile și să nu trimitem ce au vrut oamenii. Și atunci am decis să facem o probă și să facem un magazin, mai ales că avem depozitul deschis la Bistrița, la Sușenii Bârgăului, aici, într-un sat de aproape. Foarte mulți clienți ar vrea să atingă, să vadă fructele, să-și ia câte o bucată din fiecare. Atunci, cumva, de la depozit ne-am gândit să-i redirecționăm către magazin, unde să poată să-și cumpere ce vor și cât vor”, explică Iulian.

Acesta a povestit că semnalele erau bune încă dinainte de deschidere. “Eu tot timpul, orice fac, niciodată nu mă gândesc că nu o să meargă. Am crezut că o să meargă”.

Tot din această toamnă, fructele de “Doamne ferește” se pot cumpăra și în Cluj, dar nu din magazin propriu, ci printr-un parteneriat cu un lanț de tip băcănie.

Ar merita reîntoarcerea?

Iulian e, în acest punct, între două țări, dar mai mult în România, fiindcă pune pe picioare afacerea de aici. Care sunt însă perspectivele pe termen lung? L-am întrebat pe Iulian dacă crede că ar merita să se reîntoarcă cu totul în țară.

“Sincer, nu știu în ce direcție o vor lua lucrurile și unde o să ne stabilim. Momentan, suntem pe drumuri. Nu m-am gândit niciodată să mă întorc acasă cu totul, pentru că am fost foarte bine primit și acolo și ne-am stabilit și ne-am făcut un rost. Acolo am început afacerea asta și suntem foarte mulțumiți, facem ceea ce ne place. Nu ne-am gândit niciodată să ne întoarcem. Dar, ținând cont că în continuare o să facem și în România același lucru și îmi place la fel de mult, e posibil să fim mai mult acasă, dacă lucrurile funcționează și în România. Și bineînțeles că o să fim și acolo și o să servim în continuare pe toată lumea. Ne gândim să reîncepem să distribuim în mai multe țări din Europa, chiar și de pe site-ul nostru către consumatori. Atunci o să trebuiască pe rând să stăm și acolo. Mai stăm noi, mai stau cumnatul și sora. Nu știm exact ce se va întâmpla”, recunoaște Iulian.

România, în 2025, vs Spania. “Dacă ar fi să lucrez din nou în Spania, în agricultură, pentru altcineva, aș prefera să lucrez acasă, să fiu acasă”

Lucrurile s-au îmbunătățit în România, ca nivel de trai și infrastructură, constată emigrantul aflat între două țări.

“Din punctul meu de vedere, cred că suntem într-o direcție bună. Eu consider că ne-am dezvoltat foarte mult. Chiar și aici, la noi, la Bistrița, lucrurile stau nu bine, ci foarte bine, cred eu – ca nivel de trai, ca infrastructură, totul. Cred că suntem în direcția bună și în lucrurile încep să funcționeze”, spune Iulian.

Ce nu funcționează încă?

“Am stat prea puțin pe acasă ca să-mi dau seama ce nu funcționează, pentru că, repet, eu am fost primit foarte bine din toate punctele de vedere și n-am simțit absolut în niciun moment că n-ar fi trebuit să mă întorc sau că nu e o idee bună să fac chestia asta în România. Nu am niciun motiv să mă plâng sau să spun ceva rău din punctul ăsta de vedere”, subliniază Iulian.

Acesta menționează că traiul în Spania e tot mai greu, cel puțin pentru cei care lucrează la “munca de jos”

“Eu cred că tot mai multă lume pleacă, cel puțin de la noi de acolo, din zona noastră, din Spania. Sunt tot mai puțini români, pentru că, în ceea ce privește salariile și câștigul pe lună, lucrurile au rămas la fel în ultimii 5-6 ani, cel puțin la munca de jos, la ceea ce înseamnă agricultură. Iar nivelul de trai s-a ridicat destul de mult și acolo”, spune Iulian.

“Eu, sincer, dacă ar fi să lucrez din nou în Spania, în agricultură, pentru altcineva, aș prefera să lucrez acasă, să fiu acasă. Și cred că e nevoie de forță de muncă și în România. Și sunt o grămadă de  chestii care se pot face și poți să o duci mult mai bine decât în Spania în momentul de față, consider eu”, sintetizează Iulian.

Sursa foto: Tropical Fruit Paradise

Stadiul și viitorul afacerii

Afacerea din Spania înseamnă gestionarea a aproximativ 30 de hectare, adică a 22-23 de livezi în total, toate închiriate.

În ceea ce privește afacerea, firma-mamă are sediu în Spania, primul pas spre Bistrița a fost înregistrarea unei sucursale, iar la final de octombrie a apărut și srl-ul cu sediu în România.

“În momentul de față, noi suntem producători. Toate livezile pe care le avem sunt închiriate, sunt în arendă pe mai mulți ani. Producem în cantități mari avocado, mango, chirimoya, dar în aproape toate livezile avem și alte fructe tropicale și subtropicale sau citrice. Pe partea asta cu producția, în momentul de față nu cred că o să ne mai extindem, pentru că e nevoie de foarte multă forță de muncă. Comercializăm, cumpărăm și vindem mai departe atât produse locale, de la agricultori locali de acolo, cât și import din alte țări – avem parteneri în Ecuador, direct de la producător”, menționează Iulian.

Acesta spune că afacerea a crescut foarte mult, de la an la an.

“Anul trecut, am terminat cu puțin peste 2,5 milioane de euro, iar anul ăsta ne gândim să atingem afaceri de 5 milioane: între 4 milioane – 4,5 milioane și 5 milioane de euro”, spune Iulian.

Cât despre planurile de viitor, dacă afacerea merge bine, harta cu magazine s-ar putea extinde în România.

“E un test la noi acasă, cu magazinul fizic. Să vedem ce se întâmplă și, dacă lucrurile merg bine, ăsta e planul nostru – să ne extindem și pe partea asta, cu magazinele fizice la Cluj, la București”, menționează antreprenorul.

Acest interviu a fost transcris folosind și Vatis Tech.

Citește AICI episoadele anterioare din seria Cei care se întorc:

De la Crowne Plaza Dublin, la afacere proprie în HoReCa acasă, la Târgu Mureș

Antreprenoriat în proiectare pe piața locală, după studii la Paris: Raluca Șoaita, arhitecta care a “desenat” spitalul Dăruiește Viață-Marie Curie, fondatoare a unui birou axat pe sectorul medical

Ciprian Chiorean, general manager SD Worx România, s-a întors acasă după 25 de ani de diaspora și popasuri în 10 țări

IT-ist la Microsoft în SUA, antreprenor în România. Mihai Negrea a revenit acasă, la Timișoara, și a lansat o platformă care urmărește licitații publice

Ana Horhat a studiat arhitectura grădinilor la Roma, a revenit în România și a ajuns să lucreze cu echipe care câștigă concursuri de proiecte publice

Ioana Ciuciu a revenit în România, ca să predea IT la Cluj, după studii și muncă în Franța și Belgia

Nicolae Ciocanea, specialist în construcția de tuneluri în străinătate, a revenit din Spania pe șantierele de infrastructură din România

Adrian Pică, de la Singapore și Bolt Estonia la antreprenoriat în digitalizarea vânzării de asigurări în România. 

Costin Raiciu, profesor la catedra de Calculatoare de la Politehnică, a revenit la Bucureşti după un doctorat în Londra

 Andrei Corbet-Nits, arhitect cu studii în Franța și teză de doctorat despre problemele dezvoltării urbane din România

Dragoș Dușe s-a întors din Germania și a fondat Synaptiq, un start-up care vrea să ducă Inteligența Artificială în tratamente oncologice

Bogdan Ivănel s-a întors din Olanda și a lansat o asociație care creează soluții digitale pentru probleme din societate

VIDEO Economedia lansează seria „Cei care se întorc”. Marius Dumitrașcu, fermier în Vaslui, a revenit după 18 ani acasă, unde își