Foto: Marian Vejcik / Dreamstime.com
Prin aderarea Croației la Zona Euro, la 1 ianuarie, uniunea monetară a Europei va avea douăzeci de state membre. Președinta Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde, a salutat „votul de încredere dat de Croația Zonei Euro”, care nu a mai primit un nou membru din 2015, după Lituania (Letonia în 2014 și Estonia în 2011). Aproape 350 de milioane de europeni folosesc a doua cea mai tranzacționată monedă din lume, după dolar, scrie Oikonomikos Tachydromos, potrivit Rador.
„Iar după Croația, cine urmează?” se întreabă Vincent Collen de la Les Echos. „Locomotiva Europei pare acum extenuată, incapabilă să pună în mișcare UE spre direcția înainte. În plus, șapte țări UE rămân în afara Zonei Euro: Danemarca, Suedia, Polonia, Ungaria, Cehia, Bulgaria și România. Niciuna dintre acestea, din diverse motive, nu va adopta euro în viitorul apropiat”, scrie editorialistul ziarului economic francez.
Nu sunt dorite sau nu doresc
Statele membre UE care rămân în afara Zonei Euro pot fi împărțite în trei categorii: cele care nu doresc să se alăture, chiar dacă partenerii lor le-ar primi cu brațele deschise, cele care doresc cu disperare să se alăture, dar partenerii lor le resping (să fim sinceri) și, în final, acele țări care nici nu vor euro, dar nici euro nu le vrea.
Țările bogate din Peninsula Scandinavă intră în prima categorie, autoexcluzându-se de la zona euro. Danemarca a semnat Tratatul de la Maastricht pentru aprofundarea integrării europene în 1992, la fel ca și celelalte 11 state membre ale UE la acea vreme, inclusiv Marea Britanie. Guvernul de la Copenhaga a semnat, de asemenea, după un referendum pe care l-a organizat în acest sens, Actul Unic din 1986, o inițiativă a celor „12” de atunci, care s-a datorat în mare parte emblematicului președinte europenist al Comisiei Europene (1985-1995) Jacques Delors, care a trasat, în esență, calea către celebra (și încă nefinalizata, desigur) unificare europeană. În ciuda acestor semnături, Danemarca și Marea Britanie au refuzat încă de la începutul anilor 1990 să urmeze calea Uniunii Monetare Europene.
Suedia, care a aderat la UE la 1 ianuarie 1995, a respins în 2003, printr-un referendum, adoptarea monedei comune europene. „Așadar, coroana daneză și cea suedeză nu vor fi înlocuite de euro în viitorul apropiat. De altfel, cele două monede sunt strâns legate de euro, în special coroana daneză care face parte din Mecanismul European al Ratelor de Schimb, iar fluctuațiile cursului său de schimb față de euro sunt foarte mici”, mai scrie Les Echos.
„Danemarca și Suedia ar putea adera fără probleme la euro dacă ar avea voință politică, deoarece îndeplinesc toate criteriile cerute”, a declarat Zsolt Darvas de la Institutul Bruegel. „Nu la fel se întâmplă cu cele cinci țări din Europa Centrală și de Est. Teoretic ele pot adopta moneda comună, dar drumul până la a se întâmpla acest lucru este lung”, estimează analistul Institutului Bruegel.
Cazul Bulgariei
Contrar a ceea ce și-ar putea imagina cineva, Bulgaria este mai aproape de aderarea la Zona Euro decât Cehia, Ungaria, Polonia și România. „Cea mai săracă țară din Uniune a depus cerere și din 2020 se pregătește febril să-și înlocuiască leva cu euro. Însă miniștrii de finanțe din UE au decis vara trecută că, spre deosebire de Croația, nu îndeplinește două criterii cheie: stabilitatea prețurilor nu este satisfăcătoare, iar independența Băncii Centrale Bulgare a fost considerată insuficientă”, notează Les Echos.
„Este o decizie inacceptabilă și arbitrară”, spune Zsolt Darvas, care subliniază progresele semnificative în direcția aderării la Zona Euro făcute de guvernele succesive de la Sofia în ultimii ani. „Au reușit să stabilizeze cursul monedei lor naționale, să-și echilibreze finanțele publice, să reducă datoria… Când va avea această țară a doua șansă?”, se întreabă economistul maghiar al Institutului Bruegel.
De notat că inflația din Bulgaria, care a fost de 14,6% în noiembrie, pare ridicată pentru statele puternice și influente ale UE, dar și în Croația, nou-intrată în Zona Euro, inflația este de 14,2%. În ceea ce privește rata inflației în cei trei parteneri baltici care împart fără probleme moneda euro, aceasta a fost în aceeași lună de 21,4% în Lituania și Estonia și de 21,7% în Letonia. Cât despre datoria publică a Bulgariei, în octombrie atinsese 22,5% din PIB.
România, mai puțin pregătită decât Bulgaria, așteaptă momentul propice pentru a începe procedura de depunere a cererii pentru aderarea la euro. „Imaginea sa bugetară este mai puțin favorabilă decât cea a Bulgariei, inflația este mare (16,8% în noiembrie), iar cursul de schimb al monedei naționale este mai instabil”, mai scrie ziarul francez.
De altfel, cu doar câteva săptămâni în urmă a fost respinsă cererea Bulgariei și României de aderare la Spațiul Schengen, care permite libera circulație transfrontalieră, fără controlul pașapoartelor și alte proceduri. Croația va adera la Schengen la 1 ianuarie 2023, în același timp cu intrarea în zona euro – orice altceva ar fi complet absurd.
Euroscepticii
În cazul Poloniei, Ungariei și Republicii Cehe, lipsește voința politică a guvernelor lor de a adera la zona euro. Guvernele naționaliste de la Varșovia și Budapesta „își etalează cu mândrie euroscepticismul și vor să-și păstreze monedele naționale”. Premierul Republicii Cehe, o țară mai puțin „anti-europeană”, Petr Fiala, a precizat în declarațiile sale de vara trecută că țara sa nu intenționează să depună cerere de aderare la Zona Euro în viitorul imediat. „Problema nu se află pe masă în acest moment”, a spus Fiala.