Premierul Ilie Bolojan și ministrul Sănătății Alexandru Rogobete prezintă luni un pachet de măsuri de reformă în sănătate.

Principalele declarații ale lui Ilie Bolojan:

  • Am anunțat săptămâna trecută că vom prezenta în această săptămână unul din pachetele importante: pachetul pe sănătate.
  • Sistemul nostru de sănătate a acumulat probleme mari în ultimii ani.
  • Avem o creștere accelerată a cheltuielilor pe care nu putem să o susținem în anii următori raportat la veniturile pe care le avem la buget.
  • Cheltuielile alocate prin Casa Națională de Sănătate sistemului sanitar au ajuns la 16% din veniturile curente de la bugetul de stat, față de 11%, în anii trecuți. Doar în pandemie am mai ajuns la această pondere.
  • Există o presiune puternică asupra bugetului pentru acoperirea acestor cheltuieli.
  • Anul acesta avem buget alocat de 77 miliarde lei, la care colegii au solicitat o suplimentare obligatorie, să putem aduce facturile restante la zi – din martie nu am mai avut capacitatea financiară să achităm integral sumele.
  • Iar pe de altă parte să putem funcționa până la finalul anului ne trebuie cel puțin 10 miliarde lei rectificare suplimentară, ceea ce reprezintă o presiune mare pe bugetul de stat
  • A doua problemă majoră e că creșterea importantă de sume pe componenta de sănătate nu se reflectă direct proporțional în calitatea serviciilor pe care sistemul de sănătate îl oferă cetățenilor și nici în percepția și satisfacția pacienților față de sistemul sanitar.
  • Avem conduceri de spitale care nu performează, deci ineficiență managerială și administrativă. O bună parte din veniturile spitalelor vin pe componenta de asigurare a salariilor și nu sunt legate direct de calitatea serviciilor sau de numărul acestora. Cât timp mai mult de jumătate din banii pentru salarii vin direct de la Casă, nu va fi stimul sau presiune ca managerii să îmbunătățească serviciile, să fie mai eficienți.
  • Avem cheltuieli salariale disproporționate din ponderea totală a spitalelor. Mai mult de o treime din spitale au cheltuieli cu salariile care depășesc 80% din totalul cheltuielilor unui spital. Banii care mai rămân pentru medicamente necesare pacienților, pentru analize, pentru aparatură, pentru curățenie sunt foarte puțin. Plastic, aceste spitale există în primul rând pentru a asigura salariile celor care lucrează în spitale, și mult prea puțin pentru pacienții cărora ar trebui teoretic să le ofere servicii. Aceste spitale trebuie să își facă o analiză a acestor cheltuieli și să se bazeze pe serviciile oferite pacienților.
  • Avem în multe locuri servicii umflate, fraude prin optimizarea cheltuielilor, prin îmbunătățirea indicilor de complexitate și tot felul de tehnici care au făcut ca cheltuielile să crească fără să se regăsească în servicii.
  • Avem o întârziere a digitalizării sistemului, care nu ne permite să vedem problemele. E nevoie urgentă să finalizăm procedurile prin care softurile Casei de Sănătate sunt aduse la zi, să fie interconectate cu ale spitalelor, cât să putem urmări cheltuielile.
  • Avem o socializare a multor cheltuieli și o privatizare a câștigurilor. În multe locuri melanjul între activitățile private și cele publice permite acest lucru.
  • Avem o lipsă a criteriilor de performanță în sistem din punct de vedere al salarizării medicilor. Nu există sisteme care să încurajeze medicii să lucreze în spitale mai mult, să facă mai multe operații.
  • Am discutat să susținem câteva proiecte pilot în care să introducem salarizarea în funcție de performanță. Dacă rezultatele apar, să putem generaliza în întreg sistemul, iar medicii să fie plătiți în funcție de performanță.
  • Avem șefi de secții care nu sunt numiți de managerii de spitale. Dacă sunt numiți de alte instituții, cum sunt universitățile sau facultățile de medicină, și nu au raport de performanță încheiat fără echivoc cu indicatori clari cu cei care conduc spitalul, un manager de spital nu are instrumentele necesare, dacă nu îi are în echipele de management pe șefii de secție presați de indicatori să facă performanță să livreze servicii de calitate și eficiente.
  • Avem un supraconsum de medicamente și proceduri inadecvate. Avem o pondere importantă a medicamentelor inovative, atât ca volum, dar și ca sumă, mult mai mare decât ar fi normal
  • Tratamente care pot fi rezolvate cu medicamente generice sunt rezolvate, din cauza întârzierilor din sistem, la prețuri de 3 ori mai mari, cu medicamente inovative. E nevoie ca acolo unde medicamentele scumpe să fie înlocuite cu cele generice să facem acest lucru.
  • Avem o debalansare a activității în sistem, care generează costuri mult mai mari, pentru că pacienții ajung în sistem cu boli în stadiu avansat, pentru că prevenția este slabă și pentru că ponderea tratamentelor în cabinetele medicilor de familie, în ambulatorii, în spitalizarea de zi, este la o pondere mult prea mică.

Principalele declarații ale ministrului Sănătății Alexandru Rogobete:

  • În ultimele 2 săptămâni am încercat să gândim o reașezare a sistemului de sănătate.
  • Eficientizarea nu înseamnă sub nicio formă că vom tăia banii de la pacienți, nu înseamnă că vom lăsa colegii medici și spitalele fără resursele necesare.
  • Înseamnă o reașezare a sistemului pentru a corecta componente care se blochează.
  • Prea mulți ani la rând sistemul de sănătate a fost peticit, încât nu ne mai permitem să facem reforme punctuale, să modificăm doar anumite paragrafe sau articole din legea 95. Este nevoie de o reformă reală.
  • Să fii managerul unui spital sau șef de secție nu este privilegiu.
  • Nu mi-a fost niciodată teamă să spun adevărul din sistemul de sănătate, în schimb îmi este rușine în fața pacienților.
  • La buget de 77 miliarde lei, în continuare în multe spitale pacienții sunt trimiși să cumpere algocalmin. Banalul paracetamol în multe spitale nu există.
  • Este o reformă de sistem, o reformă de excepții, pentru colegi care la ora 11 părăsesc spitalul public pentru a trata în privat, care își iau concediu sau concediu neplătit pentru a face intervenții chirurgicale în sistemul privat.
  • Măsurile despre care vorbim vin să crească aparatul administrativ al managerilor unităților sanitare și de a le da posibilitatea să ajungă până la desfacerea contractului de muncă pentru cei care nu își respectă programul de lucru în sistemul public.
  • Câteva din măsuri, sunt peste 30 doar în zona Ministerului Sănătății, plus cele din zona Casei de Sănătate.
  • Principiul pentru reorganizare și reașezare este de a orienta pacienții din zona de spitalizare continuă în zona de ambulatoriu, adică spitalizare de zi. Mulți pacienți sunt internați 2-3 zile doar pentru analize de bază, EKG sau ecograf. Acest lucru ne costă foarte mult și se pierd foarte mulți bani din sistemul public de sănătate
  • O măsură concretă se referă la recalcularea tarifelor pe caz ponderat aferentă unităților sanitare cu paturi, pentru care plata se face din tarif pe caz rezolvat, precum și a tarifelor pe zi de spitalizare, pe secție, compartiment, pentru secțiile de boli cronice și recuperare, și pentru secțiile și compartimentele de îngrijiri paliative, cu introducerea sumei corespunzătoare plății influențelor salariale determinate de creșterile salariale ale personalului medical și nemedical. Altfel spus, există unități sanitare care au istoric grad de ocupare care nu depășește 20-30%. Există secții cu grad de ocupare redus. Există spitale unde avem mai mulți șefi de secție decât pacienți. Înseamnă o ineficiență financiară, pentru că plătim salariile personalului medical și nemedical, indiferent dacă au sau nu pacienți. Nu ne dorim închiderea acestor spitale, nu se pune problema restructurării personalului medical, nu vom da pe nimeni afară, dar trebuie să găsim cu toții o variantă de a stimula diagnosticul și tratamentul pacienților în cât mai multe unități spitalicești. Obișnuința în care în special noaptea sau în weekend sau de sărbători legale un număr important de pacienți este transferat spre spitalele județene sau universitare fără motiv temeinic justificat din punct de vedere medical trebuie să înceteze rapid. Rata pacienților care pot fi tratați în unitatea sanitară unde se prezintă poate fi mult mai mare decât ce avem acum pe cifre.
  • Ajustarea treptată până la eliminare a contribuției personale pentru serviciile medicale spitalicești în unitățile private decontate cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Ministerul Sănătății și Casa de Sănătate derulează multe programe de screening, de diagnostic, de tratament pentru pacienții cronici sau cu patologii grele, decontează proteze implantate pacienților în timpul intervențiilor, reactivi, analize medicale, medicamente… Mediul privat a spus afirmativ de multe ori în ultima perioadă că își dorește parteneriat corect și transparent cu Ministerul Sănătății și cu sistemul public de sănătate. Aceste două măsuri vin tocmai pentru a întări acest parteneriat, în sensul în care pacienții se vor putea prezenta atât în unitățile private, cât și cele publice, pentru aceste programe, fără a mai plăti taxă suplimentară, fără a mai plăti această coplată.
  • Măsura vine în sprijinul asigurării medicale private, pe care trebuie să le dezvoltăm. Nu există niciun spital public care să aibă contract semnat cu vreun asigurător privat. Orice sistem gestionat prin monopol nu poate fi eficient. Pe lângă Casa Națională de Asigurări de Sănătate, este nevoie ca în România să dezvoltăm și asigurările private care să vină complementar serviciilor pe care Casa le decontează.
  • Venim cu o măsură fermă: transferul responsabilității achitării costurilor aferente situațiilor în care un pacient este externat dintr-o unitate sanitară privată și transferat sau reinternat în același tip de îngrijire acut-acut sau cronic-cronic pentru patologii de același tip într-un interval de 48 de ore de la externare într-o unitate publică. Responsabilitatea achitării costurilor aferente acestor servicii va fi transferată către unitatea sanitară privată care a solicitat transferul sau care a determinat internarea pacientului în unitatea sanitară publică.
  • Nu putem dezvolta ambulatoriul de specialitate şi spitalizarea de zi fără a plăti şi fără a deconta corect serviciile din ambulatoriul de specialitate. Din acest motiv vom majora punctul pe serviciu medical în ambulatoriu clinic de specialitate de la o valoare de 5 lei, cât este astăzi neactualizată de peste 10 ani, la 6,5 lei de la 1 august şi la 8 lei de la 1 ianuarie Acest lucru va duce la creşterea, sperăm noi semnificativă a numărului de intervenţii, de diagnostic şi de tratament care se vor efectua în ambulatoriul de specialitate.
  • Am spus încă din prima săptămână de la preluarea mandatului că programul în ambulatoriul de specialitate din spitalele publice trebuie crescut până la ora 8 seara. De ce? Câţi dintre dumneavoastră puteţi merge la spital la ora 12 pentru o non-urgenţă? Câţi dintre oamenii care muncesc până la ora 5 sau până la ora 6 pot să meargă pentru un EKG sau pentru o ecografie la ora 12 sau la ora 1? La un spital public. Răspunsul este foarte puţini către deloc. Din acest motiv, procentul de pacienţi care nu apelează la serviciul de ambulatoriu din spitalul public este foarte mic, pentru că accesibilitatea este redusă. Am fost evident, criticat pentru această măsură, spunându-mi se că medicii din spital nu pot face ore în ambulatoriul de specialitate pentru că reglementările Casei sunt birocratice, sunt stricte, pentru că nu sunt suficienţi medici, pentru că nu toţi au contract cu ambulatorul şi aşa mai departe
  • Venim cu o măsură foarte simplă. Flexibilizarea accesului medicilor din secţiile spitalului la activitatea din ambulatoriul integrat de la nivelul spitalelor publice prin adoptarea unui model de organizare în care toţi medici din secţiile spitalului, indiferent de titulatura didactică, în funcţie de disponibilitatea zilnică şi de dinamica activităţii clinice, să poată efectua consultaţii ambulatorii fără a fi condiţionat de un program prestabilit de ore. Practic, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate va retrage această birocraţie, în care medicii trebuie să-şi anunţe pe intervale orare programul în ambulatoriu şi vom lăsa la latitudinea managerilor spitalelor şi a şefilor de secţie să îşi organizeze activitatea în ambulatoriul de specialitate cu menţiunea că tot personalul medical angajat într-un spital public, indiferent de titulatura didactică, va fi obligat, prin rotaţie evident, să asigure ore în ambulatoriul de specialitate.
  • Am spus ca să fii manager într-un spital public nu este un privilegiu, ci este o responsabilitate şi una foarte mare. Există în România manageri care au dovedit că se poate şi jos pălăria în faţa acestora. Dar există şi unităţi sanitare în care managementul lipseşte cu desăvârşire. Motiv pentru care venim cu o nouă măsură destul de rigidă, dar fermă, prin care evaluarea managerilor pe baza indicatorilor asumaţi prin proiectul de management, care devine anexă la contract şi pe baza altor indicator nenegociaţi, stabiliţi prin ordin al ministrului Sănătăţii suplimentar faţă de indicatorii pe care aceştia îi semnează atunci când semnează contractul de management cu autoritatea locală, în cazul spitalelor care se află în subordinea autorităţilor locale, respectiv cu Ministerului Sănătăţii
  • Există indicatori de evaluare pentru managerii unităţilor sanitare, indiferent de subordonarea spitalului, care nu au fost actualizaţi din 2007. Suntem în 2025. Noi nu punctăm şi nu premiem, în ghilimele, managerii care aduc în spitalul lor fonduri europene. Noi nu ţinem cont de implicarea acestor manageri în atragerea resurselor umane în spitalul respectiv, nu ţinem în cont de calitatea şi de diversificarea actului medical pe care aceşti manageri îl prestează pentru spitalul respectiv. Din acest motiv, din această cauză, managerii nu sunt stimulaţi să facă performanţă, pentru că indiferent dacă fac sau nu, la finalul anului evaluarea arată la fel
  • Ce ne dorim prin această măsură este ca pe lângă indicatorii pe care îi au deja, prin ordin al ministrului Sănătăţii să adăugăm indicatori adaptaţi anului 2025 şi adaptaţi nevoilor reale de evaluare a unui manager de spital. Sigur că şeful de secţie este un mic manager în unitatea sanitară, este managerul echipei din specialitatea respectivă. Astăzi nu există criterii minimale de concurs pentru ocuparea unui post de şef de secţie. La fel cum nimeni nu evaluează performanţa şefului de secţie dintr-o unitate sanitară.
  • Vom introduce, de asemenea la pachet cu indicatorii de performanţă pentru manageri şi indicatori de valoare şi de performanţă pentru şefii de secţie care trebuie să îşi asume responsabilitatea performanţei echipei pe care o coordonează
  • Pentru anumite specialităţi există un deficit de personal, motiv pentru care încercăm un studiu-pilot. Ministerul Sănătăţii va demara acest proiect-pilot, prin care vom crea un cadru de mobilitate medicală. Medicii specialişti care nu au avut în ultimele 24 de luni un loc de muncă în spitalul public se pot înscrie în acest program de mobilitate. Vor fi repartizaţi de către Ministerul Sănătăţii în unităţile sanitare unde există acest deficit, cu acordul lor evident, pe o perioadă între 6 şi 12 luni. Încercăm prin această măsură să acoperim două vulnerabilităţi ale sistemului: pe de o parte, să reducem exodul medicilor care pleacă din România pentru că nu au un post în spital şi, pe de altă parte, să creştem accesul pacienţilor la servicii medicale în zonele slab deservite medical
  • Am discutat despre internarea fictivă, venim cu o măsură fermă, discutată cu oamenii de bună credinţă din sistemul de sănătate şi aici mă refer la şefi de secţie, la managerii, la profesori şi aşa mai departe şi anume sancţionarea administrativă a internărilor fictive cu încetarea contractului de administrare al şefului de secţie şi cu încetarea contractului de muncă al medicului care internează fictiv un pacient într-un spital public
  • În ultimele patru săptămâni, împreună cu preşedintele Casei, împreună cu prim-ministrul, încercăm să analizăm cifrele reale din sistem pentru a înţelege fenomenul. Şi am ajuns la concluzia că multe servicii au fost decontate, deşi ele nu s-au întâmplat niciodată. Şi am avut surpriza să vedem că pe acelaşi pacient au fost decontate în aceeaşi zi multe servicii, cu toate că pacientul nu a fost prezent niciodată în unitatea sanitară publică sau privată, motiv pentru care venim cu o măsură destul de grea şi anume instituirea unei sancţiuni şi recuperarea contravalorii serviciilor medicale în cazul în care, în perioada derulării contractului, structurile de control ale Caselor şi, sigur, ale Ministerului Sănătăţii raportează, conform contractului, în vederea decontării acestora, servicii care nu au fost efectuate, iar furnizorul de servicii medicale spitaliceşti nu poate face dovada efectuării acestora pe baza evidenţelor proprii. (…) Sancţiunea va fi o sumă stabilită prin procent de 10% la contravaloarea serviciilor de spitalizare aferente lunii în care s-au înregistrat aceste servicii decontate fictiv. Pe scurt: Casa nu va plăti 10% din valoarea contractului cu unitatea sanitară, publică sau privată, dacă sunt identificate astfel de cazuri de fraudare până la urmă a sistemului şi de decontare fictivă a serviciilor
  • Se mai întâmplă un fenomen: există anumite unităţi sanitare, publice şi private, care decontează sau care facturează către CNAS, în timp de o lună, servicii. Şi vă dau o cifră, nu este reală, este doar pentru a înţelege fenomenul: facturează servicii de 10 milioane de lei, dar investeşte în medicamente, în consumabile medicale, în reactivi 10.000, 20.000 de lei pe lună. Or, acest lucru nu este posibil. Nu poţi să efectuezi 20 de anestezii generale într-o lună, care să te coste 2% sau 3% din valoarea costului real. Din acest motiv, Casa împreună cu Ministerul Sănătăţii vor efectua controale şi vor aplica o sancţiune de 20% din valoarea contractului cu CNAS pentru acele situaţii în care nu se poate face dovada, prin facturi sau prin documente de livrare a echipamentelor medicale, a medicamentelor sau a consumabilelor medicale
, , , ,