VIDEO Cei care se întorc. Costin Raiciu, profesor la catedra de Calculatoare de la Politehnică, a revenit la Bucureşti după un doctorat în Londra: “Nu e niciun fel de regret”/ “Impactul tău personal poate să fie mult mai mare aici decât în altă parte”

• Costin Raiciu este cercetător și profesor la Catedra de Calculatoare de la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Universității Politehnice București, iar activitatea sa vizează zona de rețele, sisteme de operare și verificare.
• A fondat un spin-off UPB care a fost achiziționat de multinaționala Broadcom și acum contribuie la viitoarele standarde globale de rețea în Ultra Ethernet Consortium.
• Lucrează în cercetare, din România, unde a ales să se întoarcă, cu familia, după o experiență a diasporei la Londra: are studii doctorale la University College London (UCL).
• Profesorul cu doctorat în Marea Britanie povestește pentru Economedia despre experiența vieții în diaspora și ne spune de ce s-a întors în România și cum a regăsit țara, după șase ani în Londra, dar și care sunt marile provocări pentru un tânăr care vrea să facă cercetare aici.
• Cum a evoluat România în anii recenți și la ce capitole am rămas încă în urmă? Ne răspunde un profesor care face cercetare într-un domeniu de maxim interes în această perioadă – machine learning și AI – și pe care profesorul Ion Stoica de la UC Berkeley (cofondator al unicornului american Databricks) îl dădea ca exemplu atunci când spunea că în București apare o nouă generație de profesori foarte buni.

În urmă cu aproximativ 20 de ani, Costin Raiciu, absolvent de Politehnică în București, testa costurile marilor capitale din Vest, într-un periplu interrail european, plănuit cu banii câștigați printr-un proiect de început de carieră. Cu buget calculat după câteva luni de muncă de cercetare, prețul unei clătite pariziene, de exemplu, părea exagerat pentru un tânăr care s-ar fi pregătit de o carieră în mediul universitar în România. De atunci, însă, peisajul s-a mai schimbat. Raiciu a făcut un doctorat la Londra, dar a ales să se întoarcă în București, după integrarea țării noastre în UE, lucrează acum în cercetare și în mediul universitar și spune că nu are niciun regret că a revenit în țara care a mers în anii recenți înspre mai bine. Vorbim cu acum profesorul de UPB Costin Raiciu despre schimbările prin care a trecut România în anii recenți, dar și despre cum faci cercetare în machine learning, în era în care giganții tehnologiei au la îndemână zeci de miliarde de dolari. Mai precis: cum faci cercetare în domeniul momentului în tehnologie din România, țară aflată pe poziții codașe în ceea ce privește finanțarea și investițiile în Cercetare & Dezvoltare?

„Cei care se întorc” este un nou proiect Economedia. Serialul spune poveștile românilor care, după ani petrecuți departe de țară, aleg să revină acasă. Prin exemple concrete, analizăm impactul acestor reîntoarceri asupra economiei, pieței muncii, afacerilor și comunităților. Încercăm să aflăm care sunt motivele care i-au determinat să revină în țară și cum au reușit să se readapteze la realitățile actuale, ce job-uri au sau ce afaceri au lansat și cum se vede România după experiența diasporei. Și lansăm întrebarea: a meritat reîntoarcerea?

Episodul 5: Costin Raiciu, profesor la catedra de Calculatoare, UPB

Plecarea: În Londra, pentru studii de doctorat

Costin Raiciu a plecat din țară cu mai bine de 20 de ani în urmă, imediat după facultate, pentru un doctorat la Londra, într-o perioadă în care mulți dintre colegii săi alegeau această cale.

Analize Economedia

Analiză „la cald”. Ce impact vor avea taxele vamale americane pentru România?

ANALIZĂ Memento: Cum a arătat criza economică izbucnită în 2009 în România, venită tot din SUA / Au fost necesare măsuri dure de austeritate pentru redresare / Ca și acum, economia avea dezechilibre majore / Analiștii avertizează că politicile lui Trump împing Statele Unite în recesiune

ANALIZĂ Juniori pe piața muncii în IT-ul lovit de turbulențe. Experiențe de candidați: „Aproape orice postare pe LinkedIn are peste 100 de aplicanți”/ „În cazul în care nu ai absolvit o facultate, angajatorii nici nu te mai bagă în seamă”

ANALIZĂ Piața hotelieră, în vizorul dezvoltatorilor: Unități de jumătate de miliard de euro ar urma să fie inaugurate în următorii trei ani/ Care sunt marile branduri așteptate

ANALIZĂ Oul românesc: Producția anuală, peste 145.000 t / Locul 8 în Uniunea Europeană, la numărul de găini ouătoare, deși procentual România se situează sub 3% / Care sunt piețele principale

ANALIZĂ Ce s-a întâmplat pe piața RCA în ultimii 10 ani / Cât ne-au costat și cât ne costă falimentele: Prețul unei asigurări RCA a crescut de aproape 3 ori în perioada 2021-2024

ANALIZĂ De la export masiv de energie la import masiv, în nici 7 ore. Amplitudine de 3.700 MW într-o zi și ce spune acest lucru de starea Sistemului Energetic Național

ANALIZĂ Eliminarea facilităților fiscale începe să se vadă în venituri. Cum au scăzut salariile medii nete în ianuarie 2025 în domeniile vizate? IT-ul, cel mai bine plătit sector din piața muncii din România, a marcat un minus de 700 de lei de la o lună la alta – GRAFIC

Analiză. Statele Unite au ieșit „șifonate” din ultimele războaie comerciale cu China. Un nou conflict tarifar aduce noi riscuri pentru economia americană, în era AI

ANALIZĂ Antreprenoriat feminin în România: Doar una din 15 femei intenționează să demareze o afacere/ Avem un antreprenoriat de subzistență mai degrabă decât unul bazat pe inovație/ Digitalizarea aduce oportunități

ANALIZĂ România are o rată a șomajului ridicată în rândul tinerilor, de 25%, considerabil peste media UE/ Care sunt motivele, ce locuri de muncă pot găsi totuși aceștia și ce salarii se oferă?

ANALIZĂ Șantiere pentru verde: Mai multe orașe din România au în derulare proiecte de parcuri în 2025. Cum arată acestea și cât costă realizarea lor?

GRAFIC Evoluția cheltuielilor de apărare în România, țară cu război la graniță, și la vecini în ultimii 10 ani. Economiști: România a cheltuit doar aproximativ 42% din bugetul de apărare pe echipamente și infrastructură militară/ Deficitul bugetar limitează spațiul de manevră pentru creșterea cheltuielilor

ANALIZĂ De ce e importantă Germania pentru economia României? Este cel mai mare investitor străin în țara noastră și principalul partener comercial

GRAFIC Mii de angajați își pierd locul de muncă la început de 2025, după o creștere de 50% a concedierilor în 2024 / Harta concedierilor colective din România: cele mai afectate județe și sectoare

ANALIZĂ Peisaj din sectorul industrial, într-un an care a început cu reorganizări și concedieri în fabrici. Consultanți: Companiile sunt interesate de reducerea spațiilor și optimizare/ Unii jucători și-au diminuat suprafețele sau au renunțat la unități, dar vin și jucători noi

ANALIZĂ Cât a alocat statul și cât a cheltuit Armata română în ultimii ani pentru apărare. Pregătirile României nu s-au ridicat la nivelul țărilor NATO și UE din regiune

GRAFIC. Cum arată cheltuielile, veniturile și impozitele din România față de cele ale vecinilor din UE. Analiză Romanian Economic Monitor: Instabilitatea politică internă și presiunile economice externe, provocările semnificative pentru bugetul pe 2025

Analiză. Șantierele sportului în 2024: Peste 100 de proiecte, de sute de milioane de lei, au fost finalizate anul trecut. Care sunt cele mai mari investiții în derulare în acest an?

La vremuri noi tot noi: Posturi importante din companii sau agenții de sub umbrela statului, ocupate de clienți vechi ai funcțiilor publice

FOTO Topul aeroporturilor din România în funcție de trafic și inaugurările de proiecte noi așteptate în 2025

ANALIZĂ Bilanț „negru” în companiile prezente în România: Concedieri pe bandă rulantă chiar de la început de an

Cum se conturează piața IT în 2025? Andrei Kelemen, CEO al clusterului Cluj IT: An de tranziție, cu posibile noi concedieri, mai puține angajări, dar și oportunități/ Bianca Muntean, Transilvania IT: “Inovarea devine nu doar o opțiune, ci o necesitate. Va fi anul în care accentul trebuie să cadă pe dezvoltarea de produse proprii”

Cum se prefigurează 2025 pe piața muncii? Previziunile platformelor de job-uri: Vor fi foarte căutați specialiștii în AI, muncitorii calificați, inginerii/ Scăderi de salarii pentru sectoarele rămase fără facilități fiscale

ANALIZĂ. Antreprenori români în expansiune: Marile achiziții ale capitalului românesc din 2024 în țară și în regiune

GRAFIC Calendarul economic al anului. Evenimente și date-cheie în 2024: Încetinirea creșterii economice, deficit bugetar major, cea mai mare inflație din UE, dar încetinită, alegeri cu impact în economie și, pe final, o ordonanță care afectează puternic mediul de afaceri/ Am intrat în Schengen, am depășit Ungaria și am ajuns Polonia la un indicator important

Ce lucruri bune s-au întâmplat în economia României în 2024: Număr record de kilometri de autostrăzi inaugurate, intrăm în sfârșit în Schengen

ANALIZĂ 2024, an de miliarde pe piața de fuziuni și achiziții. Tranzacții majore în retail, energie și sectorul bancar, și chiar și în fotbal: Mega Image, Banca Transilvania și MVM, o parte dintre actorii care marchează achiziții semnificative

ANALIZĂ. Topul companiilor de bricolaj din România / O să reușească Altex să schimbe regulile jocului în 2025 după ce va achiziționa retailerul de bricolaj Brico Dépôt România?

ANALIZĂ. Împrumuturile din acest an ale Guvernului au depășit 225 de miliarde de lei / Din 2025, România intră în zodia ajustării fiscale

“Eu am terminat studiile aprofundate la Politehnică în 2004. Șase ani se făceau atunci. Mulți colegi din generația mea făceau doctorate – era un mod mai elegant de a migra, în sensul că cei care erau mai ambițioși încercau să facă un doctorat. Mulți dintre colegii mei au plecat și au plecat direct în State, unii au făcut doctoratul cu Ion Stoica (profesor la universitatea Berkeley și fondator Databricks, n.red.), de exemplu. Când a fost atunci momentul să aplic, cumva nu eram pregătit să plec pentru atât de mult timp. În zona noastră, de calculatoare, doctoratul durează, în medie, 5-6 ani și nu eram pregătit să fiu plecat departe. De aceea am ales să mă duc la Londra, unde, teoretic, doctoratul dura doar 3 ani. Te gândești că dacă scrie că e trei ani chiar e trei ani. Până la urmă, tot 6 ani a durat – atâta durează să faci un doctorat. Așa am ajuns la Londra”, povestește Raiciu.

Ulterior, a ajuns în Marea Britanie și cea care ulterior i-a devenit soție și cei doi și-au întemeiat familia în diaspora. “Ne-am stabilit în Londra”, menționează Raiciu.

Momentul de cotitură a venit în 2010, o dată cu finalizarea studiilor doctorale, atunci când familia urma să decidă unde va fi “acasă”.

Cum s-a decis întoarcerea. “Eu aș fi vrut să mă întorc de când am plecat. Marea problemă cu cercetarea în România este că nu ai finanțare”

“În 2010, era clar că o să termin și se punea problema ce să facem. Eu voiam neaparat să rămân în cercetare, pentru că de aceea făcusem și doctoratul. Nu-mi era clar dacă vreau să lucrez în universitate ori în industrie. Am început să mă uit la universități și să mă pregătesc să aplic. Îndrumătorul meu, cel cu care colaboram, de la UCL, pregătea o propunere de proiect european, care ar fi dat finanțare pe 3 ani și atunci m-am gândit: ce ar fi dacă eu aș fi partenerul din București în propunerea aceasta și m-aș întoarce la București? Eu aș fi vrut să mă întorc de când am plecat. Marea problemă cu cercetarea în România este că nu ai finanțare”, subliniază Raiciu.

Profesorul ne explică și în ce fel aceasta e o piedică pentru tinerii care ar vrea o carieră pe linie de cercetare în România și în ce fel sunt încurajați ei în Vest.

“Dacă vii ca asistent în universitate, să te angajezi după doctorat, cei de acolo (în Vest, n.red.), în general, îți dau niște “starting money” și salariul e suficient ca să trăiești. Adică ai un salariu normal, nu trebuie neaparat să obții granturi de cercetare ca să ai salariu, ca să poți să faci cercetare. Ei, la noi e foarte… să zicem “capitalist”, în sensul că salariul de bază e foarte mic. Dacă la doctorat ai o bursă și eventual mai ai niște bani, atunci când începi poziția asta de profesor asistent cumva se duce finanțarea aceea. Evident că se găsesc bani, în sensul că ții mai multe ore sau faci activități pe lângă, în exterior, dar nu mai ai timp de cercetare”, punctează Raiciu.

“La noi, cercetarea funcționează în felul următor: tu, ca director de proiect, la fel ca în Vest, te gândești la o temă și zici: uite, să facem asta și asta! Trebuie să fie, evident, o temă de actualitate și să arați că poți să o faci. E un proces foarte competitiv, în general, se acceptă 10% dintre propunerile care se depun și, după ce se acceptă, îți vin banii. Și atunci, din banii aceștia, în România poți să plătești direct ca salarii. Adică există niște bani, niște benzi de salarii. Și cumva îți iei încă un salariu din cercetare și, dacă le aduni, atunci poți să zici: da, dacă am finanțare, pot să stau să fac cercetarea în România. În sensul că pot să-mi țin strict orele de la facultate și să fac cercetare. Și atunci totul e ok. Dar problema e dacă nu ai finanțare și marea problemă este cum iei prima finanțare, pentru că de obicei tu, ca student la doctorat, n-ai destul track record și destulă viziune ca să aplici direct tu pentru proiect. E foarte greu să-ți iei primul grant. Și durează. Poate durează un an, dacă ai noroc, poate dura și mai mult. E un gap și acesta e foarte greu de rezolvat în România. Deci riscul e acolo: când ai terminat doctoratul, dacă vrei să rămâi”, explică Raiciu.

În cazul său, acesta a găsit o formulă mulțumitoare: să revină acasă, în România, dar lucrând și pe un proiect internațional. În momentul acela, Raiciu avea o poziție “înghețată” la București. “Era ceva standard – dacă plecai, îți blocau poziția. Cel puțin la Calculatoare, sunt foarte multe poziții deschise, pentru care nu ai oameni. Cam jumătate din organigramă e acoperită, pentru că sunt foarte mulți studenți, multe cursuri de ținuți și efectiv n-ai oameni. Așadar, aveam poziția aceasta, formal, și i-am întrebat pe oamenii de aici dacă mă primesc înapoi, în cazul în care primesc acest proiect”, spune Raiciu.

Răspunsul a fost afirmativ, așa că a urmat marele pariu. “Am zis că dacă intră proiectul, ne întoarcem; dacă nu intră, nu ne întoarcem. Deci era destul de simplu. Restul e evidență. Adică proiectul a intrat și m-am întors”, povestește Raiciu.

Cum a fost experiența londoneză?

“Londra e un oraș extraordinar, nu a fost nimic greșit acolo. Singura problemă cu Londra este că e groaznic de scumpă. Dacă ești în mediul universitar, e foarte greu. Foarte, foarte greu. Noi, realist vorbind, nu ne permiteam să rămânem în Londra, chiar dacă luam job de profesor la facultatea la care eram. Probabil că nici nu aș fi avut track record-ul să intru, deci ar fi trebuit să mai stau ca post-doc. Eu, când am plecat, eram angajat deja ca post-doc (studii post-doctorale) și aveam un salariu de 30.000 de lire pe an, brut. Deci, în mână, undeva la 2.500 lire pe lună. Chiria lunară era 1300 de lire și mai plăteam pe grădinița fiului meu 1.000 de lire. Eram super la limită. Până să se nască copilul, eram niște boieri, eu și soția, cu două salarii. Dar în momentul în care s-a născut copilul, noi, cu două salarii medii în Londra, aveam mari dificultăți să ne descurcăm și asta însemna că trebuia să ne mutăm oricum din Londra. Erau tot felul de oportunități și puteam să plec în altă parte. Din punct de vedere academic, părea mai sigur să te duci undeva unde exista un istoric de cercetare, de investiție în finanțare, în cercetare și așa mai departe”, amintește Raiciu.

Pariul pe România și argumentele care au contat. “Dacă toate celelalte sunt egale, de ce să stăm printre străini?”

Care au fost, totuși, factorii decisivi care au înclinat balanța înspre România?

“Eu tot timpul am fost mai sufletist, cumva, mai atașat de familie. Eu sunt aromân, suntem familiști. Tot timpul am vrut să mă întorc acasă, de fapt. E mișto în Londra, da, dar ne gândeam ce facem la pensie… Adică rămâi, îți faci prieteni, dar toți pleacă, lumea e într-o mișcare continuă. Aveam prieteni, dar după doi ani au plecat. Și mă gândeam: eu mă duc la magazin și nu mă înțeleg cu oamenii. Adică mă înțeleg în engleză, dar eu nu înțeleg background-ul lor cultural. Bariera culturală e o chestie foarte puternică, în sensul că te înțelegi cu oamenii, ești civilizat, dar e greu să te conectezi. Oriunde te duci, e la fel – te duci în Germania, e aceeași poveste, deci cumva integrarea aceasta e dificilă. Așa că am zis că, dacă toate celelalte sunt egale și poți să câștigi bine și în România, de ce să stăm printre străini? Un mare bonus a fost că România a intrat în UE și era clar că România merge în sus”, punctează Raiciu.

Așa că, în 2010, tânăra familie a revenit în România, într-o țară care părea să fie pe o pantă ascendentă, de la și datorită integrării în UE. A fost însă un pariu riscant din punct de vedere profesional, după cum admite profesorul.

“Dacă vorbeam de România anilor 2000, eram vai de noi. Nici nu se punea problema să revii. Unde să te întorci? Adică n-aveai ce să faci”, amintește Raiciu. În câțiva ani, însă, România a mers înspre mai bine. “Tot timpul când veneam în București se vedea clar schimbarea și încă se vede. Era clar că România crește. Pariul profesional a fost foarte, foarte, foarte dur. Colegii mei și mulți dintre amici mi-au zis că nu sunt sănătos la cap! “Cum vrei să vii aici? În România nu face nimeni cercetare, ce să cauți tu acolo”?”, își amintește Raiciu.

Dar…

“Realitate e un pic mai nuanțată. În sensul că e adevărat că cercetare vizibilă nu se făcea și acum, ușor, ușor, mai facem și noi. Dar tot e greu. Însă ai o bază foarte bună de oameni. Adică studenții de la Automatică, în particular, sunt cei mai buni din țară. Cumva, iei “crema” studenților și îi pui pe toți la departamentul de Calculatoare, la București. Cam asta se întâmplă. Ai niște studenți extraordinari. Principala resursă locală este cea umană, care e incredibil de bună. Și asta se vede, inclusiv în faptul că IT-ul aici are atât de mult succes. Adică e clar că ceva merge bine. Datorită resursei umane am putut să fac cercetare, pentru că cercetare nu faci niciodată singur”, subliniază profesorul.

Întoarcerea în România. “Schimbarea e absolut uluitoare”

Cum a regăsit tânărul cercetător România, după ce a revenit acasă?

“Schimbarea e masivă, adică schimbarea e absolut uluitoare. În 2003, când mi-am terminat licența, am muncit la un proiect, împreună cu un coleg, și am făcut un software pentru testarea marinarilor în port, în Constanța. Am câștigat 1.500 de euro. Am muncit la proiectul ăsta șase sau nouă luni. Am ținut acești bani și am mers în Europa, am făcut un traseu Interrail, cu prietena de atunci, care e acum soția mea. Am ajuns la Paris și am vrut să-mi iau și eu o clătită. Am văzut că e 2 euro. Mi s-a părut strigător la cer. Cum să fie 2 euro o clătită? Acesta era nivelul. Adică eu muncisem șase luni, nouă luni, o activitate super-calificată, și câștigasem 1.500 de euro și acolo era 2 euro clătita. În 2010, România era clar mult mai ieftină decât e acum, dar oricum mișcarea a început să se întâmple. Aveai o clasă de mijloc foarte puternică aici. Toți colegii mei care rămăseseră aici, din punct de vedere economic erau clar mai bine decât noi, care ne întorsesem, pentru că deja câștigau bine. Era clar că sunt mulți bani și că lucrurile se mișcă în direcția bună”, spune Raiciu.

Acesta consideră că, de la întoarcere, în continuare România a mers înspre bine, din punct de vedere economic.

“Nu cred că există niciun fel de dispută aici sau controversă – economic, am tot crescut. Că ai crescut pe consum, asta e altă discuție. Eu mă uit din punctul de vedere al IT-ului, pentru că zice lumea că nu mai producem. Realitatea este că IT-ul este un mare exportator de servicii din România. Bugetele sunt imense, salariile sunt mari și în zona aceasta noi suntem supra-reprezentați. Dacă te uiți la dimensiunea populație versus ce impact avem, global, în IT, suntem supra-reprezentați. Oamenii deștepți se duc la Calculatoare sau în domeniu. Există un feedback pozitiv că se câștigă bine, chiar dacă ție îți place matematica sau fizica, faci calculatoare”, spune Raiciu.

Acesta adaugă, de asemenea, că i se pare de neînțeles că în România s-a ajuns la dilema “mergem înspre Vest sau Est?”, în contextul alegerilor prezidențiale. De altfel, profesorul spune că nu doar urmărește scena politică și socială, ci încearcă să se implice. Cu atât mai mult cu cât, în momentul în care a avut de ales, decizia a fost să parieze pe România.

“Așa, despre cum am trăit în România, ce să vă zic? Am fost în stradă la toate protestele, la ordonanța 13, la toate. Din moment ce am rămas aici, am luat chestia asta personal. Adică nu poți să stai să te uiți și să zici: lasă, că fac alții. Am fost la proteste tot timpul, am încercat să ne implicăm cât am putut, să fim cetățeni activi”, spune profesorul.

“Decizia de a ne întoarce a fost o decizie foarte bună, așa o văd acum. La momentul respectiv nu era clar, am povestit că prietenii îmi ziceau că nu sunt sănătos la cap”, adaugă Raiciu.

Miza pe progres și cercetare. “E clar o mișcare în direcția potrivită. Problema fundamentală e finanțarea”

În ceea ce privește munca, profesorul face o schiță a mediului universitar și a direcției de lucru.

“În mediul academic, ca peste tot, este o luptă între a face un fel de progres și a păstra lucrurile așa cum sunt. Să ne înțelegem: calculatoarele în România au fost un domeniu foarte puternic din anii ‘70, colegii noștri mai în vârstă de la Automatică sunt cei care au făcut ICE Felix (Fabrica de Calculatoare Electronice FELIX, n.red.) și au construit calculatoare. Deci există o grămadă de expertiză și o grămadă de know-how și sunt niște oameni foarte, foarte buni din punct de vedere tehnic. Diferența este că ceea ce făceau ei atunci era că încercau cumva să țină pasul cu Vestul și luau niște lucruri și încercau să le reinventeze. Nu încercau să fie cumva în față, să fie primii, să conducă. Avem o bază de oameni foarte buni, dar ideea asta, să faci cercetare fundamentală, s-a conturat abia după ce am intrat în UE, apoi au început să vină fonduri de cercetare”, spune Raiciu.

Tranziția de la predare (și) către cercetare e încă în derulare, menționează profesorul.

Acesta adaugă și că mediul universitar a beneficiat între timp de bani pentru cercetare, dar și de know-how-ul adus de tinerii care s-au reîntors acasă, cu experiență universitară internațională.

“În anii 2000, munca era orientată în principal pe ceea ce însemna predare, bani de cercetare nu prea erau. Când m-am întors eu, lumea era axată în principal pe predare, dar ușor-ușor lucrurile s-au schimbat. A fost o infuzie de know-how și din Vest. Atunci când m-am întors, cred că mai era un singur coleg la Electronică, de care știam eu, care făcuse doctorat în afară și s-a întors. Acum sunt șase oameni de care știu eu doar în departamentul nostru, care au făcut doctorat și s-au întors, și asta înseamnă undeva la 10% din departament. E destul de bine, e clar o mișcare în direcția potrivită și clar se întâmplă lucruri. Problema fundamentală e finanțarea. Adică cum faci ca atunci când iei un profesor nou să îi dai niște bani ca să poată să facă cercetare și să nu trebuiască să-și ia 100 de cursuri sau să facă altceva ca să câștige bani. Asta e problema fundamentală”, punctează Raiciu.

Dacă vorbim de traiul zilnic în București, marea luptă e om vs mașină, crede românul care a trăit într-o metropolă europeană.

“Când te întorci, ai un șoc. Cel mai mare șoc sunt mașinile parcate pe trotuar și densitatea autovehiculelor. Și asta vine nu din cauză că nu-s primarii buni, ci și din cauză că oamenii nu concep să meargă decât cu mașina. E o problemă care ține și de societate, nu e doar o problemă administrativă. Sunt părinte și am fost părinte de copil mic și, când ești cu căruciorul și ai în față o mașină parcată pe trotuar, îți vine s-o tai cu drujba. Acum doi ani, eram în cârje, după o operație, și am pățit la fel: ai mașina parcată pe trotuar și trebuie să mergi pe lina de tramvai, cu cârjele. Adică vedem niște lucruri din acestea pe care nu știu cum putem să le rezolvăm. Nimeni nu se gândește că, atunci când îți iei o mașină, de fapt ți-ai luat 10 mp de oraș, ca să parchezi. Pentru mine, acesta este un motiv continuu de enervare și de supărare”, spune Raiciu.

Munca de cercetare. AI în era giganților Tech

Munca de cercetare din universitate pe care se concentrează acum Costin Raiciu și echipa sa vizează zona de eficientizare a machine learning.

“Marea problemă cu tehnologia din spatele OpenAI este că e foarte scumpă. Modelele acestea care sunt atât de deștepte încât pare că înțeleg ce zici, îți răspund și așa mai departe sunt foarte mari. Dacă te uiți la GPT-4 – ăstuia îi trebuie câteva zeci de mii de calculatoare ca să-l antrenezi, zeci de mii de GPU-uri (Graphics Processing Unit, n.red.), îți trebuie sute de GPU-uri ca să îl rulezi și e pur și simplu prohibitiv ca preț. Costul pentru hardware este absolut imens și atunci există riscul ca inovația și valoarea să fie doar pentru cei foarte bogați, de exemplu OpenAi. OpenAI ridică finanțare din State de zeci de miliarde, își construiește un centru de date de 100 de miliarde. Hai să luăm România: România n-are bani să-și facă un centru de date de 100 de miliarde. Asta înseamnă că gata, ne oprim? Nu. Vestea bună este că există foarte multe modele care sunt open-source. Modelul OpenAI este cumva închis, n-avem acces la el, dar există multe modele care sunt open source, pe care poți să le iei și pe care poți să le rulezi mai eficient. DeepSeek e cel cunoscut acum”, menționează Raiciu.

“Echipa mea asta încearcă să facă: să vedem ce tehnici avem ca să luăm un model existent și să îl rulăm foarte eficient pentru o anumită aplicație, ca să fie cât mai ieftin. Pentru că problema o să fie tot timpul costul. Adică dacă, de exemplu, aveți de tradus o cartea sau 10 cărți și o aveți în engleză și vreți să o traduceți în română, dacă mergeți la Open AI o să vă coste sute de dolari. E foarte scump. Băieții ăștia ai mei au luat un model și l-au antrenat de la zero pe limba română și pe engleză și traduce chiar mai bine decât GPT-4 și nu costă nimic. Dar asta pentru că modelul e foarte mic și specializat pentru task-ul acesta de traducere. Și chestia asta poți să o aplici la aproape orice problemă. Adică poți cumva să specializezi modelele acestea pentru anumite probleme și să fie mult mai ieftin. Și cam acolo e viitorul. Și la asta se uită echipa mea: ce tehnici general aplicabile există și cum putem să facem o infrastructură pentru treaba asta, ca să fie ușor să construiești aplicații care să fie și ieftine. Că așa… da, putem să folosim GPT-4, dar dacă soluția e atât de scumpă încât dai faliment, de fapt nu e o soluție adevărată”, sintetizează Raiciu.

Concluzii. Despre revenirea acasă și impactul pe care poți să îl ai în România. “Toată lumea e mai fericită. Clar: nu e niciun fel de regret”

A meritat reîntoarcerea?

“100%, nu e niciun fel de discuție. Din punct de vedere profesional, nu-mi dau seama dacă ar fi fost mai bine în Vest. Dar a fost cât de bine se putea din punctul meu de vedere. Iar din punct de vedere personal – da, clar a meritat. Lumea zice că ai prieteni români și afară. Aveam și noi prieteni români și afară și te întâlnești cu ei ca să vorbești, să simți că nu ești desprins complet de România. Dar realitatea este că nu sunt neaparat prietenii pe care ți i-ai alege. Sunt 10 români acolo, ăia sunt prietenii tău, cum sunt. Aici îi alegi pe cei care sunt ca tine. Adică e complet altceva. Viața socială este ceva complet diferit. Acolo, ești tu cu munca. Mai ieși cu colegii de la birou o dată pe săptămână și cam aia e. Aici, viața socială e mult, mult mai activă. Asta a ajutat. Asta pe lângă cele care țin de familie, bunici, crescut copiii. Toată lumea e mai fericită. Da, clar, clar: nu e niciun fel de regret”, spune, convins, Raiciu.

Argumente în favoarea reîntoarcerii există și pe plan profesional, iar principalul ține de impactul pe care poți să îl ai acasă, consideră profesorul.

“Există un argument care e în favoarea întoarcerii în România, în general, pentru oameni care sunt în postura aceasta, că ai terminat niște studii afară. [Revenind în țară], impactul tău personal e mult mai mare. Poate să fie mult mai mare aici decât în altă parte, pentru că know-how-ul pe care-l ai e atât de diferit de ceea ce există aici. Beneficiul pe care poți să-l aduci societății e mult mai mare aici versus ce se întâmpla dacă rămâneam în Londra, unde eram și eu unul dintre mulții care aveau doctorat acolo. OK, aș fi avut o carieră și acolo, evident, dar la nivel de impact, ce poți să faci… impactul e mult mai mare aici”, spune Raiciu.

Și exemplifică.

“Atunci când am venit în Politehnică, nu prea puteai să zici că sunt unii care fac cercetare așa. Acum, după atâția ani, există un grup de cercetare pe care l-am fondat, care are constant lucrări în publicații de specialitate. Lumea ne știe acum, se știe că există un grup de cercetare în zona aceasta de sisteme în București. Cumva, suntem pe hartă, iar genul acesta de impact e greu de avut în altă parte“, consideră profesorul.

Acesta spune că mai sunt și alți români care se întorc acasă. Și nu doar românii sunt în fața dilemei “să mă întorc sau nu?”

“Mai primesc tot felul de întrebări de la oameni plecați, inclusiv de la amici care nu sunt români. M-a întrebat un cunoscut: “știu că tu te-ai întors în România și ai supraviețuit, a fost ok? Ce părere ai, să mă întorc în Grecia sau nu?” Avea un job în State și era foarte nefericit. A lucrat mult timp din Atena și a plecat după pandemie și ajunsese deprimat. M-a întrebat ce să facă, pentru că are o ofertă de jumătate de milion pe an în SUA și o ofertă din Grecia de 200.000/an. Dar ce faci cu banii? Te îngropi cu ei? Dacă ești nefericit, nu contează. 200.000 în Grecia oricum sunt mai mulți bani decât jumătate de milion în Silicon Valley. Acum e în Grecia. Evident că nu m-a întrebat doar pe mine, dar asta e părerea mea – că, până la urmă, trebuie să fii fericit unde ești”, conchide Raiciu.

Acest interviu a fost transcris folosind și Vatis Tech.

Urmăriți și celelalte episoade din seria Economedia Cei care se întorc:

VIDEO Economedia lansează seria „Cei care se întorc”. Marius Dumitrașcu, fermier în Vaslui, a revenit după 18 ani acasă, unde își dezvoltă o afacere în agricultură: „În România încă este loc să te dezvolți și chiar foarte repede” / A meritat reîntoarcerea? „O spun cu litere mari: „D” și „A”!”

VIDEO Cei care se întorc. Bogdan Ivănel s-a întors din Olanda și a lansat o asociație care creează soluții digitale pentru probleme din societate. Fondatorul Code for Romania: “Există niște schimbări de fațadă, de poleială, dar cred că cele de substanță nu s-au petrecut niciodată”

VIDEO Cei care se întorc. Dragoș Dușe s-a întors din Germania și a fondat Synaptiq, un start-up care vrea să ducă Inteligența Artificială în tratamente oncologice: „Am găsit o Românie care progresează, o Românie în care există oportunități”

VIDEO Cei care se întorc. Andrei Corbet-Nits, arhitect cu studii în Franța și teză de doctorat despre problemele dezvoltării urbane din România: “Mulți m-au întrebat de ce am dat Parisul pe București”/ “Ai un fel de libertate mai mare. Nu e o aglomerație urbană atât de densă și de strivitoare ca în marile capitale ale Occidentului”