Întors în România din Marea Britanie, Marius Dumitrașcu administrează acum o fermă de 300 de ha în Vaslui. Pe fermierul reîntors acasă după aproape 18 ani de experiență britanică l-am găsit în ziua interviului nu pe câmp, acasă, ci la o conferință de agricultură la București. Pentru a conduce acum o afacere în agricultură în România nu e de ajuns să fii fermier, e nevoie să fii și antreprenor, după cum admite el. Fostul imigrant a împărtășit pentru Economedia experiența drumului România – Marea Britanie și retur, vorbește despre primul „faliment” în familie, în România, și despre greutățile pe care le-a adus Brexit-ul pentru afaceri în UK, ne spune cum a regăsit țara după 18 ani în afară, ce merge mai bine și ce nu merge încă. Și povestește despre decizia de a reveni acasă.
„Cei care se întorc” este un proiect Economedia care spune poveștile românilor care, după ani petrecuți departe de țară, aleg să revină acasă. Prin exemple concrete, analizăm impactul acestor reîntoarceri asupra economiei, pieței muncii, afacerilor și comunităților. Încercăm să aflăm care sunt motivele care i-au determinat să revină în țară și cum au reușit să se readapteze la realitățile actuale, ce job-uri au sau ce afaceri au lansat și cum se vede România după experiența diasporei. Și lansăm întrebarea: a meritat reîntoarcerea?
Episodul 1 – Marius Dumitrașcu, administrator de fermă acasă, în România
Filmare: Cosmin Tudorescu / Montaj: Denis Nistor / Echipa Studio G4Media
„Primul faliment în familie” și drumul spre Marea Britanie
Marius Dumitrașcu a început să lucreze în ferma părinților încă din studenție, în timp ce învăța despre agricultură la Facultatea de Agronomie din Iași. De plecat din țară a plecat în 2004, din cauza datoriilor care se acumulaseră în ceea ce acum numește „primul faliment” în familie.
„Părinții mei aveau o afacere în agricultură în momentul respectiv. Ai mei s-au apucat prima dată de agricultură undeva în 1997. Era perioada aceea crâncenă la capitolul dobânzi și cu inflație foarte mare. Lucram undeva la 600 de hectare. Am prins inflația aia de 170%, ceva de genul (în 1997, inflația în România era de 155%, n.red.). Am rămas cu vreo 600.000 de euro datorie. Atunci eram în anul IV de facultate la Iași, la Facultatea de Agronomie și a trebuit să iau o decizie, să fac ceva. A fost primul faliment în familie, să zic așa. Eram eu și cu sora mea, care și ea era studentă la Horticultură. Am decis să plec din țară, ceea ce s-a întâmplat în 2004”, povestește Dumitrașcu.
Familia se ocupa la vremea respectivă de o fermă vegetală. „Ne-au prins pe picior greșit dobânzile. Dorința de a face ceva era mare, ne-am împrumutat. A trebuit să închidem”, își amintește Dumitrașcu.
În momentul plecării, tânărul plănuia să lucreze în străinătate o perioadă scurtă de timp – câțiva ani – pentru a ajuta la redresarea situației financiare a familiei. Iar țara de destinație a fost Anglia. „Când am ajuns acolo, mi-am dat seama că nu-i chiar atât de ușor. Adică să mă duc, lucrez, pac-pac! Imediat faci banii, rapid, și vii acasă – nu merge așa. Am aplicat online, eu cu sora mea, și am avut șansa de a fi acceptat la o fermă de căpșuni, ceva de genul ăsta. Și de cartofi. Am ajuns acolo, am stat câte trei luni jumate și pe urmă ne-am reorientat pe piața locală în Anglia. Ușor-ușor, am început să ne facem o viață acolo. Sora mea încă e în Anglia. Eu tot timpul am fost cu gândul să mă întorc acasă. Trebuie să recunosc. Vorbeam non-stop cu toți prietenii pe care îi aveam prin Anglia – trebuie să facem ceva, mai stăm un an, mai stăm doi, mai stăm cinci. Toată lumea mă facea nebun”, spune Dumitrașcu.
Cei doi-trei ani din planul inițial de plecare s-au transformat în… 18.
„În Anglia, am început de la munca de jos, de la lucrul în fabrici și uzine, unde eram un fel de ”handy man”, iar la un moment dat am reușit să-mi deschid o firmă acolo. Era cam acum șapte ani. Am deschis o firmă în Construcții, începusem să lucrez în domeniul ăsta și m-am orientat pe o nișă, de construcții verzi, izolații. Mi-a plăcut chestia asta și am reușit să setez o firmă”, povestește antreprenorul.
Acesta spune însă că, la un moment dat, activitatea a fost zguduită de o dublă lovitură, care a afectat micile afaceri de antreprenoriat (și nu numai pe cele mici): Brexit-ul și pandemia COVID-19.
„Ajunsesem să mă descurc destul de bine în construcții, aveam vreo 15-17 oameni la muncă, eram totuși destul de bine poziționat în piață, activam în Londra. Problema mare a fost când a venit Brexit-ul. Asta m-a costat 450.000 de lire din banii mei, contabilizați în lipsă de lucrări, pauza aferentă de un an de zile, oamenii care trebuiau plătiți într-un fel sau altul. Am negociat și la salarii, dar la un moment dat tot trebuia să plătești, iar veniturile nu mai erau pe măsura așteptărilor. S-au subțiat lucrările undeva la 50% și am decis: cred că e momentul să mă întorc acasă”, povestește Dumitrașcu.
În consecință, acum trei ani, acesta a revenit acasă, în România, și rămâne convins că a făcut alegerea cea mai bună.
Înapoi acasă. Și de la Construcții la Agricultură
„Abia m-am întors de la Londra, unde am mai vorbit cu oameni, mai am colegi care încă activează în domeniu. Erau angajați în sectorul ăsta, nu erau cu afaceri ale lor proprii și într-adevăr domeniul a scăzut destul de puternic. Eu lucram totuși cu o firmă mică, nu cred că aveam șanse. Pur și simplu mă chinuiam. Nici acum nu m-aș întoarce să redeschid firma”, spune constructorul, care, între timp, a redevenit fermier. Mai ales că, în anii de muncă în diaspora, acesta contribuise la reactivarea afacerii din agricultură a familiei.
„Pasiunea mea a fost agricultura. Între timp, cât eram în Anglia, le-am spus părinților, care nu mai aveau niciun domeniu de activitate, că trebuie să facem ceva, că nu beneficiem dacă doar trimit așa o sumă de bani pe lună ca să îi întrețin. Haideți să facem ceva și să ne organizăm! Și am luat-o de la zero din nou. Mai rămăsesem cu ceva utilaje din prima afacere, adică un tractor, un plug. Și, ușor-ușor, am trimis câte un ajutor financiar pentru părinți, iar ei au repus ferma pe picioare. Au luat-o iar de la zero. Cred că am început undeva cu vreo 7-8 hectare și astăzi am ajuns ușor, ușor, fără prea multe bătăi de cap, datorii și împrumuturi pe la bănci, să înființăm sau să structurăm o fermă de undeva la 300 de hectare. Au început să apară și împrumuturi ca să luăm utilaje mai noi. Am reușit să susțin datoriile către furnizori în momentul respectiv și a început roata să se miște ușor, ușor”, spune Dumitrașcu.
„Părinții mei au și ei o vârstă. Ei întrebau ce facem, iar eu tot spuneam că vin acasă, vin acasă, parcă la un moment dat îi și păcăleam cumva, tot amânăm câte un an, câte un an. Când am văzut că în Anglia nu mai funcționează lucrurile, cel puțin nu la nivelul la care îmi doream, am zis că totuși nu stau să pierd vremea să mă lupt cu problemele altora. Am pus punct și am venit acasă. Am stat un an de zile în care efectiv am făcut observații, nimic altceva, că eram rupt de realitate”, povestește Dumitrașcu.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
Cum a fost reîntoarcerea în România? „Groaznic” X 3 (la primul contact)
Cum a fost revenirea? „Groaznic” – e primul răspuns pe care ni-l dă românul repatriat. „Groaznic” repetat de trei ori.
„Nu se întâmpla nimic. Eram obișnuit cu un sistem, un sistem în care lucrurile funcționau altfel – legătura cu statul, legătura cu ANAF-ul… În partea cealaltă (în Anglia, n.red.) eram obișnuit. Aveam tot o firmă, dar nu aveam contact cu autoritățile. Vorbeam prin email, era o chestie simplă, era de ”ping-pong”, așa ușor rezolvam problemele. Aici trebuia să fiu implicat, trebuia să fiu prezent în toate, mi se părea că aceste aspecte de administrare și birocrație îmi iau o groază de energie și nu înțelegeam de ce. Cred că mi-a luat un an jumate să înțeleg cum merge treaba. Adică partea administrativă, de birocrație. Efectiv nu înțelegeam. O întrebam pe mama, ea fiind de profesie contabilă, de ce – de ce trebuie să fac asta? De ce trebuie să fac așa? Da, dar tu vii din lumea aia, aici e altceva. Aici a fost durerea, cred”, punctează Dumitrașcu.
Dincolo de partea de birocrație, pentru a conduce afacerea din România, Dumitrașcu a trebuit să se pună la curent cu noutățile din domeniul agriculturii și cu noile sale perspective. Pentru asta a intrat inclusiv într-un program al unei asociații de profil. „Eu aveam noțiuni zonale, locale, le știam pe cele din mediul meu, dar nu puteam să văd toată piața. Mă refer la România. Nu puteam s-o înțeleg, era ruptura prea mare. Spre norocul meu, am avut șansa să merg prin Clubul Fermierilor la niște cursuri de antreprenoriat în agricultură și pentru mine a fost un ajutor extraordinar să înțeleg piața, să înțeleg unde suntem, care sunt tendințele”, spune Dumitrașcu.
Afacerea din România, cu bani din munca din Anglia și fonduri europene
Acesta menționează că acum afacerea de familie a ajuns pe profit, iar anul trecut a accesat fonduri europene pentru achiziția de utilaje – un proiect de 500.000 de euro.
„Suntem în implementare cu acest proiect și acesta e un mare ”push” pentru ferma noastră, care totuși e micuță, la 300 de hectare. Suntem mici, dar suntem profitabili. Anul trecut am reușit să înființăm și o cooperativă agricolă locală, suntem șase fermieri. Deocamdată suntem la început, încercăm să ne coagulăm, să ne înțelegem unul cu altul, să punem niște măsuri pe masă. Primul proiect pe care îl avem împreună ar fi să ne deschidem un punct de lucru. Ideea cooperativei a fost în primul rând de a ne asigura veniturile, a vânzării efective a produsului în sine, să câștigăm un pic și să avem o putere mai mare de negociere pe piață”, explică Dumitrașcu.
Cât despre ferma proprie, aceasta produce grâu, porumb, floarea soarelui și rapiță, iar administratorul se gândește la diversificare și extindere.
„Deocamdată, nu renunțăm la aceste culturi, dar în ultimii doi ani am încercat și puține culturi de nișă, gen năut. Încercăm. Anul trecut am pus și un pic de muștar, să vedem cum evoluează în zona noastră climatică, dacă merită sau nu. Vedem și proiecția Uniunii Europene în ceea ce privește așa-zisele covoare verzi, poate reușim într-un an să scoatem și un produs, pe semințe pentru aceste covoare verzi. Dacă vorbim de produs finit, deocamdată, la dimensiunile pe care le avem, nu avem puterea de procesare a grâului, să-l transformăm în făină. Costurile sunt destul de mari. Așa că încercăm produse de nișă. Sperăm și la un parteneriat cu o firmă mare de inputuri din din România, vom vedea. Deocamdată, vindem la traderii mari, nu avem puterea să negociem prea mult. Am înțeles că se vor mai deschide niște mori locale, mai ales acum, pe fonduri europene”, sintetizează fermierul-antreprenor.
Pentru viitorul afacerii, Dumitrașcu ar plănui ca ferma sa să ajungă la 500 de ha. „O văd ca dimensiune ideală pentru familie, nu aș crește mai mult de atât. Iar prin cooperativă și împreună cu alți fermieri locali consider că putem să ne dezvoltăm un pic mai frumos, să reușim poate să punem pe picioare o moară a noastră, ca să facem o prelucrare a produsului pe care îl avem. Sper ca pe viitor să reușim să facem și un mic lanț de magazine – de orice, de pâine, de orice local. Dar toate acestea necesită un pic de timp, un pic de investiții. Le luăm ușor, dar cred că este piață. Dacă vom rămâne doar ca simpli producători, presiunea e foarte mare în piață la ora asta. Că se numesc firme românești, firme străine, nici nu mai contează. Toată lumea efectiv cumpără fermele la propriu și dacă vrem să avem o șansă în viitor trebuie să ne diversificăm veniturile. Nu avem nicio șansă altfel. Iar chestia asta – că merg de unul singur… așa nu cred că mai funcționează. Poți să ai și 600 de hectare, dacă nu te diversifici cât de repede, nu ai șase să mai fii pe piață în următorii 3-5 ani”, spune Dumitrașcu.
Agricultura în România, la 20 de ani distanță. De la „heirupism” la piață în expansiune
L-am întrebat pe Dumitrașcu cum se vede peisajul contemporan în agricultură față de acum 20 ani, când a lăsat domeniul pentru a pleca la muncă în afară.
„Diferențele sunt enorme. Eu țin minte că în anii 2000 era un heirupism în agricultură. Te băgai cu capul înainte, nu știai ce se întâmplă a doua zi. Acum spunem că ești antreprenor, nu ești agricultor, trebuie să ai cunoștințe. Piața s-a schimbat, România în sine s-a schimbat și s-a schimbat foarte mult în bine. Este o piață, e o piață în expansiune în România și trebuie profitat de lucrul acesta. În anii 2000 era o piață blocată, nu funcționa absolut nimic. E altceva… Problema în agricultură acum, din punctul meu de vedere, este că s-au coagulat afacerile în ferme mari și foarte mari. Nu poți să vorbești de o fermă de 13-17.000 de hectare… Aici o să fie problema. Nu e imposibil să reziști pe piața asta. Poți, dar să fii într-o formă de organizare. Cred că asta e salvarea”, consideră fermierul.
Acesta mai spune că vrea să achiziționeze și alte suprafețe de teren, dar e o procedură anevoiasă, iar statul ar putea ajuta.
Totuși, fondurile europene rămân „vitale”.
„Mă uit la mine. Eu am reușit și am luat utilaje. Mi-am schimbat toată viziunea vizavi de lucrul pământului, de noi tehnologii. Trebuie să fim cât mai eficienți la asta, va reduce foarte mult costurile”, spune Dumitrașcu.
E mai bine în România membră UE decât în Anglia post-Brexit?
„Da, astăzi da. Am fost recent la Londra și e așa o supărare generală acolo pe capitolul ăsta, sunt mulți care cam vor să să reîntoarcă. Mai am prieteni care sunt încă acolo. A plecat o mare parte din forța din muncă și aici nu mă refer doar la România, ci la est-europeni în general – polonezi, sloveni, muncitori din țările baltice. Unii s-au întors acasă, alții au emigrat în alte țări din UE, în Germania, Spania. Am mai avut discuții cu prieteni români din zona mea care se gândesc să vină înapoi. Unii au spus că mai stau 3-4 ani și vor să se retragă în România, alții își fac bagajele și mai sunt câțiva, pe alte domenii de activitate, care se întorc”, spune Dumitrașcu.
Cum s-a schimbat România?
„Am trăit în Marea Britanie, într-o economie organizată, deja închisă, aglomerată din multe puncte de vedere. Ca să-ți faci o afacere, în principiu era ușor să deschizi un Ltd, SRL-ul în sine. Dar ca să intri în piață trebuia să muncești, nu glumă! În România încă este loc să te dezvolți și chiar foarte repede. E așa-zisa piață emergentă. Și trebuie profitat de chestia asta. Tot climatul ăsta economic s-a schimbat. Mai e de lucru, sigur, mai trebuie adaptat, schimbat, modificat un pic, sunt de acord. Dar, în principiu, este loc de dezvoltare și poți face aici ce nu vei putea face într-o țară ca Germania, Franța, Marea Britanie. E un lucru pozitiv, ceea ce se poate întâmpla aici. Și asta m-a și determinat de fapt să mă întorc și să fiu hotărât să fac ceva”, spune Dumitrașcu.
Acesta menționează că mai sunt unele aspecte unde e nevoie de îmbunătățiri.
„Avem nevoie de o digitalizare integrată pe toată țara. Mi-aș dori mult asta, ne-ar ajuta și mai mult asta – o simplificare a mecanismului de lucru cu statul, interacțiune cu ANAF-ul sau chestiuni de genul acesta. Acolo cred că mai e un pic de lucru, dar așa, în linii mari și generale, suntem pe un trend ascendent”, spune fermierul-antreprenor.
De asemenea, acesta consideră că se trăiește mai bine în România față de acum 20 de ani.
„Eu consider că rămân cu mai mulți bani în buzunar în România. Nu facem comparație între salarii. Eu am mai spus: nu spune cât câștigi, spune cu cât rămâi în buzunar! Zic unii – câștig 3000, câștig 5000 de lire. Ok, dar cu cât rămâi în buzunar? Diferența asta mi se pare un pic mai mare în România acum, românul rămâne cu mai mulți bani în buzunar. Vorbim în medie, desigur. Aș zice că e un trai mult mai bun în România acum și e pe trend ascendent și se poate îmbunătăți. E o țară în care să dezvolți și unde ai spațiu să dezvolți”, spune fermierul.
Acesta nu a renunțat de tot nici la construcții și spune că ar fi interesat să dezvolte și în zona aceasta o afacere.
A meritat reîntoarcerea?
„Da, da, da. O spun cu litere mari: ”D” și ”A”! Nu m-aș mai întoarce în Anglia. Dar dacă mă întrebai acum 10 ani, undeva la mijlocul perioadei cât am stat în Anglia, dacă aș fi revenit în România, răspunsul era nu. Și nu regret nici că am plecat din România. Poate nu știam anumite lucruri, nu focalizam anumite situații. Am învățat multe lucrând în Marea Britanie. M-am organizat din punct de vedere economic, am învățat cum să fii strateg în anumite situații, cum să pui problema, cât de mult să împingi în anumite situații sau, câteodată, când să renunți. Mă simt un pic mai pregătit. Marea Britanie m-a învățat destul de multe, am venit cu un bagaj de acolo, inclusiv cu niște cunoștințe dincolo de partea financiară. Contează și experiența pe care am avut-o 7 ani în construcții, modul de a pune în negociere contracte, discuții. Toate acestea te ajută, te ridică enorm”, punctează Dumitrașcu.
Acesta spune chiar că își încurajează prietenii plecați să se întoarcă acasă. Tot el punctează însă că, dacă se dorește o mare reîntoarcere, România ar trebui să și aibă o strategie în acest scop.
Cei care s-ar întoarce. Scenariu: „3 milioane de români se organizează pe WhatsApp și zic că se întorc acasă în ziua X din 2026. Poc! Ce facem cu ei?”
Dumitrașcu are încă prieteni în diaspora și se arată convins că mulți români se gândesc să revină acasă. „Unii au între 8 și 15 ani de când sunt plecați și au o frică să se întoarcă. S-au obișnuit acolo, cu sistemul acela, că e bine, că e rău. Eu promovez România, cel puțin în arealul meu acolo, mic sau mare: veniți acasă, uitați, puteți să faceți asta, puteți să faceți cealaltă! Adică trebuie discutat altfel cu ei și trebuie să avem niște programe. Adică nu doar să zici – să vină diaspora! Dacă această diasporă, care nici nu știm exact cât de mare e, s-ar întoarce dintr-odată acasă? Să spunem, prin absurd, că diaspora se organizează pe un grup de WhatsApp și spune că în 17 august 2026 se întorc toți acasă. 3-5 milioane. Poc! Ce facem cu ei? Intrăm iar în colaps, nu? Că nu suntem pregătiți. Trebuie create oportunități de la mic la mare. Câțiva dintre cei plecați nu se vor mai întoarce niciodată, sunt instalați acolo, cu familie, cu tot. Dar o parte vin, mulți s-ar întoarce în următorii ani. Cred că avem o șansă mare să îi readucem, mare parte din imigranții noștri ar veni, dar nu consideră că mediul din România e propice pentru a se întoarce. Eu am lucrat și mi-am făcut afacerea, am fost norocos că am investit în ani de zile. Alții nu au așa ceva și doresc un pic de sprijin, un pic de ajutor. Trebuie să împingă și statul un pic mai tare, dar ceva mai concret, o facilitate, ceva. Sunt unii cu bani în buzunar – și vorbesc de 100-200, 300-400.000 de lire- oameni pe care-i cunosc și care vor să investească undeva, să facă ceva și vor în România. Dar le frică. Trebuie să le dai un pic de încurajare”, consideră imigrantul reîntors.
Acesta dă exemplul Poloniei, care ar fi făcut în Marea Britanie un „marketing extraordinar de bun” pentru a-și aduce o parte din oameni acasă, „ajutați” de Brexit și pandemie. „Am prieteni din Gdansk, din Varșovia, din orașele mari, care s-au întors și au făcut o afacere în Polonia, care au fost ajutați pe fonduri europene, să acceseze fonduri europene. Efectiv a fost sprijin pentru ei”, conchide Dumitrașcu, care ar recomanda autorităților din România să facă un plan pentru a-i încuraja pe cei din diaspora care s-ar întoarce acasă să și facă acest pas.
Acest interviu a fost transcris cu Vatis Tech.
Pentru o analiză amplă cu cifre și date, citiți și:
