Foto: Colaj Economedia
Peisajul românesc e unul mixt – cu șantiere mai active, dar și cu muncitori cu metehne vechi, cu unele lucrări și lucruri care evoluează, dar și cu unele care încă „scârțâie”, cu salarii mai mari, dar și cu prețuri care rivalizează sau care le depășesc uneori pe cele din țări europene. Vorbim despre acestea într-un nou episod al seriei Economedia „Cei care se întorc” cu Nicolae Ciocanea, electromecanic specializat în construcția de tuneluri. Acesta s-a întors anul trecut în România, după aproape 30 de ani de muncă în diaspora, în Spania, dar și în țări ca Norvegia, Marea Britanie sau Guatemala. Lucrează acum în echipa PORR Construct și este unul dintre puținii români din șantierele locale specializați în construirea tunelurilor. Acesta a povestit pentru Economedia despre oportunitățile de muncă din țară, dar și despre cum se lucrează pe șantierele românești. Cum se vede țara după decenii de diaspora? Ce s-a schimbat, unde am rămas în urmă? Au românii la ce să revină acasă?
„Cei care se întorc” este un nou proiect Economedia. Serialul spune poveștile românilor care, după ani petrecuți departe de țară, aleg să revină acasă. Prin exemple concrete, analizăm impactul acestor reîntoarceri asupra economiei, pieței muncii, afacerilor și comunităților. Încercăm să aflăm care sunt motivele care i-au determinat să revină în țară și cum au reușit să se readapteze la realitățile actuale, ce job-uri au sau ce afaceri au lansat și cum se vede România după experiența diasporei. Și lansăm întrebarea: a meritat reîntoarcerea?
Episodul 7 – Nicolae Ciocanea, electromecanic specializat în construcția de tuneluri
Filmare: Cosmin Tudorescu / Montaj: Denis Nistor
În această primăvară, Ionel Scrioșteanu, secretar de stat în Ministerul Transporturilor îl prezenta, într-o postare pe rețelele de socializare făcută la o vizită de șantier, pe „Nicu” (/Nico) Ciocanea: un român revenit în țară, după aproape trei decenii de muncă în Spania și în alte țări. Ajunsese din diaspora pe șantierul Secțiunii 4 Tigveni – Curtea de Argeș a Autostrăzii Sibiu – Pitești. Care e povestea lui Nicolae Ciocanea, unul dintre puținii români din șantierele românești specializați în construirea tunelurilor?
Plecarea. Un viitor fără pespective în România. „Am zis și eu să îmi încerc norocul în afară”
Nicolae Ciocanea povestește că a plecat din țară în urmă cu aproape 30 de ani, în 1996. Tocmai terminase școala, un liceu cu profil mecanic, și se găsea într-o situație lipsită de perspective.
„Nu aveai bani, nu aveai nimic. Un viitor foarte, foarte slab din partea țării noastre”, sintetizează el. Acesta povestește că ar fi vrut să studieze, dar spune că părinții – tatăl, pensionar, după un accident de muncă, și mama casnică – nu aveau resurse materiale pentru a-l susține pe tânăr la facultate. Și apoi, mai era și exemplul celorlalți: tânărul locuia în Maramureș, o zonă din care s-a emigrat masiv.
„De aici, multă lume emigra. Pleca foarte multă lume pe timpul ăla. Și am zis și eu să îmi încerc norocul în afară. Neavând alte posibilități, fiecare își încearcă norocul, să iasă”, povestește constructorul.
Traseul nu a fost simplu și a trecut prin Germania, Spania, Franța. A spălat și vase în Luxemburg, a muncit și la pădure în Spania.
„Am stat și în Luxemburg, am spălat vase pentru restaurant la o verișoară care era acolo. După aceea, am început să văd că nu-mi place ceea ce fac și am zis că trebuie să fac ceva ce îmi place. Am încercat să găsesc ceva și în Franța, dar era foarte greu, iar lumea se ocupa cu tot felul de prostii. Pe vremea aia, era multă lume la furat, la tot felul de chestii și am zis că plec în Spania, că e posibil ca acolo să fie altceva. Și limba mi se părea mult mai ușor de învățat, pentru că știam franceză. Am început munca în Spania – câteva luni de zile am lucrat la un prieten de-al meu la pădure, până mi-au ieșit actele. Apoi deja am început tunelurile”, își amintește Ciocanea, care spune că din 1999 muncește pe acest domeniu.
„De atunci, tot tuneluri, doar construcții la tuneluri. Inițial, am vrut să plec în Canada, dar a venit un prieten care mi-a zis că știe pe cineva care caută mecanici, pentru lucrări publice. Am încercat. Am intrat prima dată ca șofer, pe o mașină de 40 de tone la tunel. Eram ambiționat. Lucram foarte mult, să vadă lumea, să mă vadă oamenii. Lucram foarte mult. Văzându-mă, cineva a remarcat că-s bun pe mecanică și am intrat parte mecanică la tunele. Eram un copil. Și de atunci continui lucrări, lucrări, lucrări, lucrări. Am mai fost în România în 2014 la Sighișoara. A fost și o perioadă când nu am venit aproape 5 ani de zile în țară. Am venit în 2014 cu FCC-ul, cu firma unde am lucrat și care a făcut un tunel la Sighișoara. După aceea, FCC-ul m-a chemat la București la linia cinci, la metrou, apoi m-a trimis înapoi în Spania, am fost în Andorra, la altă lucrare. În ultimul timp, și în Spania s-au cam terminat lucrările de tuneluri, s-au cam redus. Și am avut foarte multe lucrări în afară, în Norvegia”, spune mecanicul român, care spune că a ajuns inclusiv în Guatemala și Columbia.
Acesta a lucrat pe parcursul carierei din diaspora cu două multinaționale: FCC și Obras Subterraneas.
„Sunt mândru de toate proiectele, pentru că tot timpul am început lucrarea și am terminat-o. Nu am plecat la jumătatea lucrării. Ultima lucrare pe care am făcut-o a fost la San Sebastian în Spania, un tunel cu foarte multe dificultăți, trei tunele în același timp, pentru linia din Franța care vine în Spania. A fost lucrarea care m-a încântat cel mai tare”, spune Ciocanea.
- Inițial, Nicolae Ciocanea a fost plecat cu familia, iar fiica i s-a născut în Spania. Soția, cu studii de contabilitate, a prins în străinătate doar muncă de menaj. Sau, cum spune Ciocanea: cu master, la curățat de toalete. Ulterior, ea și-a găsit un loc de muncă în România, în bancă, pe domeniul său, în 2014, și a rămas în țară, cu fiica. Așa că, ani mai târziu, Ciocanea a venit și el aproape de familie, o dată cu șantierele care acum au ceva tuneluri și în România. Ciocanea locuiește acum în Săliștea de Sus, în Maramureș, și face naveta la muncă, în Argeș, unde firma angajatoare asigură cazarea. Două săptămâni de muncă continuă, două acasă.
Până de curând, pentru un specialist în tuneluri nu prea erau motive de a te întoarce la muncă în România.
„Mi-a și zis cineva: păi, dacă vii în România, aici nu se fac tuneluri… La ce să vin? Am zis că voi continua în afară. Avea FCC-ul lucrare și acum pe Norvegia, pe vreo 10 ani, este un tunel început între Italia și Elveția-e pe vreo nu știu câți ani. Nu eram motivat să vin în țară, mai ales că munca subterană e foarte bine plătită, față de altă muncă”, spune constructorul.
Cu toate acestea…
Cum s-a decis reîntorcerea?
„Văzând că este foarte mult de muncă și văzând că se câștigă chiar bine”, sintetizează electromecanicul. “Am avut un singur prieten de la Bistrița care era venit aici, în țară, care mi-a spus că e ok. Mi-era și frică să vin, vă dați seama… vin după atâția ani de zile cu experiență. Știți cum e România… zic oamenii: vine ăsta din străinătate. Aici, în România, mentalitatea trebuie schimbată, că-s oameni foarte buni, foarte isteți. Dar nu este mentalitatea de a face, de a fi la o firmă, să lucrezi. E greu să vii cu ceva ce ai învățat dincolo și să pui în practică aici, să fii responsabil de ceea ce faci. Multă lume vine și vrea bani, ca dincolo, dar nu vrea să lucreze”, spune Ciocanea.
Acesta povestește că îl urmărea pe rețelele de socializare pe Irinel Scrioșteanu, care posta lucrări cu infrastructură din România, iar asta l-a motivat – chiar i-a scris un mesaj să afle dacă în România se fac tuneluri și ar avea de lucru. A primit răspuns pozitiv, a fost și la interviu și acum lucrează pe șantier în România.
„Eu nu sunt genul de a intra undeva pe pile, pe relații, dacă nu ești bun, poți să intri, nu te ține nimeni… Oamenii sunt foarte mulțumiți de mine, m-am riscat să vin”, spune Ciocanea.
Cum se muncește în România? „Aici, când a plecat șeful, e vacanță”
Mecanicul de tuneluri spune că în România sunt multe locuri de muncă disponibile, dar nu toată lumea ar munci.
„Sunt foarte multe locuri de muncă. Numai singura problemă pe care o văd e că oamenii care vin la muncă nu-și dau seama că le plătește firma, un exemplu, 100 de milioane pe lună, și el tot timpul se eschivează de la muncă, fuge, nu-l găsesc. Trebuie să muncești, faci ceva pentru țară. Pentru ce vii la muncă? Lumea vine la muncă doar ca să fie la muncă. Atât! Eu, în șapte luni, nu am întârziat o zi, 5 minute. Dacă știu că seara am de mers la muncă, nu mă apuc să beau la 2 noaptea. Ai băut aseară? Și două ore mi le-ai pierdut de la muncă? Dincolo nu se discută chestiile astea. Programu-i program, e respect. Muncești, nu trebuie să stea șeful lângă tine. Aici, când a plecat șeful de lângă ei, e vacanță. După atâția ani, mă întreabă ăștia: „Câți bani îți dau de nu te oprești numai la pauză?” Muncești cu conștiință, dacă nu muncești cu conștiință… Dacă ai o doamnă care îți face curat în casă și când pleci vezi că nu mai face nimic.. Nu e ok, nu o mai chemi. E mentalitatea asta a noastră… Sau când vezi că vine o firmă să își facă, în loc să înveți, să prinzi ceva, dacă vin oameni cu experiență, cum am venit noi din afară, ei zic: ”știu și eu”, ”am mai văzut asta”. Unde ai mai văzut? Că la noi n-ai mai văzut utilaje din astea, de tunele”, spune electromecanicul care a muncit la multinaționale din Spania.
România cea scumpă: „Eu trăiesc mai scump aici decât în Spania în momentul ăsta”
Despre viața din țară, românul recent întors acasă are o concluzie clară: țara noastră a devenit scumpă, iar salariile sunt încă mici dacă le raportezi la costul de trai.
„Ar veni oamenii în România, eu am mulți prieteni care lucrează în afară, dar părerea mea este că salariile ar trebui să fie un pic mai motivante pentru ei. Pentru că țara noastră e foarte scumpă. Eu fac o comparație cu Spania. Eu trăiesc mai scump aici decât în Spania în momentul ăsta. Produsele sunt mai scumpe aici. Eu sunt în Maramureș și văd produse mult mai scumpe ca în Spania”, spune Ciocanea.
Prețurile sunt foarte mari, spune el. „Numai un exemplu: ies la o cafea, aici, la mine, și e 10 lei o cafea, deci 2 euro. În Spania nu există cafea cu 2 euro. E 1,60 euro, 1,70. Asta la nivelul Spaniei, unde minimul pe economie e 1.200 euro. La noi, totul e posibil”, a constatat românul revenit acasă.
Există totuși aspecte pozitive și acasă. „Școala de acolo eu zic că e foarte slăbuță față de nivelul nostru de România. Aici se face mai multă școală. Într-adevăr, e mult mai greu, dar e mult mai ok. Copiii români care vin acolo, în clasa a doua sunt la nivel de a cincea. Noi, ca popor, suntem popor de oameni isteți. Avem multă inginerime, mulți doctori, toată lumea emigrează afară”, spune constructorul.
Schimbări la ani distanță. Ce s-a schimbat, unde suntem în urmă? „Noi vrem schimbare, vrem o țară ca în afară, dar noi nu facem nimc”
„La 10 ani distanță, eu zic că ceva s-a schimbat, s-a mai schimbat și sistemul. Eu zic că s-a schimbat un pic, s-au pus un pic lucrurile la punct. Eu zic că merg altfel acum. Eu am venit de dincolo, poate cu mentalitatea prea bună. Când ies din curte, eu îmi pun centura de siguranță. ”Bă, tu ești prost?”, zic unii. Deci lumea te ia de prost că îți pui centura. Pui centura la mașină, de acolo se începe. Noi vrem schimbare, vrem o țară ca în afară, dar noi nu facem nimic, noi facem evaziune și altele. Dacă nu se dau bani la stat, eu zic că statul n-are cum să meargă”, spune Ciocanea.
Unele lucruri s-au mai îmbunătățit însă.
Peisajul românesc e unul mixt – cu șantiere mai active, dar și cu muncitori cu metehne vechi, cu unele lucrări și lucruri care evoluează, dar și cu unele care încă „scârțâie”.
„Eu văd partea de construcții care chiar merge”, spune constructorul, care vorbește și despre o serie de lecții învățate de afară: să lucrezi corect, să îți respecți programul.
„Nu zic că nu s-a schimbat nimic. Dar multă lume vine de afară cu foarte multe figuri. Ar trebui să muncească, ar trebui ca ceea ce a învățat acolo să aplice în țară”, spune Ciocanea.
Au românii la ce să se întoarcă? Și obiceiuri românești acolo și aici. „La noi zic că e multă șmecherie, vrem să părem ceea ce nu suntem”
„E foarte mult de muncă, vă zic. Deci foarte mult, foarte, foarte mult”, spune specialistul în tuneluri. Acesta menționează că și condițiile de muncă sunt bune, pe șantiere – cu spații de cazare amenajate și standarde decente. Ciocanea e de părere că și alți români se vor întoarce și spune că are chiar printre cunoscuți persoane care tatonează terenul sau pe unele care chiar s-au reinstalat acasă.
„Singura motivare eu zic că ține de bani. E prima dată când pentru oameni sunt cât de cât salarii decente să poți să trăiești. Aici, are omul o casă, ești cu familia, nu plătești chirie. Țările astea europene au chirii foarte mari, de 500-600-700 de de euro pe lună. Foarte scump. Nu sunt nici salariile extraordinare pe care le visează toți. Că noi îi vedem pe cei care vin în țară, în vară, în august, îi vedem și noi în zonele noastre, în Maramureș. Vin cu mașini, cu tot felul, vin să vă arate dumneavoastră sau mie. Și haine își cumpără când vin în țară. Cunosc, acolo am stat. Își cumpăra haine când vine în România, să arate că umblă numai cu Lacoste sau nu știu cu ce haine. Și acolo, în Spania, nu te treabă nimeni, poți să umbli cum vrei. Mi-aduc aminte, când am lucrat în Anglia, că veneam de la locul de muncă cu metroul. Stăteam în picioare vreo oră-două. Eu veneam cu hainele de muncă și mă întreba un cumnat de-al meu, care era acolo, cum merg așa, că trebuie să mă schimb. Eu vedeam doamnele care mergeau la birouri și erau cu pantofi cu toc în mână și adidași în picioare și cu o mână se țineau de bara de metrou. La noi, zic că e multă șmecherie, vrem să părem ceea ce nu suntem, ca popor”, constată Ciocanea.
Nici „dincolo” traiul nu e ideal și nici foarte ușor.
„Am prieteni care stau în Londra 15-16 într-o casă. Nu-i chiar așa de plăcut. Cei care vin din Occident nu zic lucrurile acestea. Le-am zis: voi nu postați nimic, nu postați de la muncă, voi postați doar că mergeți și mâncați un kebab. Nu postează nimeni în Piccadilly, unde o cafea e nu știu câți bani, nu merge nimeni acolo. Dar, când vine acasă, omul se duce la București, se duce la mare, sparge tot, dă dedicație să îi cânte muzica. Mai avem și un pic de învățat, din afară, de la oameni. E păcat, că avem o țară super faină. Mi-au venit prieteni din Spania și au văzut ce țară avem și ziceau „noi să avem așa ceva…” E păcat”, conchide Ciocanea.
Și, totuși, acasă-i bine.
„Plăcut e că ești cu familia, poți să vorbești limba ta. Cum să zic? Nu te simți străin”, spune emigrantul reîntors. Acesta povestește însă că și aici mediul e destul de multinațional, inclusiv pe șantierul din Argeș unde lucrează și unde sunt mulți străini.
În acest context, Ciocanea insistă cu schimbarea mentalității, dar și a obiceiurilor autohtone, la care mai avem de lucru.
„Eu am fost la școală aici, la fiică-mea. În toaletă… un miros de moarte. Și văd acolo (în campusul de șantier, n.red.), suntem 14 nații de oameni și nu vezi o toaletă murdară. Deci omul are conștiință, curăță. Cm vă explicați mentalitatea? E greu, greu să ne schimbăm. Am mai zis: aici, dacă îți pui centura, ți se zice că ești prost. De acolo încep toate. Vorbești urât cu poliția, dacă te oprește. Dincolo, nu ridici ochii la un polițist. Aici, te-ai închis în mașină, să îl suni pe taică-tu. Avem multe de învățat aici”, consideră Ciocanea.
Multe ar fi de învățat și pe șantiere, unde unii români încă ar mai trage chiulul, după cum ne povestește specialistul în tuneluri.
„Eu și trăiesc așa meseria asta, pentru că am citit foarte mult, m-am zbătut foarte mult, de copil. Vă dați seama, am început de la zero, am început chiar de jos, am învățat. Erau nopți în care-mi luam dicționare, să învăț părți hidraulice, multe chestii pe care am vrut să le învăț. Când a fost criza pe Spania, eu am lucrat tot timpul, n-am știut de șomaj, n-am știut de nimic. Și acuma zic: vin aici să învăț, aș vrea să învăț niște tineri, pentru că mai sunt câțiva ani de muncă și măcar să prindă careva ceva”, spune Ciocanea, care subliniază că munca în șantier presupune multă responsabilitate.
„Dacă am făcut eu o greșeală, pun în pericol șapte oameni. E responsabilitate foarte mare. Nu poți să faci chiar ceva de capul tău. Fiecare chestie trebuie gândită. Un furtun legat greșit sau un cablu pus rău pun în pericol alți oameni”, spune Ciocanea.
A meritat reîntoarcerea? „Chiar mă bucur că m-am întors. Chiar dacă de mâine aș câșiga mult mai puțin, ești acasă”
A meritat reîntoarcerea?
„Eu zic da, da, da. Eu chiar chiar mă bucur. Chiar mă bucur că m-am întors și chiar nu regret nimic. Chiar nimic. I-aud pe unii că plecăm înapoi. Nu, de ce? Ești acasă, poți să-ți vezi familia, poți să ieși în țară, ești la tine, până la urmă. Chiar dacă aș câștiga poate de mâine mult mai puțin, ești acasă. Nu am avut încă experiența lucrului la o firmă cu profil românesc 100%, să vedem acolo cum se comportă oamenii, să vedem acolo ce am lucra. Tot timpul am lucrat cu multinaționale, cu oameni cu bun-simț, cu oameni cu experiență, cu oameni care vin cu soluții, nu cu ceartă. Pe un copil, dacă face ceva, nu-l cert, vin cu o soluție, nu? Hai să vedem cum să facem ceva! La noi, când se strică ceva, vin toți și să își pun mâinile la piept și se întreabă: oare cum? oare de ce? Asta e problema”, conchide Ciocanea.
Interviu transcris cu Vatis.tech
Citește și episoadele precedente din seria Cei care se întorc:
