VIDEO Cei care se întorc. De la Crowne Plaza Dublin, la afacere proprie în HoReCa acasă, la Târgu Mureș. Iulian Suciu, fondator Green Kitchen, despre antreprenoriat în România: “Pe când scoteam capul la suprafață, îl băgam înapoi: iar au crescut prețurile, iar s-au mărit impozitele, s-a majorat TVA-ul”

Iulian Suciu a plecat în Irlanda în 2007, o dată cu intrarea României în UE – a început munca în diaspora cu un job în pizzerie și a ajuns bucătar-șef la Crowne Plaza Dublin. După 12 ani de trai în diaspora, s-a întors în România, la Târgu Mureș, cu soția și fiica, decis să se lanseze în antreprenoriat acasă. A fondat un fel de fast food, care nu e chiar fast-food: Iulian spume că Green Kitchen e un loc cu bucătărie transparentă, meniu din produse locale și de sezon, fără produse congelate și semi-preparate. Antreprenorul povestește într-un nou episod al seriei Economedia “Cei care se întorc” despre experiența sa profesională din Irlanda, dar și despre cum a fost să își pornească (și să crească) o afacere acasă, în România.

„Cei care se întorc” este un nou proiect Economedia. Serialul spune poveștile unor români care, după ani petrecuți departe de țară, aleg să revină acasă. Prin exemple concrete, analizăm impactul acestor reîntoarceri asupra economiei, pieței muncii, afacerilor și comunităților. Încercăm să aflăm care sunt motivele care i-au determinat să revină în țară și cum au reușit să se readapteze la realitățile actuale, ce job-uri au sau ce afaceri au lansat și cum se vede România după experiența diasporei. Și lansăm întrebarea: a meritat reîntoarcerea?

Ep. 13: Iulian Suciu, fondator Green Kitchen România

Filmare/ Montaj: Cosmin Tudorescu

Plecarea. Destinația Irlanda și descoperirea noului traseu profesional: bucătăria

Iulian a plecat în Irlanda în 2007, după ce România a aderat la Uniunea Europeană. Deși urmase studii de Drept, tânărul a decis că drumul diasporei i-ar aduce mai multe oportunități, chiar dacă asta însemna să își caute de lucru în cu totul alt domeniu decât cel pentru care se pregătise.

Analize Economedia

ANALIZĂ. Ce ar putea însemna majorarea capitalului social pentru firme: Măsură necesară, dar creșterea e prea bruscă. Noile înregistrări de firme s-ar putea reduce/ Cristian Bărcan, fondator REGnet: „Impactul ar fi resimțit mai ales de firmele mici, motorul economiei, care reprezintă peste 95% din totalul companiilor din România”

ANALIZĂ. Ce acțiuni de la Bursa de Valori București au „bătut” constant piața în ultimii cinci ani / Două companii din eșalonul doi se fac remarcate

ANALIZĂ Ce companii de la bursa românească au oferit în ultimii cinci ani cele mai consistente randamente ale dividendelor / Cum se schimbă topul dacă luăm în calcul și evoluția acțiunilor

Piața imobiliară din Dubai atrage românii, dar rămâne una de nișă / Este un recul pe piața din România, dar aceasta rămâne încă atractivă pentru investitori, spun agenții imobiliari/ Care este profilul investitorului român în imobiliarele din Dubai

ANALIZĂ Expansiunea discretă a Ungariei în România: companii și afaceriști apropiați de Viktor Orban cumpără business-uri românești

ANALIZĂ. Cei mai importanți angajatori IT din România au renunțat la sute de salariați într-un an. Compania care conducea topul din 2023 a rămas fără 1.000 de angajați în 2024

Imperiul Pavăl: de la un magazin modest în Bacău în 1992 la un gigant cu investiții de peste 20 de miliarde de lei în 2025 / De la bricolaj, imobiliare și construcții, la energie, agricultură, pharma și turism – ANALIZĂ Economedia

ANALIZĂ Economedia. Unde se va situa România în clasamentul european al taxării, după majorările anunțate de Guvern / Avertisment: Pierdem principalele avantaje și competitivitate, ce punem în loc?

ANALIZĂ Tablou în piața muncii: Rata șomajului a ajuns în primul trimestru al anului la cel mai ridicat nivel din 2020 încoace/ Numărul de persoane ocupate a scăzut cu aproximativ 323.000 în interval de un an. Ce urmează?

ANALIZĂ Bursa de la București, printre cele mai ieftine din regiune și cu dividende generoase / Ungaria ne-a depășit la randamentul dividendului și este chiar mai ieftină decât România

ANALIZĂ Băncile românești listate la bursă sunt mai ieftine în termeni de profitabilitate comparativ cu cele din regiune. La ce multipli se tranzacționează acțiunile BRD și Banca Transilvania comparativ cu bănci din Austria, Cehia, Croația, Grecia, Ungaria, Polonia și Slovacia

ANALIZĂ Ce industrie de apărare are România. De la scandaluri, politizare și subfinanțare, la noul context european, care aduce finanțări uriașe de Apărare pentru țările UE

ANALIZĂ Economedia: Tot mai multe mașini chinezești, și noi și rulate, pe șosele românești

Analiză. Turbulențele din industria auto se văd din plin în România: Sute de concedieri anunțate în interval de numai câteva săptămâni de către companii active în acest sector în țara noastră

Analiză. Transportatorii români iau locul celor polonezi pe piețele europene, cu flote mari și șoferi gata să călătorească în întreaga UE / Provocări din cauza stagnării economice și a crizei fiscale, care crește taxe și reduce avantajul de cost

ANALIZĂ Se pregătește sezonul de admiteri. Ce taxe de studii percep universitățile și cât costă cazarea la cămine în marile centre din țară?

ANALIZĂ Cum se schimbă topul companiilor de curierat din România după ce Sameday a cumpărat Cargus / Primele 10 firme au afaceri de peste 5 miliarde de lei

ANALIZĂ Produse românești în supermarketuri: Marile lanțuri de retail spun că au sute de parteneri locali. Care sunt produsele cu cea mai mare acoperire locală?

Analiză. Cum arată industria automotive din România, un sector marcat acum de turbulențe majore: Țara noastră are un număr mare de companii active, Germania e cel mai mare investitor străin/ Forța de muncă a scăzut, iar costurile sunt în creștere

Șantiere de vară: Piața piscinelor, în expansiune/ Cât costă un astfel de proiect?

ANALIZĂ Prăpastia dintre tinerii români și angajatori. De ce are România cea mai ridicată rată de șomeri până în 25 de ani din UE / Claudia Indreica, Psihoselect: „Companiile nu mai au timp să instruiască”

ANALIZĂ Primăvară cu fabrici noi: Care sunt companiile care au anunțat investiții în producție în România

ANALIZĂ Ce înseamnă procedura de suspendare a fondurilor UE dacă George Simion ajunge preşedinte / În cazul victoriei lui Nicuşor Dan există posibilitatea unei amânări a procedurii

ANALIZĂ De 9 Mai, ziua Europei. Cum a evoluat economia României, de 18 ani în “familia” UE: Salariile s-au triplat, PIB-ul pe cap de locuitor (PPP) a depășit Ungaria, țara noastră a primit peste 100 de miliarde de euro fonduri UE

ANALIZĂ. Care sunt efectele deprecierii leului și cine suferă

ANALIZĂ Marele blackout din Spania și Portugalia. Cele două țări iberice plătesc prețul dezvoltării exagerate din regenerabile și insularizării rețelei / Cum stă România

ANALIZĂ Efervescență pe piața dealerilor auto din România: de la consolidări la intrări străine surpriză

GRAFIC Schimbare nemaivăzută în istoria comercială a SUA din ultimii 100 de ani. Analiză Romanian Economic Monitor: Majorarea agresivă a tarifelor vamale de către SUA va avea un impact major asupra tuturor economiilor implicate. Date despre relațiile comerciale România-SUA și posibilele efecte în țara noastră

Analiză „la cald”. Ce impact vor avea taxele vamale americane pentru România?

ANALIZĂ Val de restaurante, cofetării și cafenele noi în România. Apar și food-hall-urile/ Piața devine mai competitivă, iar specialiștii se așteaptă să apară noi concepte, inclusiv francize internaționale

“Am plecat de tânăr, chiar aproape de finalizarea studiilor superioare. Am simțit cumva că îmi erau destul de limitate șansele pe vremea aceea. Peste tot se cerea experiență. Era foarte greu să te nișezi, să ajungi lângă un avocat sau lângă un jurist ca să poți să prinzi experiență, să-ți găsești un job. Și am zis atunci, o dată cu intrarea României în Uniunea Europeană: hai să încerc, să vedem ce se întâmplă dacă o iau pe un drum singur și plec să-mi câștig un pic de experiență. Așa am ajuns în Irlanda în anul 2007, chiar în ianuarie, când s-au ridicat restricțiile pentru vize”, povestește Iulian.

Munca în bucătărie – care avea să îl ducă spre viitorul traseu profesional – a început “din greșeală”.

“M-am întâlnit cu un prieten care muncea ca livrator la o pizzerie și m-a întrebat dacă vreau să lucrez în bucătărie. Am zis: clar, încerc orice domeniu, important e să pot să prind un pic de experiență și să-mi adun niște bănuți. Asta a fost în 2007, iar în 2008 a venit recesiunea. Lucrurile au început să meargă prost și în Irlanda, s-au închis peste 300.000 de firme, se cam închideau business-urile și am rămas câteva luni fără job. Apoi am reușit să mă angajez ca ajutor de bucătar într-un restaurant. De acolo a început și pasiunea mea pentru gătit și pentru bucătărie, eu neavând experiență în România în acest domeniu”, amintește tânărul.

Ulterior, Iulian a ajuns să lucreze din nou într-o pizzerie, dar a reușit să avanseze la funcția de manager, iar următorul pas a fost înspre o bucătărie de hotel de lanț internațional.

“Deja știam să fac task-uri de manager, să preiau comenzi, să vorbesc cu distribuitori, să negociez prețuri. Am cunoscut un băiat care lucra într-un hotel din Dublin din grupul Intercontinental și el m-a întrebat dacă nu vreau să trec la un nivel superior, să merg într-o bucătărie adevărată, să văd cum se fac lucrurile profesionist. Am zis: hai că încerc! Am mers, am dat interviu și am intrat la Crowne Plaza la Dublin ca bucătar, unde, după aproximativ 8 ani de zile, am ajuns bucătar șef. Am început ca bucătar de linie, apoi am trecut prin diferite departamente ale bucătăriilor. M-am înscris la școala de bucătari, de arte culinare din Dublin, am făcut 2 ani școala aceasta, apoi am participat la câteva concursuri, unde de trei ori am luat locul doi pe țară și o dată locul trei, ca bucătar profesionist. În momentul în care am ajuns executive chef, deja eram în birou, făceam doar de sarcini de manager”, povestește Iulian.

Timp de doi ani, acesta a lucrat în hotelul irlandez, dar, împreună cu soția, româncă și ea, familia avea gândul înspre acasă, mai ales că aveau și o fetiță.

“Ne gândeam că vrem să ne întoarcem în România, doar că nu știam ce vreau să fac în România”, spune Iulian.

Decizia de reîntoarcere și lansarea în antreprenoriat. “Cred că milioane de români care au plecat au același vis: ca, într-o zi, să se reîntoarcă acasă”

Cu toate că în Dublin tinerii ar fi avut în continuare oportunități profesionale, se contura tot mai mult ideea reîntoarcerii acasă.

“Erau oportunități destul de mari în Irlanda și, prin muncă și seriozitate, poți să ajungi acolo unde îți dorești. Doar că tot timpul aveam în gând să ne întoarcem în România. Noi cam cu visul acesta am plecat și cred că milioane de români care au plecat au același vis: ca, într-o zi, să se reîntoarcă acasă. Împreună cu soția, am zis să ne oferim o șansă – ne reîntoarcem acasă, stăm o perioadă – șase luni, un an de zile – după care tragem linie și vedem unde ne încadrăm, în ce mediu social, economic și, dacă suntem OK, rămânem. Dacă nu, ne întoarcem și atunci stăm liniștiți pentru tot restul vieții cu gândul împlinit: noi am fost, am încercat, nu ne-am mai putut acomoda”, spune Iulian.

Așa că, în 2019, familia s-a întors din Irlanda înapoi în România, la Târgu Mureș, unde au pornit cu resursele adunate și cu sprijinul unui program de anteprenoriat.

“În timp ce eram bucătar-șef în Irlanda, am auzit că va fi la noi în hotel o echipă din Cluj – Asociația Inceptus, care derula un program “Antreprenor acasă”, prin care mai mulți români puteau câștiga niște bani de la Uniunea Europeană, o subvenție de 33.000 de euro, să se reîntoarcă acasă, să deschidă propriul lor business. Campania s-a derulat exact la noi în hotel și am zis că merită să încerc și eu. Mi-am scris planul de afaceri, am început să fac research și m-am înscris la cursuri. Am venit de vreo două ori la Cluj, am dat interviuri, am câștigat subvenția și acela a fost un motiv foarte, foarte mare ca să ne întoarcem acasă. Aveam și niște bănuți strânși, am câștigat și un proiect european să ne întoarcem acasă – am zis că asta este șansa noastră cu adevărat să ne întoarcem în România. Și ne-am întors”, povestește Iulian.

Oportunitatea financiară a cântărit serios, așadar, în luarea deciziei de reîntoarcere și de lansare în antreprenoriat. O dată revenit la Târgu Mureș, Iulian a lansat Green Kitchen.

“Am avut niște bani strânși, plus subvenția, plus ajutorul lor (al asociației, n.red.), ceea ce a contat, pentru că să te întorci după 12 ani și să-ți deschizi un business în România e destul de greu, mai ales dacă nu ai făcut asta înainte. Planul de afaceri l-am pus în funcțiune exact cum l-am scris. Am creat Green Kitchen, un restaurant cu mâncare sănătoasă, am creat meniul meu, am căutat surse de aprovizionare, am vrut un concept care să fie cât de cât inedit și nou pe piață. Am deschis, la început într-un spațiu mic, și am pus în aplicare ce am învățat amândoi în Irlanda”, spune Iulian, care lucrează alături de soția sa, care în Irlanda lucrase tot în zona HoReca, dar într-o cafenea.

Drumul nou lansatei afaceri nu a fost prea lin.

“La șase luni după ce ne-am întors a venit pandemia, exact pe când ne-am obișnuit cu ce se mănâncă business-ul și reușisem să punem la punct cât de cât niște piloni de funcționare”, amintește Iulian.

Afacerea a mers însă mai departe – în sistem de livrări la domiciliu, iar noul context a adus chiar și unele oportunități de creștere.

“Cu muncă serioasă și consecvență, am reușit să ne mutăm chiar în timpul pandemiei într-un spațiu mai mare. Am avut oportunitatea să găsim spațiu și o chirie mai ieftină. Fiind pandemie, s-au închis foarte multe business-uri și atunci am avut oportunitatea să facem un pas foarte mare – de la 30 mp la un spațiu de aproape 100 mp și momentan acolo ne desfășurăm activitatea. Eu pregăteam salatele și colegul meu, cu mască la ușă, le dădea clienților. Am avut un început destul de greu, dar nu am abandonat și am zis că o să trecem peste toate problemele acestea, că nu erau doar ale noastre”, spune Iulian.

România la revenirea acasă. “A fost destul de haotic și de complicat până s-au așezat un pic lucrurile”

La ce s-a întors în România tânărul bucătar, care se lansa în antreprenoriat?

“La început mi s-a părut un pic haos. Mi-a fost foarte, foarte greu. Nu știam ce înseamnă să înființez o firmă, nu înțelegeam ce înseamnă ONRC, nu înțelegeam ce înseamnă instituție, ce înseamnă ANAF, contabilă, dar încet, încet, am întrebat în stânga, în dreapta – aveam câțiva prieteni care deja aveau business-uri mai vechi – și, ajutându-ne unul pe celălalt, am început să înțeleg exact traiectoria, ca să pot să construiesc un business funcțional”, spune Iulian.

Acesta menționează că, la o comparație Irlanda- România, țara noastră nu stătea foarte bine.

“Era mult mai complicat aici decât în Dublin să îți construiești un business în domeniul HoReCa. De exemplu – livrările. În Irlanda, și pentru restaurant și pentru hotel, majoritatea  produselor îți erau livrate la ușă, la comandă. La noi, în România, la început a trebuit să mă duc eu prin magazine să-mi aleg ingredientele, care astăzi erau, mâine nu erau. Trebuia să mă duc în patru-cinci magazine să găsesc broccoli, de exemplu. A fost destul de haotic și de complicat până s-au așezat un pic lucrurile. Acum, deja avem aplicație să fac comenzile online. Încet, încet, ne așezăm și ne aliniem cu standardele“, constată antreprenorul.

Acesta spune că are acum o afacere funcțională și profitabilă, cu toate că la început mulți dintre prieteni nu i-au dat șanse cu modelul său de business.

“Majoritate ne spuneau: veniți acasă, vă deschideți o shaormerie sau covrigărie – astea toate merg. Noi am ales să deschidem ceva inedit și să deschidem ceva care să fie pe direcția principiilor noastre și a ceea  ce am învățat. Nu puteam să vin din grupul Intercontinental și să-mi deschid șaormerie, că nu se sincroniza cu bazele mele și cu ceea ce am învățat eu. Am decis să punem în aplicare ce știam. Am zis că, în cazul în care nu va funcționa și nu vom avea clienți sau în cazul în care clienții nu sunt pregătiți pentru genul acesta de produse, măcar știm că am încercat și ne putem reîntoarce la joburile noastre”, spune Iulian.

Începuturile. “Am ajuns, după 12 ani de muncă și școală de bucătari și concurs, să fug cu cartofii prin Metro”

“Planul de afacere mi l-am construit în jurul unei bucătării transparente, totul e gătit la vedere și folosesc ingrediente de sezon. În fiecare zi facem o supă cremă, avem salate. În bucătăria de la Green Kitchen nu avem congelator, deci nu avem marfă congelată, nu avem cuptor cu microunde, nu avem friteuză, totul este marinat, totul este gătit la cuptor și totul este gătit în acea zi. Deci nu cumpărăm semi-preparate, încercăm să fim cât mai curați și cât mai transparență în alegerea ingredientelor. Eu am văzut trendul acesta călătorind în State, am văzut câteva concepte de genul acesta și erau cozi foarte mari”, amintește antreprenorul.

Pornind fără multe încurajări de la cunoscuți, așteptările cu privire la afacere nu au fost mari.

“Ne-am modelat bugetul la cel mai mic nivel posibil. Am zis că vrem să producem suficient încât să putem să ne plătim chiria și cheltuielile. N-am avut niciodată gândul să ne îmbogățim sau să facem profit, ci mai degrabă de a reuși și de a pune în aplicare ceea ce am învățat. Am vrut să ne demonstrăm nouă că suntem capabili să  conducem un business. Am zis că dacă vindem de 1.000 de lei pe zi e ok și în prima zi am vândut de aproape 2.000 de lei și deja în următoarele zile au venit tot mai mulți clienți, era coadă afară”, spune Iulian.

“Dacă era să ne luăm după prieteni și după recenzii negative, nu făceam nimic și ne întorceam. Avem prieteni care s-au întors și au abandonat, după o lună, două, trei, au abandonat și s-au reîntors (în diaspora, n.red.). Au zis că în România nu există nicio șansă. Eu zic că depinde de  ambițiile fiecăruia și de cât efort ești dispus să depui. Pentru că și eu am trecut prin momente foarte grele, venind din biroul meu ca executive chef și după trei luni ajungând să alerg prin Metro, că nu ne livra nimeni. Aveam și eu momente de dezechilibru, în care ziceam că am făcut cea mai mare prostie a vieții mele. Cine m-a pus să fac asta? Am ajuns după 12 ani de muncă și școală de bucătari și concurs, să fug cu cartofii prin Metro. Dar ambiția, perseverența și  mentalitatea necesară pentru a reuși ne-au făcut să continuăm”, amintește antreprenorul.

Cum a evoluat România?

Cum arată lucrurile acum, față de momentul plecării spre diaspora?

“Din punct de vedere economic, România s-a ridicat foarte mult. Noi avem clienți care vin zilnic la restaurant. Când am plecat în Irlanda, erau câteva restaurante tradiționale în Târgu Mureș care vindeau mâncare tradițională. Acum, în ultimii ani, au apărut foarte multe modele de business ca ale noastre sau genul ăsta de concepte de quick service restaurant (restaurante cu servire rapidă, n.red.). Și oamenii încep să se obișnuiască cu ideea asta de a mânca rapid. Important e ce alegi. Dar oriunde te duci, și în food-cort-urile din mall și pe centru și în Cluj, majoritatea restaurantelor sunt pline. Pe părinții mei nu pot să îi conving, ei sunt pe altă mentalitate, merg la restaurant mai degrabă dacă e o aniversare sau ceva de genul acesta. Generațiile noi din spate vor fi total diferite, au și mai mulți bani, sunt preocupați de tot ce înseamnă wellness, mâncare sănătoasă, săli de sport. Pentru că oamenii, având mai multe posibilități , vor avea tot mai multă grijă de ei”, crede Iulian.

Așadar, se trăiește mai bine în România.

“Din punctul meu de vedere, suntem foarte așezați. Mureșul e mult sub Cluj ca nivel, dar eu tot timpul îi spun soției când mergem în Cluj că eu nu fac nicio diferență între Cluj sau Dublin sau, nu știu, Frankfurt sau pe unde am umblat noi. Mie mi se pare că ne-am aliniat și, în orașele mari, avem opțiuni în toate domeniile, cu salarii ok. Să nu credeți că în Dublin totul e roz”, menționează Iulian.

Acesta constată însă și diferențe: pentru cineva care pornește de la zero, traseul de a avansa profesional e mai lin într-o țară ca Irlanda.

“Mi se pare că s-au deschis ușile mult mai ușor, aici mi se pare un pic mai greu. Aici trebuie să bați un pic mai mai mult la ușă. Acolo, dacă erai serios, aveai competențe, erai muncitor, ușile ți se deschideau. La noi, oamenii sunt un pic mai indiferenți, mai nepăsători, nu prea au chef să te ajute. Aici mă refer la anumite instituții. M-am lovit de foarte multe probleme de când mi-am deschis business-ul. Completează formulare, autorizații, nu-ți știe nimeni defini exact ce ai de făcut, du-te în stânga, în dreapta! Poți să-ți pierzi o săptămână nefăcând nimic concret. Eu în Irlanda, de exemplu, îmi făceam listă dimineața și ziceam: astăzi am de făcut aceste lucruri. Când m-am întors acasă, în România, și-mi făceam lista, când ajungeam seara acasă constatam că făcusem o singură chestie din tot ce îmi propusesem. Deci nu reușeam, pentru că se poate întâmpla totul pe dos”, își amintește fondatorul de afacere.

Cu toate acestea, între timp, lucrurile au mai evoluat și aici.

“Asta se întâmpla când am venit noi, probabil că acum deja totul e mult mai digitalizat și mai ușor de făcut. Se pare că s-au îmbunătățit totuși unele lucruri pe partea asta de administrare a unei afaceri”, completează Iulian.

A meritat reîntoarcerea?

“Eu zic că a meritat. Soția e mai atașată de familie, de prieteni, de întâlniri, de socializare. Eu am fost un pic mai mult concentrat pe muncă, pe auto-depășire tot timpul și am avut câteva momente de dezechilibru și de momente în care am regretat. Dar acum, astăzi, dacă stau să dau timpul înapoi, nu aș schimba absolut nimic”, spune Iulian.

Asta în ciuda faptului că antreprenorul menționează că, de când a lansat afacerea, a avut de răspuns la multe feluri de turbulențe.

“A fost pandemia, după aceea a fost războiul, apoi inflația, acum deficitul. Eu tot visez să deschid o locație în Cluj și avem foarte mulți clienți care ne întreabă. Business-ul nostru e profitabil. Adică nu-i mega profitabil, pentru că în industra HoReCa procentele sunt destul de mici, la fel și profitul, ținând cont că noi facem mâncare adevărată, adică nu decongelăm produse și le punem în friteuză. Dar visul meu ăsta a fost de când am venit acasă (de a extinde afacerea). Modelele de business din Europa, pe linia noastră, cam așa au funcționat în statele civilizate și unde puterea de cumpărare e ok: deschizi o locație, standardizezi, o faci să funcționeze și te duci și deschizi o altă locație – ori prin model de franciză, ori prin accesare de fonduri, ori prin accesare de linii de credit. Doar că noi, pe când scoteam capul la suprafață, îl băgam înapoi. Iar au crescut prețurile, iar s-a mărit impozitul pe profit, impozitul pe dividende, TVA-ul. Deci de fiecare dată era altceva”, povestește antreprenorul.

 

Afacerea Green Kitchen a trecut de 1 milion de lei cifră de afaceri (1,11 milioane de lei în 2024), iar fondatorul spune că ideea de extindere rămâne valabilă, urmând a fi pusă în aplicare atunci când contextul e favorabil unor noi investiții (și asumării de riscuri) în HoReCa.

Acest interviu a fost transcris folosind și Vatis Tech.

Citește AICI episoadele anterioare din seria Cei care se întorc:

Antreprenoriat în proiectare pe piața locală, după studii la Paris: Raluca Șoaita, arhitecta care a “desenat” spitalul Dăruiește Viață-Marie Curie, fondatoare a unui birou axat pe sectorul medical: “Cred că alegerea mea este foarte bună/ România e pe un trend de creștere”

Cei care se întorc. Ciprian Chiorean, general manager SD Worx România, s-a întors acasă după 25 de ani de diaspora și popasuri în 10 țări. “România este o țară a oportunităților, în plină dezvoltare”/ “Un lucru care lipsește: predictibilitatea”

 IT-ist la Microsoft în SUA, antreprenor în România. Mihai Negrea a revenit acasă, la Timișoara, și a lansat o platformă care urmărește licitații publice

Ana Horhat a studiat arhitectura grădinilor la Roma, a revenit în România și a ajuns să lucreze cu echipe care câștigă concursuri de proiecte publice: “A meritat extrem de mult să mă întorc. Nu cred că în Italia aș fi avut posibilitatea să ating performanțele pe care le-am atins aici”

Ioana Ciuciu a revenit în România, ca să predea IT la Cluj, după studii și muncă în Franța și Belgia: “Este enormă diferența între studenții de acum și felul în care eram noi când am plecat din țară”

Nicolae Ciocanea, specialist în construcția de tuneluri în străinătate, a revenit din Spania pe șantierele de infrastructură din România: „Mă bucur că m-am întors. Chiar dacă de mâine aș câștiga mult mai puțin, ești acasă”

Adrian Pică, de la Singapore și Bolt Estonia la antreprenoriat în digitalizarea vânzării de asigurări în România. Despre românii din diaspora: “Categoric există un interes de implicare mai mare. Mulți dintre ei poate ar fi dispuși să investească în afaceri în țară”

Costin Raiciu, profesor la catedra de Calculatoare de la Politehnică, a revenit la Bucureşti după un doctorat în Londra: “Nu e niciun fel de regret”/ “Impactul tău personal poate să fie mult mai mare aici decât în altă parte”

 Andrei Corbet-Nits, arhitect cu studii în Franța și teză de doctorat despre problemele dezvoltării urbane din România: “Mulți m-au întrebat de ce am dat Parisul pe București”/ “Ai un fel de libertate mai mare. Nu e o aglomerație urbană atât de densă și de strivitoare ca în marile capitale ale Occidentului”

Dragoș Dușe s-a întors din Germania și a fondat Synaptiq, un start-up care vrea să ducă Inteligența Artificială în tratamente oncologice: „Am găsit o Românie care progresează, o Românie în care există oportunități”

Bogdan Ivănel s-a întors din Olanda și a lansat o asociație care creează soluții digitale pentru probleme din societate. Fondatorul Code for Romania: “Există niște schimbări de fațadă, de poleială, dar cred că cele de substanță nu s-au petrecut niciodată”

VIDEO Economedia lansează seria „Cei care se întorc”. Marius Dumitrașcu, fermier în Vaslui, a revenit după 18 ani acasă, unde își