VIDEO Cei care se întorc. Andrei Corbet-Nits, arhitect cu studii în Franța și teză de doctorat despre problemele dezvoltării urbane din România: “Mulți m-au întrebat de ce am dat Parisul pe București”/ “Ai un fel de libertate mai mare. Nu e o aglomerație urbană atât de densă și de strivitoare ca în marile capitale ale Occidentului”

În copilărie, Andrei desena orașe și, terminându-și câte o lucrare, acoperea peisajele cu linii negre într-o aparentă mâzgăleală. Întrebat de mama sa de ce desenele sale sunt mereu tăiate, autorul explica: sunt firele Electrica. Așa că părinții s-au convins că fiul lor trebuia să vadă și altfel de orașe. Câțiva ani mai târziu, Andrei nu doar că a văzut și orașe din afară, dar le-a și studiat, în Franța, la Paris, iar de câțiva ani s-a întors în România unde a cercetat, la nivel de doctorat, dezvoltarea haotică din București și împrejurimi.

Andrei Corbet-Nits a locuit în România până la terminarea liceului, atunci când, decis să studieze Arhitectura, a ales ca destinație o facultate din Franța – țara de origine a tatălui său, care s-a stabilit în România în anii ’90. Vreme de aproximativ șapte ani, Andrei a învățat și a muncit în Paris. În 2021, a revenit în România și, cu experiența franceză, și-a continuat aici munca de cercetare, dar a intrat și în piața de proiectare. La începutul acestui an, tânărul arhitect și-a susținut teza de doctorat la Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu, din București. După prezentarea lucrării, care urmărește dezvoltarea rezidențială din București și împrejurimi din ultimii peste 30 de ani, juriul a decis acordarea titlului de doctor, cu mențiunea „excelent”. Andrei a rămas în mediul universitar și e acum asistent plata cu ora la Facultatea de Arhitectură din cadrul UAUIM București și lucrează și la un birou de proiectare privat. Andrei a povestit pentru Economedia despre experiența franceză și munca în urbanism și arhitectură, despre cum a început să cerceteze o temă pe care locuitorii capitalei o testează zilnic pe pielea lor, ne spune ce a regăsit în România, la întoarcere, și cum răspunde la întrebarea prietenilor: De ce ai dat Parisul pe București?

„Cei care se întorc” este un nou proiect Economedia. Serialul spune poveștile românilor care, după ani petrecuți departe de țară, aleg să revină acasă. Prin exemple concrete, analizăm impactul acestor reîntoarceri asupra economiei, pieței muncii, afacerilor și comunităților. Încercăm să aflăm care sunt motivele care i-au determinat să revină în țară și cum au reușit să se readapteze la realitățile actuale, ce job-uri au sau ce afaceri au lansat și cum se vede România după experiența diasporei. Și lansăm întrebarea: a meritat reîntoarcerea?

Analize Economedia

Analiză „la cald”. Ce impact vor avea taxele vamale americane pentru România?

ANALIZĂ Memento: Cum a arătat criza economică izbucnită în 2009 în România, venită tot din SUA / Au fost necesare măsuri dure de austeritate pentru redresare / Ca și acum, economia avea dezechilibre majore / Analiștii avertizează că politicile lui Trump împing Statele Unite în recesiune

ANALIZĂ Juniori pe piața muncii în IT-ul lovit de turbulențe. Experiențe de candidați: „Aproape orice postare pe LinkedIn are peste 100 de aplicanți”/ „În cazul în care nu ai absolvit o facultate, angajatorii nici nu te mai bagă în seamă”

ANALIZĂ Piața hotelieră, în vizorul dezvoltatorilor: Unități de jumătate de miliard de euro ar urma să fie inaugurate în următorii trei ani/ Care sunt marile branduri așteptate

ANALIZĂ Oul românesc: Producția anuală, peste 145.000 t / Locul 8 în Uniunea Europeană, la numărul de găini ouătoare, deși procentual România se situează sub 3% / Care sunt piețele principale

ANALIZĂ Ce s-a întâmplat pe piața RCA în ultimii 10 ani / Cât ne-au costat și cât ne costă falimentele: Prețul unei asigurări RCA a crescut de aproape 3 ori în perioada 2021-2024

ANALIZĂ De la export masiv de energie la import masiv, în nici 7 ore. Amplitudine de 3.700 MW într-o zi și ce spune acest lucru de starea Sistemului Energetic Național

ANALIZĂ Eliminarea facilităților fiscale începe să se vadă în venituri. Cum au scăzut salariile medii nete în ianuarie 2025 în domeniile vizate? IT-ul, cel mai bine plătit sector din piața muncii din România, a marcat un minus de 700 de lei de la o lună la alta – GRAFIC

Analiză. Statele Unite au ieșit „șifonate” din ultimele războaie comerciale cu China. Un nou conflict tarifar aduce noi riscuri pentru economia americană, în era AI

ANALIZĂ Antreprenoriat feminin în România: Doar una din 15 femei intenționează să demareze o afacere/ Avem un antreprenoriat de subzistență mai degrabă decât unul bazat pe inovație/ Digitalizarea aduce oportunități

ANALIZĂ România are o rată a șomajului ridicată în rândul tinerilor, de 25%, considerabil peste media UE/ Care sunt motivele, ce locuri de muncă pot găsi totuși aceștia și ce salarii se oferă?

ANALIZĂ Șantiere pentru verde: Mai multe orașe din România au în derulare proiecte de parcuri în 2025. Cum arată acestea și cât costă realizarea lor?

GRAFIC Evoluția cheltuielilor de apărare în România, țară cu război la graniță, și la vecini în ultimii 10 ani. Economiști: România a cheltuit doar aproximativ 42% din bugetul de apărare pe echipamente și infrastructură militară/ Deficitul bugetar limitează spațiul de manevră pentru creșterea cheltuielilor

ANALIZĂ De ce e importantă Germania pentru economia României? Este cel mai mare investitor străin în țara noastră și principalul partener comercial

GRAFIC Mii de angajați își pierd locul de muncă la început de 2025, după o creștere de 50% a concedierilor în 2024 / Harta concedierilor colective din România: cele mai afectate județe și sectoare

ANALIZĂ Peisaj din sectorul industrial, într-un an care a început cu reorganizări și concedieri în fabrici. Consultanți: Companiile sunt interesate de reducerea spațiilor și optimizare/ Unii jucători și-au diminuat suprafețele sau au renunțat la unități, dar vin și jucători noi

ANALIZĂ Cât a alocat statul și cât a cheltuit Armata română în ultimii ani pentru apărare. Pregătirile României nu s-au ridicat la nivelul țărilor NATO și UE din regiune

GRAFIC. Cum arată cheltuielile, veniturile și impozitele din România față de cele ale vecinilor din UE. Analiză Romanian Economic Monitor: Instabilitatea politică internă și presiunile economice externe, provocările semnificative pentru bugetul pe 2025

Analiză. Șantierele sportului în 2024: Peste 100 de proiecte, de sute de milioane de lei, au fost finalizate anul trecut. Care sunt cele mai mari investiții în derulare în acest an?

La vremuri noi tot noi: Posturi importante din companii sau agenții de sub umbrela statului, ocupate de clienți vechi ai funcțiilor publice

FOTO Topul aeroporturilor din România în funcție de trafic și inaugurările de proiecte noi așteptate în 2025

ANALIZĂ Bilanț „negru” în companiile prezente în România: Concedieri pe bandă rulantă chiar de la început de an

Cum se conturează piața IT în 2025? Andrei Kelemen, CEO al clusterului Cluj IT: An de tranziție, cu posibile noi concedieri, mai puține angajări, dar și oportunități/ Bianca Muntean, Transilvania IT: “Inovarea devine nu doar o opțiune, ci o necesitate. Va fi anul în care accentul trebuie să cadă pe dezvoltarea de produse proprii”

Cum se prefigurează 2025 pe piața muncii? Previziunile platformelor de job-uri: Vor fi foarte căutați specialiștii în AI, muncitorii calificați, inginerii/ Scăderi de salarii pentru sectoarele rămase fără facilități fiscale

ANALIZĂ. Antreprenori români în expansiune: Marile achiziții ale capitalului românesc din 2024 în țară și în regiune

GRAFIC Calendarul economic al anului. Evenimente și date-cheie în 2024: Încetinirea creșterii economice, deficit bugetar major, cea mai mare inflație din UE, dar încetinită, alegeri cu impact în economie și, pe final, o ordonanță care afectează puternic mediul de afaceri/ Am intrat în Schengen, am depășit Ungaria și am ajuns Polonia la un indicator important

Ce lucruri bune s-au întâmplat în economia României în 2024: Număr record de kilometri de autostrăzi inaugurate, intrăm în sfârșit în Schengen

ANALIZĂ 2024, an de miliarde pe piața de fuziuni și achiziții. Tranzacții majore în retail, energie și sectorul bancar, și chiar și în fotbal: Mega Image, Banca Transilvania și MVM, o parte dintre actorii care marchează achiziții semnificative

ANALIZĂ. Topul companiilor de bricolaj din România / O să reușească Altex să schimbe regulile jocului în 2025 după ce va achiziționa retailerul de bricolaj Brico Dépôt România?

ANALIZĂ. Împrumuturile din acest an ale Guvernului au depășit 225 de miliarde de lei / Din 2025, România intră în zodia ajustării fiscale

Episodul 4: Arh Andrei Corbet Nits, Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu, București

Filmare: Cosmin Tudorescu / Montaj: Darius Petrașcu/ Echipa Studio G4Media

Plecarea la studii de arhitectură. Destinația: Paris

Andrei a locuit în România până la terminarea liceului, când, pentru a studia Arhitectura, a ales Franța ca destinație.

“Încă din liceu știam că vreau să mă îndrept spre arhitectură și am analizat mai multe posibilități în țară și în străinătate. Având dublă cetățenie, română și franceză, a părut mult mai interesant să fac facultatea în Franța decât opțiunea mult mai frecventă la vremea aceea, în 2014, pentru Marea Britanie. Din 2014 până în 2019 am făcut facultate acolo, la Paris-Est, cum se cheamă astăzi. După ce am terminat facultatea de arhitectură, am făcut tot acolo și o specializare în urbanism. M-a prins pandemia în timpul specializării respective și după aceea am mai făcut practică în Franța încă un an de zile”, povestește Andrei.

După anii francezi, tânărul arhitect a revenit în România pentru studii doctorale.

Reîntoarcerea în România. “Franța a fost în primul rând un loc pentru dezvoltare profesională și academică. Simțeam că acasă e aici și nu neaparat acolo”

“În 2021 mi s-a spus că ar fi o idee bună să fac un doctorat în România. Eu nu eram sigur, am zis că nu știu dacă sunt pregătit, aveam alte planuri. Am mers totuși pe direcția aceasta, care mi-a fost oarecum indicată de mai multe persoane din mediul apropiat, din cercul familial și nu numai”, spune Andrei.

Acesta menționează că, deși a câștigat mult pe plan profesional în Franța, România a rămas “acasă”.

“Pentru mine, Franța a fost în primul rând un loc pentru dezvoltare profesională și academică. Adică eu tot simțeam că acasă e aici și nu neapărat acolo. Cât stăteam acolo, munceam și am citit mult și 7 ani de zile am fost foarte aplicat în chestia asta. Și, până la urmă, asta m-a ajutat foarte mult și mă ajută în continuare. De acolo am învățat multe lucruri, pe care poate că aici le-aș fi învățat mai greu. Și pandemia  a avut un rol în decizia de a reveni după o vreme înapoi în țară. Planul inițial acolo era să continui certificările profesionale, să evoluez pe filiera profesională. Doctoratul era o idee și atunci, dar pentru mai încolo. Întoarcerea în România a fost o ocazie să încep asta acum și nu regret decizia”, spune arhitectul.

Acesta nu exclude ca, în viitor, să se întoarcă în Franța. “Deocamdată am planuri aici, în țară. Până la urmă și acestea se tot adaptează. Cred că toată lumea în situația mea stă și se gândește: a fost o decizie bună? Nu a fost? Când m-am întors în țară, foarte multe persoane mi-au spus că a fost o decizie foarte greșită, mă întrebatu de ce m-am întors în țară, de ce am dat Parisul pe București și așa mai departe”, își amintește Andrei.

Din 2014 până în 2021, cu excepția primei părți din pandemie, Andrei a trăit în Franța.

Cum a regăsit arhitectul România după șapte ani de experiență franceză?

“Nimic neașteptat. În sensul că totuși nu eram rupt de realitate, de ceea ce se întâmplă aici. Am fost plăcut surprins de unele lucruri care s-au schimbat în acest timp și mai puțin plăcut surprins de altele. Mi s-a părut un lucru bun faptul că cel puțin în arhitectură există și aici proiecte interesante, este mult de muncă, chiar dacă, bineînțeles, cu dificultățile specificului local. Am și făcut din asta subiectul tezei mele de doctorat, care e despre problemele dezvoltării urbane de la noi din țară. Persoanele care nu au trăit multă vreme în străinătate sau o parte dintre aceste persoane au tendința să idealizeze viața de acolo. Nici acolo nu e totul roz, dificultățile cotidiene sunt cam aceleași și acolo. Cu siguranță că în București, ca pieton sau biciclist viața este extrem de dificilă. La Paris nu aveam problema asta. Dar, în schimb, la București am alte lucruri pe care acolo nu le aveam neapărat. Și bineînțeles contează și faptul că familia și relațiile personale, în majoritate, sunt aici și nu acolo. Eu am păstrat legătura și cu foști colegi din Franța, deci nu m-am rupt de tot de lumea respectivă”, spune Andrei.

Acesta punctează că, în ciuda multor probleme pe care le are Bucureștiul, capitala României are și avantaje față de orașe mult mai mari și mai aglomerate.

“Eu nu sunt bucureștean, sunt din Târgu Mureș și e un pic amuzant că mutarea în București a fost însoțită de întrebările veșnice: “și? cum e la București? Te-ai obișnuit?” Și eu le spun oamenilor că, dacă am stat la Paris, nu-i mare lucru să mă obișnuiesc cu Bucureștiul, că totuși nu e ceva nemaiîntâlnit. E mare Bucureștiul, dar are totuși avantajele unui oraș care nu are 9 milioane de oameni. E un fel de libertate mai mare, care e permisă de faptul că nu e o aglomerație urbană atât de mare și de densă și de strivitoare cum sunt marile capitale ale Occidentului. Ca să nu mai spun de faptul că, deși orașul duce mare lipsă de locuri pentru a ieși la aer curat și la iarbă verde, pentru mine personal, care sunt un mare fan al schiului, e un lucru foarte important faptul că la 2 ore de casă sunt pe pârtie. La Paris nu se putea, că Alpii sunt mai departe”, spune Andrei.

“Mai e și chestia asta, pe care nu știu să o pun precis în cuvinte… Viața în București e cumva mai puțin încorsetată de reguli stricte decât viața de acolo. Cumva, Bucureștiul permite o mai mare spontaneitate în viața de zi cu zi decât Parisul. E părerea mea. Nu știu să o argumentez în acest moment într-un mod obiectiv”, spune el.

Cum au evoluat viața în România vs viața în Franța: “Era alt univers. Acum, lucrurile sunt extrem de asemănătoare în viața de zi cu zi”

Cum a evoluat România, ce a regăsit Andrei la întoarcere?

“Când am plecat pentru o perioadă lungă în străinătate eram proaspăt absolvent de bacalaureat și m-am întors ca o persoană cu studii superioare și cu o oarecare experiență de muncă. Așa că, bineînțeles, nu pot privi lucrurile în același fel. Ce pot constata este că da, într-adevăr, subiectiv vorbind, se trăiește mult mai bine acum decât în 2014, la fel cum și la 19 ani simțeam pe propria piele că trăiam mult mai bine decât în 2004, când aveam 9 ani și așa mai departe. Când eram mic și mergeam cu familia în străinătate în vacanță, ajungeam în Franța și, chiar la început, era totul extrem de diferit. Ca să vă dau o idee.
Când eram mic, îmi plăcea să desenez. Îmi place și acum. Desenam ce vedeam și am desenat un cartier de blocuri. Eram acasă, în Târgu Mureș, și nu înțelegea mama de ce la sfârșit tot timpul iau un creion și mâzgălesc tot desenul. M-a întrebat ce e cu liniile acelea și eu ziceam că e Electrica. La începutul anilor 2000, toate orașele de la noi erau împânzite de cabluri și internetul era tras pe geam și așa mai departe. Tata a zis că trebuie neapărat să-l ducem pe copil să vadă și alte locuri”, își amintește Andrei.

Arhitectul are amintirile Franței văzute în copilărie, în vizită la mătușa sa. “Ea locuia la sat, într-un sat foarte mic în Franța. Dar satul acela era mai urban decât Bucureștiul, adică avea străzi mai bine asfaltate, oamenii mergeau la supermarket și în București abia apăreau supermarket-urile. Deci era alt univers. Acum, lucrurile sunt extrem de asemănătoare în viața de zi cu zi, în ceea ce privește felul cum trăim acum. Cine ar fi vorbit acum 20 de ani de faptul că la 18 ani își ia permisul ca să poată să meargă din suburbia unde locuiesc părinții până la liceu – 20 km dus, 20 km întors? Astăzi cred că e o realitate pentru foarte mulți adolescenți care trăiesc în Ilfov, dar merg la școală în București. Acum 20 de ani sau acum 10 ani, probabil lucrul ăsta ar fi părut ceva foarte exotic. Cred că o să devină norma la un moment dat. Ne americanizăm și noi, cu bune și rele”, constată arhitectul.

Există, în continuare, lucruri greu de gestionat și, când ajungem la subiect, Andrei deschide lista lor fără ezitare: cu birocrația.

“M-am înscris la doctorat la București. În Franța, chiar dacă aflam uneori lucrurile târziu, le aflam suficient de devreme încât să ne putem organiza. Aici, nu doar că le aflam târziu, dar se și schimbau. Cred că de când m-am înscris la școala doctorală s-au schimbat regulile de două sau trei ori. Aflam lucruri târziu, erau multe acțiuni care se făceau doar de dragul de a fi făcute, dar care nu aveau sens. Nu  vreau să fac nicio critică legată de Universitatea de Arhitectură, sunt convins că sunt proceduri și probleme recurente în toate universitățile din țară. Dar pentru mine a fost un pic de șoc să constat că lucrurile, chiar la partea asta academică, sunt foarte neclare uneori, atunci când eu aveam o nevoie foarte mare de claritate ca să pot să știu ce am de făcut. Evident că pe partea profesională e probabil și mai rău. Adică modul de autorizare a proiectelor și de planificare urbană acolo… nu știu, nu vreau să fiu dintre cei care spun că e vorba de două generații, de nu știu câte zeci de ani distanță, dar sunt foarte multe lucruri de făcut în domeniul acesta la noi în țară”, spune Andrei.

“Sunt convins că sunt domenii unde suntem perfect la zi cu ceea ce se întâmplă în afară, dar, în ceea ce privește arhitectura și urbanismul, avem niște deficite destul de grave, care se resimt în faptul că la noi în țară există cartiere ca noul Militari, noul Popești, Florești, în Cluj, și așa mai departe. Dar chiar dacă se construiesc și chestii nu tot timpul grozave în Vest, măcar acolo omul când iese din casă, are un trotuar și nu-i cad țurțuri în cap și alte atrocități de genul acesta”, spune Andrei.

Munca: În facultate și pe piața de proiectare

În ianuarie, Andrei și-a susținut deza de doctorat. Juriul a decis acordarea titlului de doctor cu mențiunea „excelent”, acordată în unanimitate. “O teză excepțională”, după cum ne-a împărtășit arhitectul Șerban Țigănaș, unul dintre membrii juriului, decan al Facultății de Arhitectură de la Cluj.

Andrei continuă să lucreze în mediul universitar, ca asistent plata cu ora, la Universitatea de Arhitectură Ion Mincu din București. “Sper să rămân în învățământ în continuare, pentru că îmi place acest lucru”, spune el.

Andrei lucrează și în mediul privat, în cadrul biroului Nod Architects.

“Lucrez pe proiecte variate. Nu facem urbanism aici, dar facem rezidențial, hotelier, industrial, birouri, deci e o varietate de proiecte”, spune arhitectul.

În ceea ce privește perspectivele în piața muncii, tânărul crede că arhitecții vor avea de lucru și de aici înainte.

“Proiecte în continuare vor exista, pentru că legea de la noi te obligă să apelezi la un arhitect și pentru multe mărunțișuri. În ceea ce privește proiectele mari, firma unde lucrez acum are oportunitatea de a lucra pe proiecte destul de interesante. E o firmă mică, dar totuși avem teme de gândire destul de interesante și depinde foarte mult și de clienți. Noi lucrăm frecvent cu o mână de clienți, nu lucrăm cu foarte mulți clienți diferiți, ceea ce înseamnă și că fluxul de proiecte este oarecum alimentat de acel grup. Asta face că firma are de lucru și nu trebuie să caute în mod activ clienți noi. În Franța, am făcut un scurt stagiu la o firmă care făcea mai mult urbanism decât arhitectură. Ei lucrau foarte mult la concursuri. Adică participau la foarte multe competiții și, când câștigau un concurs, însemna că ai de lucru mulți ani, o dată ce câștigi. Deci ei căutau tot timpul să participe la multe concursuri și când le câștigau știau că aceea va fi o sursă de venit, printre altele, nu foarte mare, dar constantă pe un termen lung”, explică arhitectul.

Modelul francez pentru strategii de urbanism

Andrei a făcut un stagiu la Atelierul Parizian de Urbanism și consideră că acest model de lucru ar merita adoptat și în România. “Juridic, este o structură destul de interesantă – atelierul e organizat pe baza legii care reglementează ONG-urile. Dar practic este un ONG finanțat de instituții publice și de companii de interes public. Adică e finanțat de Primărie, de Consiliul Metropolitan și așa mai departe, dar și de compania de apă, compania de salubritate, conglomeratul companiilor de transport și așa mai departe. Și de ce acest lucru? Pentru că ei erau oarecum biroul care studia posibilitățile pentru transformarea orașului pe termen scurt, mediu și lung. Și asta din anii ’60 încoace. Ca organizare și ca principiu de funcționare, mi s-a părut ceva extrem de benefic și care ar putea exista și la noi dacă ar exista o astfel de voință. Pentru că serviciile primăriilor nu au personal suficient și calificat. Pe partea asta de a privi în viitor și a ști ce ne propunem noi pentru București în 10 ani, adică proiectele sunt încă foarte fragmentate și de multe ori contradictorii”, consideră Andrei.

Succesiunea primarilor și schimbările politice pot bulversa proiectele pe termen lung ale orașelor,  pe când o structură de genul celei de la Paris poate asigura continuitate.

“Temele lor de lucru nu erau mărunțișuri, studiau și chestii în avantaj strict pe termen de mandat, dar priveau și pe termen lung și asta era foarte important. Apoi, partea de implementare a proiectelor era dată mai departe în piață, sub formă fie de concurs, fie de licitație, dar ei stabileau tema de proiect – ce trebuie să ceară primăria sau orașul sau metropola sau companiile de transport. Cumva voiau să asigure un fel de logică a investițiilor în termeni urbani. Și mi se părea un lucru foarte bun”, punctează Andrei

Tema de doctorat. “Am făcut turism în locuri unde nimeni nu s-ar fi gândit vreodată să facă turism și de multe ori am plecat cu un gust foarte amar”

“Ansambluri rezidențiale din București și Ilfov, 1990-2024. Între pierderea controlului planificării și întoarcerea la modele occidentale”, scrie pe teza de doctorat a lui Andrei Corbet.

“Cred că explică destul de clar despre ce e vorba. La temă am ajuns în felul următor: eu, ca orice om care are ochi și simțuri active și se deplasează în orașele din țară și are și acces la internet să vadă pe Google Maps cum arată un oraș, știam că sunt lucruri care evoluează subiectiv și la prima vedere greșit în orașele de la noi. Adică se simte și se vede. E foarte greu de contrazis acest lucru. Evident, nu sunt primul care a spus acest lucru, au fost mulți alții care au făcut reportaje fotografice, care au scris articole și așa mai departe. Dar, ceea ce era pentru mine supărător, este că de multe ori concluzia era foarte superficială și trecută așa, cu etichetă: “haosul urbanistic” sau “dezvoltarea haotică” sau ceva de genul acesta. Și nimeni nu stătea să se gândească totuși la de ce și cum s-a ajuns la asta. Mi s-a părut că acest subiect merită aprofundat, mai ales că este unul de actualitate”, explică arhitectul.

În momentul concursului pentru admitere la doctorat, tema era mult mai orientată spre o comparație între sistemul de dezvoltare urbană din Franța și cel din România.

“Dar fiind aici, la București, și dându-mi seama că e mult mai mult de spus despre ceea ce se întâmplă la noi decât mă așteptam, cumva tema s-a orientat mult mai mult pe partea de ce se întâmplă la noi. Partea de comparație a rămas cumva pentru o cercetare ulterioară de dezvoltat”, spune autorul.

Pentru lucrarea finală, doctorandul a luat la pas Bucureștiul, dar și localitățile sale “satelit” .

“Am bătut la pas foarte multe residence-uri. Nu știu, cred că peste vreo 60 prin București și Ilfov și nu numai. Am consumat la benzină grămadă. Am făcut turism în locurile unde nimeni nu s-ar fi gândit vreodată să facă turism în viața asta și de multe ori am plecat cu un gust foarte amar din locurile acelea gândindu-mă cum pot oamenii să locuiască în așa ceva. Explicații sunt foarte multe și foarte realiste. Dar a doua întrebare este: cum se permite să se facă așa și de ce facem așa în continuare, când știm că nu e în regulă? Și motivele sunt numeroase, sunt cinice de multe ori, dar totul se rezumă la faptul că avem o problemă de reglementare care să împiedice anumite orori să se materializeze. Or, astăzi, la noi ele sunt legale și ne punem prea puțin problema despre cum vor arăta cartierele acestea peste 30 de ani de acum încolo. Adică azi noi ne plângem de cum arată cartierele comuniste la 50 de ani după ce au fost construite, dar măcar avem copaci, avem spații verzi, avem școli, grădinițe, nu îți trebuie neapărat o mașină. Nu știu cum va arăta Chiajna în 70 de ani. Nu știu, chiar nu știu. S-ar putea să devină foarte rău sau s-ar putea ca la un moment dat lucrurile să se schimbe spre bine. Dar, în orice caz, sunt convins că locuri ca Florești, Cluj sau Chiajna sau alte suburbii ultra-dense ale marilor orașe din țară vor deveni foarte problematice cu vremea”, spune arhitectul cu lucrare de doctorat pe această temă.

Vom reveni cu mai multe detalii și concluzii extrase din studiile pentru teza de doctorat, într-un articol ulterior.

A meritat să te reîntorci în România?

“Eu zic că a meritat. Probabil ar fi meritat și să rămân acolo, dar asta este alegerea pe care am făcut-o și cu ea merg înainte. O dată ce am făcut o alegere, încerc să maximizez tot ce-i mai bun din ea”, conchide Andrei.

Acest interviu a fost transcris folosind și Vatis Tech.

Citește și primele episoade din seria Cei care se întorc:

VIDEO Economedia lansează seria „Cei care se întorc”. Marius Dumitrașcu, fermier în Vaslui, a revenit după 18 ani acasă, unde își dezvoltă o afacere în agricultură: „În România încă este loc să te dezvolți și chiar foarte repede” / A meritat reîntoarcerea? „O spun cu litere mari: „D” și „A”!”

VIDEO Cei care se întorc. Bogdan Ivănel s-a întors din Olanda și a lansat o asociație care creează soluții digitale pentru probleme din societate. Fondatorul Code for Romania: “Există niște schimbări de fațadă, de poleială, dar cred că cele de substanță nu s-au petrecut niciodată”

VIDEO Cei care se întorc. Dragoș Dușe s-a întors din Germania și a fondat Synaptiq, un start-up care vrea să ducă Inteligența Artificială în tratamente oncologice: „Am găsit o Românie care progresează, o Românie în care există oportunități”