VIDEO Cei care se întorc. Ioana Ciuciu a revenit în România, ca să predea IT la Cluj, după studii și muncă în Franța și Belgia: “Este enormă diferența între studenții de acum și felul în care eram noi când am plecat din țară”
Pe scurt
Ioana Ciuciu a plecat pentru un master de câteva luni, în Franța, dar a stat aproape 10 ani în diaspora.
A făcut un doctorat în Franța, a obținut o bursă Marie Curie în Bruxelles și a intrat pe piața muncii, în mai multe proiecte, în afara României
S-a întors în țară în 2014, pentru o carieră universitară și acum predă, în cadrul UBB Cluj, dar are și colaborări cu industria
Povestește despre experiența internațională și decizia de reîntoarcere acasă, în cadrul serialului “Cei care se întorc”.
Clujul și România oferă acum multe oportunități profesionale, spune ea
România a evoluat, mai ales în marile orașe, dar, în ciuda progreselor, mai sunt multe de îmbunătățit acasă
Ioana Ciuciu a făcut studii post-universitare și a intrat pe piața muncii în afara țării – a învățat, a făcut cercetare în IT sau a predat în Franța și în Belgia. Dar, după ani de diaspora, în care s-a bucurat de mediul internațional, a decis să revină acasă, la Cluj, în urmă cu aproximativ 10 ani. E lector universitar la UBB, în Departamentul de Informatică, la Facultatea de Matematică și Informatică, predă IT, big data și spune că, în această perioadă, se concentrează pe proiecte legate de Inteligența Artificială și e implicată în colaborări cu industria, una care a luat avânt în România, în ciuda hop-urilor mai recente. În 2019, ANIS, o asociație a industriei IT, o desemna printre premianți, într-un demers în care răsplătește anual proiecte considerate inovatoare şi propuse de cadre didactice tinere. Ioana consideră că România și Clujul au evoluat în anii recenți, vorbește despre multele oportunități profesionale pe care le au acum cei care lucrează în domeniu, dar admite că nu e totul perfect. Povestește că au fost și perioade de discuții cu fiul cel mare, în ideea că, dacă lucrurile iau aici o întorsătură nefavorabilă, familia are opțiunea plecării în Franța.
Cum a fost plecarea, ce a învățat în afară și la ce s-a reîntors în România? Ioana Ciuciu vorbește despre experiența diasporei și a reîntoarcerii acasă, într-un nou episod Economedia din seria “Cei care se întorc”.
„Cei care se întorc” este un nou proiect Economedia. Serialul urmărește poveștile unor români care, după ani petrecuți departe de țară, au ales să revină acasă. Prin exemple concrete, analizăm impactul acestor reîntoarceri asupra economiei, pieței muncii, afacerilor și comunităților. Încercăm să aflăm care sunt motivele care i-au determinat să revină în țară și cum au reușit să se readapteze la realitățile actuale, ce job-uri au sau ce afaceri au lansat și cum se vede România după experiența diasporei. Și lansăm întrebarea: a meritat reîntoarcerea?
Plecarea. La studii și cercetare în IT, în Franța și Belgia. “M-am regăsit foarte mult în ceea ce am trăit acolo”
Ioana Ciuciu se numără printre cei care au plecat din țară pentru studii, după terminarea facultății. Învățase la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj și hotărâse atunci să continue cursurile, dar și-a găsit și un prim loc de muncă, în IT-ul care începea deja să prindă “aripi” în capitala Transilvaniei.
“Am hotărât să fac un master. La momentul acela, terminasem facultatea și m-am înscris la master aici, în țară. Ca toți colegii mei, m-am și angajat pe un post de programator atunci, la începuturi, și în paralel am aplicat la un master. Era în familia mea dorința – nu presiuni, dar dorința – ca eu să fac un master în străinătate, probabil în Statele Unite. Eu am vrut aici, un pic mai aproape, undeva în Europa, așa că am luat oportunitatea care ni se oferea la UBB și m-am dus cu o bursă Erasmus în Franța, pentru a face un semestru de master. Se putea mai mult, dar am vrut să fiu plecată pe o perioadă cât mai scurtă, ca să văd cum e experiența”, povestește Ioana.
Aceasta a plecat la Université de Metz (acum pare a Université de Lorraine), în 2005, cu planul de a sta cinci luni în Franța. Însă termenul pe care și l-a dat singură s-a tot prelungit.
“Totul a decurs foarte bine. Eram la un master pe computer science și am ales latura de cercetare. Se putea să alegi atât un master profesional, cât și unul orientat spre cercetare. Am vrut să încerc partea aceasta de cercetare, așa că am m-am orientat spre acel master și totul a decurs atât de bine și de frumos pentru mine, încât m-am hotărât să continui. Cu toate că bursă nu mai aveam, pentru că am hotărât să plec pe cinci luni, am găsit niște sponsorizări și am reușit să rămân până la finalul masterului”, povestește Ioana.
Aceasta a fost pentru ea prima experiență cu străinătate.
Foto Arhiva personală
“M-am regăsit foarte mult în ceea ce am trăit acolo, atât în mediul universitar, cât și printre studenții de acolo. Mi-am făcut foarte mulți prieteni internaționali, era totul foarte deschis, internațional. Mi-am găsit un echilibru foarte frumos acolo și am văzut un model foarte interesant de a continua cu cercetarea. Eu nu mi-am propus să fac cercetare când am mers acolo, pur și simplu am vrut să am o experiență de studiu în străinătate. Pentru mine cel puțin, perspectivele nu erau aceleași în țară sau în Franța. Atunci am văzut modele, am văzut cum prieteni de-ai mei de acolo au continuat cu o bursă de cercetare și mi-am dorit și eu foarte mult. Continuarea a venit cumva natural și neașteptat pentru mine. În ultima săptămână din ultimul semestru din master, am fost invitată la o vizită de către unii dintre profesorii mei de la cursuri, pentru o vizită la laboratorul lor de cercetare, care era în alt oraș. Am vizitat laboratorul și mi-au povestit și despre oportunitatea de a continua la ei și am primit bursa de la ei în Reims”, povestește Ioana.
Așa că, de la Metz, tânăra s-a mutat în Reims, unde a continuat cu un doctorat pe 3 ani, la Universite de Reims Champagne- Ardenne. Experiența a fost una complexă, spune ea.
Ioana Ciuciu, la susținerea tezei de doctorat.
“Am și predat, am făcut și stagii practice, stagii de programare, am avut joburi mici de vară, am predat foarte mult, în paralel cu doctoratul, deci cumva a fost foarte plină experiența din acei ani. Apoi, la sfârșitul doctoratului, am vrut să am și experiență de post-doc (studii post-doctorale) și am obținut o bursă Marie Curie în Bruxelles la Universitatea Flamandă (Vrije Universiteit Brussel) și am continuat acolo iarăși cu 3 ani de post-doc, pe proiecte europene, foarte intens. Am lucrat cu foarte mulți parteneri din Europa, multe universități, întreprinderi mici, mijlocii și mari. Am lucrat într-un proiect care modela anatomia umană, apoi m-am mutat pe alt proiect, pentru securitatea datelor private și, în acest context, am cunoscut foarte multă lume, am călătorit foarte mult la partenerii de proiect, am fost de asemenea invitată să particip la recenzia proiectelor europene de către Comisia Europeană. Deci a fost foarte, foarte activă experiența din acele vremuri. Am stat 3 ani acolo, după care, oarecum și din motive personale, am decis să mă întorc înapoi în Franța. Și de data aceasta a fost în Grenoble, unde am avut un contract scurt de predare și cercetare. Și apoi m-am întors în Cluj”, sintetizează Ioana periplul european.
Ioana, la Greenwich. Foto: Arhiva personală
Întoarcerea. “A fost dorința mea dintotdeauna să revin acasă”
Ce te face, totuși, să revii acasă, dintr-un mediu internațional?
“A fost dorința mea dintotdeauna să revin acasă, doar că n-am știu că va dura atâția ani experiența. M-am lăsat un pic dusă de val, dar a fost foarte frumos, o experiență bogată și folositoare, zic eu”, completează profesoara.
În ceea ce privește decizia de reîntoarcere, Ioana spune că venise momentul să se așeze. Aceasta admite, de asemenea, că e complicat pentru un român să urmeze o carieră universitară în străinătate.
Foto: Arhiva personală
“În cazul meu, au fost contracte pe perioadă limitată întotdeauna. Deci de fiecare dată apărea un alt proiect, aveam un alt contract. Și, la un moment dat, mi-am dorit să mă așez. Mi-am dorit să investesc un pic mai mult în cariera mea universitară, iar în Franța era un pic mai greu. În Belgia nu am încercat, dar în Franța era puțin mai greu – eram întotdeauna pe locul doi sau trei, pentru că întotdeauna candidații locali aveau întâietate. Eram și în contact cu profesorii mei din Cluj, care mi-au spus că mă pot întoarce oricând în UBB. Aveau nevoie de oameni, erau posturi și contextul acesta a făcut să decid că mă întorc în Cluj. Bineînțeles că au fost și considerente personale, dar, din punct de vedere profesional, acesta a fost raționamentul. Și m-am întors”, spune Ioana, care a făcut drumul de retur spre casă în 2014.
Inițial, aceasta a fost cadru didactic asociat, vreme de un an, apoi a intrat pe o poziție de lector universitar. Ca direcție de lucru, aceasta implică mai ales zona de big data.
“Am revenit în UBB ca să predau diverse materii legate de informatică. Inițial, am mers pe algoritmi, programare , iar acum m-am specializat mai mult în domeniul acesta nou, emergent, de big data, știința datelor, care are tangențe cu aproape orice domeniu”, spune Ioana Ciuciu.
La întoarcere, aceasta a găsit acasă un mediu “așezat”, la nivel de muncă în universitate, însă ritmul urma curând să accelereze, o dată și cu evoluția rapidă a industriei.
“Când am revenit în universitate, lucrurile erau ușor diferite față de cum le știam eu, erau destul de așezate. Era un ritm bun, nu foarte alert. Era destul de flexibil, dar nu foarte ambițios, în acel moment. Deci puteai să faci atât de mult cât voiai, dar nu era nicio presiune să faci mai mult. Între timp, eu am fost și în concediu de materniate, cu cei doi copii, și, când am revenit, am regăsit un ritm foarte alert. Erau multe proiecte, multe oportunități, cu siguranță cu totul altceva față de cum era când am revenit în Cluj. Deci acum e un alt ritm, sunt atâtea oportunități, atâtea proiecte, atâtea colaborări, încât abia abia reușim să facem față și vrei să participi la toate. Tentația e mare, dar trebuie să știi să să zici “nu” la un moment dat”, spune Ciuciu.
Este vorba despre oportunități care vin la nivel european, apeluri de proiect care se lansează de câteva ori pe an, dar și despre proiectele locale sau proiecte locale în parteneriat european.
“Avem aici un cluster, Transilvania IT, la care particip cu un proiect prin UBB, dar care are și colaborare europeană. Avem colaborări europene, avem colaborări cu alte universități, avem colaborări cu industria locală: directe, prin proiecte de cercetare și dezvoltare, sau prin intermediul studenților. Sunt aceste stagii de practică pentru studenți, unde iarăși colaborarea este foarte strânsă. Vin foarte multe firme la noi, în UBB, ca să inițiem colaborări pentru diverse proiecte, pentru diverse probleme pe care ei le vor rezolvate acolo și pe care putem să ne aducem și noi contribuția cu laboratoarele de cercetare sau cu studenții pe care-i avem”, menționează lectorul UBB.
E, așadar, efervescență în IT-ul universitar.
“Îi văd și pe studenții noștri. Este enormă diferența între studenții de acuma și felul în care eram noi când am plecat eu din țară, când am terminat facultatea și am plecat din Cluj. Erau oportunități, dar nu atât de multe câte sunt acum. Studenții noștri fac o facultate, fac proiecte, fac stagii, lucrează – toate în aceleași timp. Fac internship-uri, călătoresc, merg în străinătate să facă interchipuri acolo. Sunt foarte, foarte multe oportunități”, sintetizează Ioana.
Sursa foto: Arhiva personală
Cum a evoluat România? “În Cluj, am reușit să avem un nivel de trai comparabil cu ce am avut dincolo”
Și țara a evoluat, între timp, constată Ioana Ciuciu, menționând însă că evoluția în bine e vizibilă mai ales în marile orașe.
“A fost și este o evoluție, bineînțeles. Trăind acolo atât de mulți ani și văzând un alt nivel de trai, diferența era evidentă. Dar evoluția e vizibilă. România și Clujul, în special, pentru că eu aici sunt și aici locuiesc, au o evoluție vizibilă. Și din punct de vedere economic văd o evoluție clară pentru noi, aici, la Cluj. Nu a fost foarte greu să avem ceea ce ne-am dorit, dar probabil că nu e la fel pentru oamenii din alte domenii, din alte zone. Dar, în Cluj, cu siguranță noi am reușit să avem un nivel de trai comparabil cu ce am avut dincolo. Bineînțeles că este loc de mai bine întotdeauna. Atitudinea oamenilor, de exemplu, zic că uneori ar merita un pic ajustată. Dar, în general, e bine”, crede Ioana.
Munca. AI și big data
Pe plan profesional, în aceasă perioadă, Ioana Ciuciu spune că este implicată mai ales în planurile UBB de a se extinde înspre domeniul inteligenței artificiale.
Foto: Arhiva personală
“Aici îmi aduc și eu contribuția, cu cursuri de big data, care are tangențe și în AI, pentru că tot ce se face în orice domeniu legat de inteligență artificială practic are nevoie de putere de calcul în spate. Și am fost implicată în programele noi pe inteligență artificială, atât la noi în departament, cât și în alte facultăți. De exemplu, particip la un curs la Psihologie, la științe cognitive, predau big data. La Biologie este un master de bio-informatică la care de asemenea particip cu acest curs. Deci, cumva, mă interesează inițiativele acestea de a face vizibil progresul nostru în domeniul inteligenței artificiale la nivel de studii, ce fac studenții și cum noi, cadrele didactice, îi formăm, astfel încât să răspundă nevoilor de la ora actuală. Dar și pentru a a găsi o punte de colaborare permanentă între noi, ca universitate, și mediul industrial”, spune Ciuciu.
Aceasta este implicată în această perioadă într-un proiect cu Transilvania IT Cluster, în care are un rol de formator în domeniul big data pentru întreprinderi mici și mijlocii care doresc să își digitalizeze produsele și care au nevoie de lucruri cu datele. De asemenea, lucrează la activități de practică cu studenții, unde sunt colaborări cu industria locală.
“Și, bineînțeles, mai este și partea de cercetare, pe care trebuie să o susținem și care este importantă, de asemenea. În momentul de față, în cazul meu, cercetarea se axează pe felul în care studenții pot să învețe mai bine, cum să construim mai bine aceste curricule, aceste programe de învățare pentru tehnologiile emergente”, spune Ioana.
A meritat reîntoarcerea în România?
“Pentru mine a meritat, cu siguranță. Pentru ceea ce îmi doream eu, a meritat, cu mențiunea că m-am întors în țară, dar am fost în continuare în colaborare cu cei de dincolo, cu profesori de acolo, am organizat conferințe, am participat la evenimente și continui să o fac. Deci a meritat, știind că porțile sunt deschise spre a continua într-o direcție sau alta. Și merită în continuare, cu oportunitățile pe care le avem”, spune Ioana.
Aceasta mai are în cercul de cunoscuți și alte persoane care au avut un traseu similar – cu întoarcere din diaspora.
“Cunosc câțiva, nu mulți. Cunosc câțiva oameni care s-au întors și, de asemenea, și lor le este foarte bine aici, atât în domeniul IT, ca firmă, cât și în universitate. Sunt persoane care s-au întors și care profesează doar în IT, în mediul privat, sunt care profesează în ambele. Eu, de exemplu, am profesat doar în universitate, dar cu o strânsă colaborare cu industria. Nu știu ce va fi pe viitor, dar îmi doresc în continuare această colaborare”, spune Ioana Ciuciu.
În continuare există motive de întoarcere pentru cei care vor să o facă, mai spune ea.
“Până acum au fost oportunități și au fost destul de frumoase și cu perspective și, de obicei, românii care se întorc au porțile deschise. Deci nu pierd nimic, pentru că în orice moment ei pot să meargă acolo unde își doresc și să continue așa cum își doresc. O dată întors în România, oportunitățile continuă să existe. Cred că cei care iau decizia aceasta au perspective bune”, spune Ciuciu.
Despre probleme, acasă. “Îmi iubesc țara, dar îi văd și minusurile “
În ciuda faptului că experiența reîntoarcerii a fost una pozitivă, Ioana admite că sunt elemente de “dincolo” care încă îi lipsesc.
“Nu m-am reintegrat cu totul-totul. Îmi iubesc țara, dar îi văd și minusurile și văd și ceea ce lipsește aici. Îmi lipsește mie personal foarte mult mediul internațional, prietenii de pretutindeni. Am prieteni în foarte multe țări, din foarte multe locuri ale lumii, care îmi lipsesc. Mediul acesta internațional nu l-am regăsit aici, în România și pentru mine a contat încă de la început, de când am plecat. Iarăși, lucrul în echipe mari, consolidate, îmi lipsește. Asta ține și de instituție și ține de noi, să ni le formăm, dar acolo le aveam gata formate cumva. Și poate o mai mare libertate, financiar vorbind, dar și o mai mare autonomie”, spune Ioana despre ceea ce îi lipsește.
Marile minusuri care încă există în România și unde ar mai fi de lucru?
“Eu zic că ar fi nevoie ca așa, la nivel de societate, să fim mai responsabili cu deciziile pe care le luăm, pentru că au impact, atât în ceea ce privește viața noastră personală, cât și pe ceilalți. Deci o mai mare responsabilitate în ceea ce facem și în deciziile pe care le luăm, o atitudine mai responsabilă și mai cu respect – asta cred că ar ajuta”, spune Ioana.
De asemenea, autoritățile ar putea avea un mult mai mare impact pozitiv în multe domenii.
“Cu siguranță este loc de mult mai mult în toate domeniile acestea care primează – sănătate, învățământ – toate au mare nevoie de a progresa. Când m-am întors în țară, domeniul medical mă speria și mă sperie și acum, cu toate că avem medici extraordinar de buni. Cunosc și am prieteni care au ales și ei drumul străinătății pentru a profesa, pentru că le e mai bine acolo, unde le este recompensată munca, până la urmă. În domeniul medical, da, e loc de mai bine. Și în învățământ. Și în multe domenii importante”, conchide Ioana.
Acest interviu a fost transcris folosind și Vatis Tech.
Citește și episoadele anterioare din seria Cei care se întorc: