Sursa foto: DWF, Facebook
Într-un podcast sub emblema „I love failure” (în traducere: iubesc eșecul), antreprenorul Adrian Dragomir, cunoscut drept fondator al popularei platforme cu date despre firme Termene.ro, și-a prezentat, pe larg și cu susținerea interlocutorului, o versiune extinsă a poveștii de viață, de la copilărie la liceul militar și activități ilegale, o poveste despre bani, hacking, carduri și închisoare – „drumul către întuneric și întoarcerea la lumină”, după cum sintetizează interlocutorii. Pe scurt: Adrian Dragomir e fost Adrian Șuvăială, o persoană care a făcut închisoare acum aproximativ 10 ani, pentru activități ilegale cu date de carduri, iar antreprenorul de azi vorbește despre greșelile trecutului. Mărturisirea extinsă a venit însă în contextul în care site-ul Newsweek a publicat, câteva zile mai târziu, un articol în care relata că fondatorul unei platforme care conține date de firme, cu proiecte finanțate de UE și folosind AI e un fost „spărgător de carduri”, care a făcut închisoare pentru activități ilegale și care, după eliberare, și-a schimbat numele, luându-l pe cel al soției. Dragomir și-a prezentat povestea într-un podcast de două ore și spune că își recunoaște greșelile, făcute cu 18 ani în urmă, și că este reabilitat, așa că activitățile pentru care a fost condamnat nu ar trebui să arunce umbre asupra actualelor sale afaceri. După această mărturisire publică, Adrian Dragomir a primit susținere și aprecieri, cel puțin în comunitea sa de Facebook, iar unii comentatori au precizat că aceste fapte le erau cunoscute. În comunitatea de afaceri și nu numai au fost lansate însă și semne de întrebare legate de momentul ales pentru această mărturisire, despre relații de afaceri bazate pe încredere și informații complete (sau nu), dar și despre activitatea platformei, care gestionează o mare cantitate de date despre firme. Drept urmare, după cele mai recente dezvăluiri, i-am adresat antreprenorului o serie de întrebări. Vă facem o sinteză și vă aducem noi perspective ale subiectului, inclusiv de la specialiști în Drept și etică în afaceri, fără să contestăm dreptul la reabilitare recunoscut de legislația românească.
Adrian Dragomir e fondator Startai.ro, o platformă dedicată Inteligenței Artificiale, și Termene.ro, platformă de „business intelligence”, care integrează date analizate cu ajutorul inteligenței artificiale despre companii, cum ar fi evoluția afacerilor în ultimii ani sau date despre asociați. Platforma a devenit în anii recenți un instrument foarte popular și folosit, iar Adrian Dragomir un antreprenor destul de prezent în viața publică. În acest context, vă prezentăm povestea spusă de omul de afaceri și pozițiile sale publice și cele transmise pentru Economedia, dar și fapte din dosar, prezentate de procurori.
Partea I. Infracțiunile lui Adrian Șuvăială, versiunea de instanță: „Aproape toată gama specifică infracţiunilor de criminalitate informatică”
Istoricul judiciar, pe scurt:
• Dosarul a fost realizat de DIICOT Ploieşti, care l-a și arestat preventiv în 2011. A fost trimis în judecată pentru savârsirea infractiunilor prev. de art.7 alin.1 din Lg.39/2003 (Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup)
• Tribunalul Prahova l-a condamnat în aprilie 2012 pentru infracţiunea de iniţiere şi coordonare a unui grup infracţional organizat, la pedeapsa de 4 ani închisoare. L-a condamnat și pentru alte șapte infracțiuni, cu pedepse de la 2 luni la 2 ani și șase luni fiecare (cumulând 8 ani și o lună). Tribunalul a decis că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani de închisoare.
• În septembrie 2012, Curtea de Apel Ploiești a respins apelul formulat și a decis că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare. A aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit „a”,”b” Cod penal, cu excepţia dreptului de a alege, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Conform Newsweek, Adrian Șuvăială a primit o condamnare de 4 ani de închisoare, în 2012, iar Tribunalul Prahova i-a scăzut din sentință o perioadă de un an și 9 luni, cât a stat în arest preventiv, între martie 2011 și decembrie 2012. În ultima lună de închisoare a publicat și o carte la Editura Universitară, deși avea atunci doar studii medii: „Creierul și comunicarea non-verbală”, fără să fi avut background de specialitate.
Redăm, în continuare, câteva dintre descoperirile procurorilor, așa cum apar ele în documentele legale consultate de Economedia (hotărâre de tribunal, decizie de Apel).
Acesta a fost condamnat, după ce, conform procurorilor, a coordonat activitatea unui grup infracţional organizat, profilat pe comiterea infracţiunilor de skimming (activitatea ilegală prin care o persoană obține în mod fraudulos datele stocate pe banda magnetică a unui card bancar, n.red.) şi phishing, potrivit unei hotărâri judecătorești a Tribunalului Prahova. Acesta a fost trimis în judecată pentru mai multe infracțiuni.
Procurorii arătau că, desfăşurându-şi activitatea pe teritoriul Cehiei şi Spaniei, acesta a procurat aplicaţii informatice (softuri) utilizate de către membrii grupului infracţional organizat iniţiat de către acesta la trimiterea de mesaje tip „spam” la diverse persoane pentru obţinerea datelor de identificare a instrumentelor de plată electronică. Datele de identificare ale instrumentelor de plată electronice, astfel obţinute, erau transmise altor membri ai grupului infracţional organizat în vederea rescrierii acestora pe suporţi similari cardurilor bancare şi efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, accesându-se în mod ilegal sisteme informatice.
Hotărârea judecătorească mai arată că „inculpatul a determinat membrii grupului infracţional organizat să falsifice instrumente de plată electronică şi să le utilizeze la efectuarea de retrageri frauduloase de numerar şi a deţinut echipamente şi programe informatice utilizate la falsificarea instrumentelor de plată electronică, mijloacele de plată astfel falsificate fiind utilizate la efectuarea de retrageri frauduloase de numerar şi, implicit, realizându-se acces ilegal la sisteme informatice”.
„Anterior anului 2005, inculpatul a înţeles ”beneficiile” desfăşurării acestui tip de activitate infracţională, executând până în anul 2008, aproape toată gama specifică infracţiunilor de criminalitate informatică şi din sfera comerţului electronic, personal sau coordonând activitatea unui grup infracţional organizat profilat pe comiterea acestor infracţiuni”, mai arată documentele instanței.
„De asemenea, în denunţul formulat la data de 20.10.2008, ######## ###### #####, membru important al acestui grup infracţional încă din anul 2005, a descris modalitatea în care inculpatul punea la dispoziţie pagini de Internet falsificate şi programe informatice pentru obţinerea datelor de identificare ale cardurilor bancare: „în perioada noiembrie 2005-ianuarie 2006, am fost în Cehia, ##### unde la indicaţiile numitului ######## ########## ###### am făcut o pagină de spam (nn. pagină web similară cu pagina oficială a unei instituţii bancare sau financiare) identică cu pagina oficială PayPal şi un validator de e-mail-uri. Pentru inspiraţie, ######## mi-a dat o pagină de spam făcută şi un validator care nu mai funcţiona. în legătură cu această pagină de spam cunosc faptul că a funcţionat, ######## ###### ########## spunând că scotea 3.000 de euro partea lui”, se mai arată într-o hotărâre de instanță.
Partea a II-a. Povestea lui Adrian Dragomir fost Șuvăială, în versiunea sa, cu contextul de viață (Sinteză). „Nu este deloc un drum de urmat și nu-l recomand nimănui”
Într-un podcast sub emblema „I love failure”, antreprenorul Dragomir își prezintă, pe larg și cu susținerea interlocutorului, propria versiune a poveștii despre bani, hacking, carduri, închisoare, „drumul către întuneric și întoarcerea la lumină”, după cum spune el. Podcastul integral poate fi urmărit AICI, redăm în continuare câteva episoade din povestea relatată de antreprenor.
„Eu am ratat vreo 10 ani din viață cu greșelile alea. 10 ani pierduți în cea mai frumoasă perioadă a vieții mele, 10 ani în care puteam să construiesc multe alte lucruri decât să stau într-o într-o lume și niște contexte care nu aduceau neapărat ceva constructiv. Trebuie să fim foarte atenți la calitatea deciziilor noastre, trebuie să fim foarte atenți și să nu ne lăsăm păcăliți de decizii proaste care au rezultate bune”, a spus acesta.
O altă opinie exprimată pe parcursul podcastului: „A fi bun înseamnă să ne asumăm tot ceea ce am trăit și să dau mai departe povestea mea acolo unde contează. Înseamnă să construiesc business-uri sănătoase, să am grijă de angajații mei, să-i tratez ca pe o familie […] Nu mi-am imaginat niciodată, când dormeam pe cartoane mele la Praga, că eu, Adrian, voi face parte dintr-o echipă are a dezvoltat cel mai puternic instrument de business inteligence din România”.
Acesta a vorbit, pe parcursul podcastului, despre copilăria sa, cu un părinte alcoolic și agresiv, cu bătăi, cu scandaluri, fără resurse și fără bani. „M-am refugiat în cărți”, spune el. „Mi-a plăcut extraordinar de mult școala”, a adăugat acesta. El a urmat liceul militar, inclusiv pentru că oferea niște resurse care nu erau disponibile acasă și pentru a scăpa de sub controlul familiei. Despre această școală, fondatorul Termene spune că e locul unde a învățat și „disciplină”, „leadership” și comunicare. „Inclusiv pokerul a plecat din liceul militar. Acolo am învățat poker. Acolo am început antreprenoriatul, cu ghilimelele de rigoare”, spune Dragomir despre o „afacere” care implica vânzare de sendviciuri.
Tot în acest dialog, Dragomir a încercat să sublinieze că nu își dorește ca povestea sa să fie văzută drept model.
„Faptul că eșecurile care ne-au construit sau care m-au construit pe mine m-au adus astăzi în ceea ce se poate spune că sunt un antreprenor de succes sau un om de succes nu înseamnă sub nicio formă că este ceva replicabil, că este ceva scalabil sau că este un model de urmat. Sunt foarte multe lucruri care au contat extraordinar de mult în anumite momente, anumite decizii pe care am luat altfel. Faptul că te uiți în spate la povestea cuiva și zici ”A, s-a lăsat de liceul militar și ia uite, totuși a avut succes. Asta înseamnă că pot să renunț și eu la școală” este fals în totalitate. În totalitate! Nu este deloc un drum de urmat și nu-l recomand nimănui, pentru că, statistic vorbind, este drumul către eșec, nu către succes adevărat”, a spus Dragomir.
Acesta a mai povestit că a renunțat la liceu, după ce prietena lui, cu care era într-o relație încă de când intrase la liceu, a primit o moștenire de la bunica ei. „Adică deja problemele se puneau – unde să investim niște bani, aveam probleme de astea investiționale, antreprenoriale, erau alte lucruri în mintea noastră. Ce să ne mai batem noi capul sau eu personal cu liceul militar?”. „În momentul în care am dat de bani, efectul a fost foarte pervers pentru mine. Efectiv am luat-o razna. Mi-a intrat în cap că eu pot să fiu patron […]” „Și eu și prietena mea consideram că putem să fim patroni. Ne gândeam și ce să facem? Na, să multiplicăm bani, că doar noi suntem copii deștepți. Părinții noștri au fost niște idioți, știm noi ce să facem mai bine și bineînțeles că mi-a intrat în cap că pot să fiu și un jucător bun de poker”, a povestit Dragomir.
„A fost dezastru total. într-un an de zile s-au dus dracul și banii, n-a mers nici cu pokerul. Fiasco total pe toate planurile și foarte rapid”, a adăugat acesta.
„Responsabilitatea deciziilor mele a fost, este și va fi întotdeauna la mine”, a spus, la un moment dat, Dragomir.
Acesta mai povestește că a ajuns să asambleze calculatoare în Regie și, pentru o datorie de 2.000 de dolari la furnizorul de echipamente și fiind amenințat, a fugit din țară. „Singura motivație a fost frica – fugi că îți rup ăștia picioarele!”, spune antreprenorul. „Fugarul” a ajuns ulterior la Praga. „Am stat 3 săptămâni în gară, am dormit pe cartoanele respective în parc. Mi-am luat multă bătaie de la poliție noaptea că veneau cu bastoanele alea de cauciuc și ne trezeau”, spune Dragomir.
Carduri și hacking
A urmat asocierea cu un grup de „hackeri” din Alexandria și Vîlcea, care făceau banii „pe sârmă”.
„Foarte curând am intrat și eu în lumea lor alături de ei. Se făceau licitații pe ebay, vindeau lucruri pe care nu le aveau. […] Am intrat și eu repede în lumea aia, am început să fac și bani. Foarte repede am migrat de la povestea cu licitațiile la carduri. Am ajuns să copiez carduri, date de carduri online, fără să facem skimming sau să avem nevoie de vreo altfel de de infrastructură fizică. Rulam programe de hacking, exploit-uri, ș.a.m.d. pe diferite servere, după după care procesam datele de pe carduri și scoteam banii la la bancomate”, a povestit Dragomir.
„Asta la 20 și ceva de ani. Din nou un drum scurt. Mai mulți bani, mai multă libertate, mai multe opțiuni. Și a durat povestea asta cam până prin 2005, un an și ceva, moment în care, destul de repede, de fapt, am început să nu mă mai regăsesc acolo. Eu eram un copil care am fost olimpic la matematică, la română, făcusem liceul militar, adică cumva aveam alt vocabular, alte interese de discuții. Nu mă regăseam dincolo de bani, lumea, cultura și ceea ce se întâmpla acolo nu părea că e pentru mine”, a susținut Dragomir.
Acesta povestește, în continuare, despre reîntoarcerea în țară, moartea tatălui, câteva tentative de afaceri (telecom, un bar) și anii de jucat poker profesionist și peregrinări pe mai multe continente.
În 2011, a fost arestat în România pentru activitățile ilegale desfășurate în Praga, primind o condamnare de 4 ani, din care a executat 2 ani și 7 luni.
Momentul arestului: „Am ieșit din bloc și doi domni, îmbrăcați în civil, m-au rugat frumos să-i însoțesc într-un Pasat și să merg cu ei până la sediul DIICOT din Ploiești. Lucru pe care bineînțeles că l-am făcut, că nu aveam de ales. Drumul ăla de la bloc până la DIICOT, care probabil a durat un sfert de oră, a fost prima dată în viața mea când a apărut acea rupere de de realitate. Nu-mi aduc aminte ce au vorbit, că au vorbit ceva, dar nu, creierul meu n-a reținut informația respectivă”, susține Dragomir. „Și m-au luat un pic și pe nepregătite, pentru că suntem în 2011, martie, la 6 ani de zile după ce eu făcusem prostiile pe care le făcusem la 20 de ani. Nu știam atunci că adevărata mea transformare a început atunci. În noaptea aia a fost prima noapte de arest petrecută în arestul de la Câmpina, la camera șase”, a povestit Dragomir, care a descris și peisaje de arest în acest podcast. „O cameră de arest în România este ceva ce nu vezi în filme. Acolo a început cu adevărat toată transformarea și toate mecanismele astea care m-au adus să înțeleg piața și lumea așa cum o înțeleg astăzi”, susține omul de afaceri.
„Eu am ieșit de acolo foarte hotărât cine sunt, ce vreau să fac, care-mi este drumul și cum îmi voi trăi restul vieții”/ „Nu există nimeni în ultimii 10 ani, începând din 08/10/2013, care să spună despre Adrian că a promis ceva și n-a făcut”, a conchis Dragomir.
Partea a III-a, cu întrebări și câteva răspunsuri
Dragomir pe Facebook. „Trecutul meu a fost întotdeauna un ”secret public””
Într-un podcast publicat în urmă cu trei săptămâni, Adrian Dragomir a vorbit despre parcursul său, recunoscând inclusiv că a fost implicat în activități ilicite cu carduri și că a făcut închisoare. „Am vorbit pentru prima oară public despre experiențe și amintiri dureroase pentru mine. Despre ce a fost greu, despre traume și abuz, despre încercări, despre ignoranță și cunoaștere, despre naivitate și înțelepciune. Un pachet care devine mai ușor de dus atunci când îl rostești. Mereu mi-am dorit să spun povestea completă a vieții mele și cred că acum sunt într-un moment de evoluție personală în care pot vorbi deschis despre orice. Povestea mea, fără perdea, e cunoscută de toți partenerii mei. A fost important pentru mine, în spiritul valorilor mele, să fiu radical transparent cu voi toți, la începutul unui nou capitol din viața mea, pe care urmează să îl dedic în totalitate AI-ului”, a transmis acesta, pe Facebook.
A revenit ulterior cu câteva precizări, după reacțiile din spațiul public.
„Întunericul meu, scheletul din dulap, de fapt întreg cimitirul a ieșit la iveală. Tot ceea ce ați citit despre trecutul și condamnarea mea în ultima săptămână, este, în mare parte, adevărat, așa cum am povestit și eu pe 19 ianuarie la podcastul I Love Failure World. Sunt Adrian DRAGOMIR – fost Șuvăială, am 41 de ani, dar m-am născut cu adevărat acum zece ani. De atunci am construit o viață plecând de la nimic. Indiferent de costuri, mize sau comentarii, povestea mea naște interes și ridică întrebări”, a admis acesta.
Așadar:
𝟏. 𝐃𝐞 𝐜𝐞 𝐚𝐜𝐮𝐦? 𝐃𝐞 𝐜𝐞 𝐧𝐮 s-a „𝐬𝐩𝐨𝐯𝐞𝐝𝐢𝐭” 𝐩𝐮𝐛𝐥𝐢𝐜 î𝐧 𝐮𝐥𝐭𝐢𝐦𝐢𝐢 𝟏𝟎 𝐚𝐧𝐢?
„Trecutul meu a fost întotdeauna un ”secret public”. De-a lungul acestor ani, în privat, dar și în fața a sute de parteneri, clienți, furnizori și în fața a zeci de participanți la tot felul de conferințe și comunități de antreprenori din care fac parte nu mi-am ascuns povestea. Pe măsură ce deveneam mai vizibil, de-a lungul anilor a început să umble pe WhatsApp dosarul trecutului meu. Mulți au primit, încă de acum ceva ani, întrebarea ”Știai că…?” alături de un print screen cu decizia din cazul meu. Nu am ținut ascunsă condamnarea mea și sunt, probabil, sute de oameni care pot confirma asta. Pe de altă parte, nu a fost niciodată și nici acum nu este un subiect cu care îmi place să deschid o conversație: ”Salut, sunt Adrian și am fost hacker condamnat”. Puneți-vă puțin în locul meu. Am reușit să fac enorm de multe lucruri bune în ultimii 10 ani, chiar dacă în tinerețe am fost pe alt drum. Pentru o persoană care nu mă cunoaște este foarte greu să accepte acest adevăr”, a spus Dragomir, într-o explicație postată pe Facebook.
𝟐. 𝐃𝐞 𝐜𝐞 și-𝐚 𝐬𝐜𝐡𝐢𝐦𝐛𝐚𝐭 𝐧𝐮𝐦𝐞𝐥𝐞?
„Am luat numele soției mele când ne-am căsătorit. Am simțit că am nevoie de o rupere totală de trecut și acest gest pentru mine a contat foarte mult. A marcat un nou început, nu singur, ci alături de soția mea. Mi-am schimbat numele pentru șanse egale. A fost o decizie dificilă, dar necesară pentru a construi. Mi-a fost rușine de trecutul meu? Categoric. Dar asta nu înseamnă că l-am ascuns. În ultimii zece ani, am construit, am crescut, am învățat și acum sunt dedicat 100% dezvoltării unor proiecte noi, STARTAI.RO și foundationX.ai. Sunt Adrian Dragomir. Un om care a greșit, dar care a ales să construiască și să își spună povestea”, a scris acesta.
Ce transmite Dragomir despre activitatea Termene.ro?
Unul dintre cei care au reacționat la recentele dezvăluiri sau detalieri despre activitatea fondatorului Termene a fost Iancu Guda, care a pus sub semnul întrebării datele folosite de platformă. El l-a numit pe Adrian Dragomir „infractor” pentru „furt de bani de pe carduri” și „capul unei rețele internaționale”, care a ținut sub tăcere situația sa. Între timp, postările lui Guda de pe Facebook și LinkedIn au dispărut.
Dragomir a revenit cu o reacție. „Termene operează cu un nivel înalt de integritate și conformitate, prelucrând date despre operatori economici ce provin exclusiv din surse publice și accesibile conform legii. Platforma noastră este un agregator care oferă un serviciu de valoare adăugată prin simplificarea accesului la aceste date, economisind astfel timp prețios pentru mediul de afaceri, presă și alte categorii de utilizatori. Este important să subliniem că respectăm cu strictețe legislația în vigoare, inclusiv GDPR, în prelucrarea datelor și ne angajăm la o transparență totală în practicile noastre. Am implementat proceduri riguroase pentru a asigura conformitatea cu aceste legi, iar o firmă de avocatură de prestigiu monitorizează în permanență platforma pentru a garanta respectarea GDPR. Dorim să accentuăm că Termene nu a folosit niciodată date care nu sunt publice sau legale. Toate informațiile pe care le procesăm sunt obținute în mod transparent și sunt furnizate utilizatorilor noștri într-un cadru legal strict”, au transmis reprezentanții Termene.ro.
Specialiști în date consultați de Economedia spun că pe platforma Termene.ro se regăsesc într-adevăr unele informații care ar putea fi cu caracter personal, precum firme de medici de familie sau cabinete de avocatură, deoarece în general aceste firme preiau numele fondatorului, care poate fi considerată informație personală. Totuși, ei spun că aceasta este o „zonă gri”, iar autoritățile române sunt cele care ar trebui să facă clarificări.
Adrian Dragomir a transmis că acesta și-a asumat în totalitate trecutul și a expus întreaga poveste, public, inclusiv pentru a servi drept exemplu de „așa nu” pentru tinerii care poate se gândesc să aleagă calea antreprenoriatului. „Adrian este fondatorul Termene și omul căruia i se datorează formarea echipei și în mare parte succesul acestei afaceri. Termene este însă condusă în prezent de o echipă întreagă, începând cu CEO – Ioana Constantin, CTO, CFO, project manager, etc și un board of advisors format din asociații companiei, Carmen Dragomir având calitatea de acționar. Totodată, suntem deschiși la dialog și la orice solicitări de informații din partea presei sau a publicului. Vă invităm să discutăm deschis despre orice întrebări sau nelămuriri pe care le-ați putea avea în legătură cu activitatea noastră. Termene rămâne angajată în susținerea și promovarea eticii și transparenței în afaceri”, a transmis echipa Termene.
Răspunsuri transmise pentru Economedia
Economedia i-a transmis lui Adrian Dragomir o serie de întrebări, pentru a aduce o serie de informații suplimentare, inclusv de ce a reacționat doar în contextul unui articol pregătit pe această temă, de ce nu a ales de la început varianta reabilitării transparente , despre responsabilitatea față de parteneri de afaceri sau accesul la o mare cantitate de date, având în vedere tipul de activitate pentru care a fost condamnat.
„În tot parcursul dezvoltării Termene, toți partenerii noștri au știut despre trecutul meu. Dacă era altceva ce puteam face mai bine în a gestiona informația despre trecutul meu, nu știu, poate era. Am procedat cu bună credință, cum am eu știut mai bine”, a transmis Dragomir, menționând că la alte teme a făcut deja referire în postările sale publice de pe Facebook.
De asemenea, rămăseseră fără răspuns o serie de întrebări adresate de Newsweek și pe care site-ul le-a publicat ca atare.
După ce Economedia a reluat câteva dintre aceste teme, Adrian Dragomir ne-a răspuns cu explicațiile sale referitor la poziția sa de administrator al firmei care controla platforma Termene, la scurt timp după eliberarea sa din închisoare. Newsweek a relatat că, în iunie 2014, la mai puțin de un an de la eliberarea lui condiționată, Șuvăială devine și administratorul Termene Just SRL, cea care opera și atunci platforma termene.ro, menționând că nu fusese încă reabilitat la acel moment pentru condamnarea din 2012 (disclaimer: întrebarea transmisă făcea referire, în mod eronat, la anul 2000, dar în articol apare anul 2014).
Putea sau nu fondatorul Termene să fie fondator, după ieșirea din închisoare?
Redăm, în continuare, punctul de vedere transmis de Adrian Dragomir cu privire la posibile incompatibilități în ceea ce privește rolul de administrator Temene.ro:
„În privința calității mele de administrator al societății, precizez că am dobândit această calitate fiind numit administrator în data de 12.06.2014, iar ulterior am fost revocat din această funcție, la data de 11.01.2016.
Dobândirea calității de asociat în cadrul societății sau de administrator al societății, nu a fost făcută cu încălcarea niciunei dispoziții legale sau a vreunei hotărâri judecătorești, date fiind următoarele considerente:
„Art. 6. – Legea societăţilor nr. 31/1990:
(1) Semnatarii actului constitutiv, precum şi persoanele care au un rol determinant în constituirea societăţii sunt consideraţi fondatori.
(2) Nu pot fi fondatori persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile ori cărora li s-a interzis prin hotărâre judecătorească definitivă dreptul de a exercita calitatea de fondator ca pedeapsă complementară a condamnării pentru infracţiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii, infracţiuni de corupţie, delapidare, infracţiuni de fals în înscrisuri, evaziune fiscală, infracţiuni prevăzute de Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, sau pentru infracţiunile prevăzute de prezenta lege.”
Analizând îndeplinirea condițiilor pentru a deține calitatea de asociat și de administrator în cadrul societății facem următoarele precizări:
În primul rând, evenimentele din viața s-au petrecut cu peste 18 ani în urmă și au fost soluționate definitiv acum 11 ani de către autorități, iar pentru acestea a intervenit reabilitarea subsemnatului.
Subliniez că prin instituția reabilitării legiuitorul a urmărit încetarea oricăror consecințe juridice și sociale care decurg dintr-o condamnare, în considerarea faptului că orice persoană are dreptul să fie văzută de ceilalți membri ai societății în concordanță cu ceea ce a devenit și nu cu ceea ce a fost, după o anumită perioadă de timp în care avut un comportament adecvat.
În aceste condiții, orice încercare a face presupuse legături între aceasta condamnare a subsemnatului și activitatea societății, sunt în discordanță cu scopul normei penale privind reabilitarea și ne cauzează prejudicii.
În plus aceste elemente nu au și nici nu se poate bănui că ar fi avut vreo influență negativă în activitatea societății Termene Just, așa cum întrebările dvs sugerează.
În al doilea rând, nu mi s-a interzis prin niciuna dintre sentințele sau deciziile penale de condamnare să dețin pe viitor calitatea de asociat sau de administrator în cadrul unei societăți.
De altfel, nici dacă ne raportăm la textul de lege mai sus citat, care reglementează interdicțiile de a fi fondator al unei societăți, din analiza sentințelor/deciziilor penale se poate constata că NU am fost condamnat pentru „…infracțiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii, infracțiuni de corupție, delapidare, infracțiuni de fals în înscrisuri, evaziune fiscală, infracțiuni prevăzute de Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanțării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, sau pentru infracțiunile prevăzute de prezenta lege.”
Potrivit art. 66 Cod Penal:
„Art. 66. – (1) Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre următoarele drepturi:
- a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;
- b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;
- c) dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României;
- d) dreptul de a alege;
- e) drepturile părinteşti;
- f) dreptul de a fi tutore sau curator;
- g) dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii;
- h) dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme;
- i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanţă;
- j) dreptul de a părăsi teritoriul României;
- k) dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public;
- l) dreptul de a se afla în anumite localităţi stabilite de instanţă;
- m) dreptul de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanţă;
- n) dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infracţiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanţă, ori de a se apropia de acestea;
- o) dreptul de a se apropia de locuinţa, locul de muncă, şcoala sau alte locuri unde victima desfăşoară activităţi sociale, în condiţiile stabilite de instanţa de judecată.”
Prin sentințele/ deciziile penale de condamnare, mi s-au aplicat exclusiv următoarele două pedepse complementare:
„a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;
- b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.”
Conform Art. 8 din Ordonanța nr. 39/2015 privind cazierul fiscal – Prezentarea cazierului fiscal”
„(1) Prezentarea certificatului de cazier fiscal este obligatorie în următoarele situaţii:
- a) la înfiinţarea societăţilor, a societăţilor cooperative, a cooperativelor agricole şi a entităţilor fără personalitate juridică, de către asociaţi, acţionari, membri şi reprezentanţii legali sau desemnaţi;
- d) la cesiunea ori înstrăinarea sub orice formă a părţilor sociale sau a acţiunilor, de către noii asociaţi, acţionari sau membri;
- e) la numirea de noi reprezentanţi legali, precum şi la cooptarea de noi asociaţi, acţionari sau membri cu prilejul efectuării majorării de capital social de către noii reprezentanţi legali, asociaţi, acţionari sau membri;”
Așadar la data intrării în societate, cazierul fiscal a fost verificat și au fost întrunite condițiile legale pentru ca eu să dobândesc calitatea de asociat și ulterior de administrator al societății. Conform aceleiași legi: „Se interzice autorizarea operațiunilor prevăzute la alin. (1), în cazul în care în cazierul fiscal există înscrise informații privind faptele şi situațiile prevăzute la art. 4.”
Iar potrivit art. 4: “(1) În cazierul fiscal al persoanelor fizice, juridice şi al entităţilor fără personalitate juridică se înscriu informaţii privind faptele sancţionate contravenţional sau penal de legile fiscale, contabile, vamale, precum şi cele care privesc disciplina financiară.”
Ca atare, nefiind condamnat pentru niciuna dintre aceste fapte, în cazierul meu fiscal nu au existat mențiuni în acest sens și bineînțeles, pe cale de consecință, nu au existat niciun fel de impedimente în dobândirea părților sociale și a calității de asociat și de administrator.
În concluzie, prin nicio hotărâre penală de condamnare nu mi s-a interzis exercitarea dreptului de a deține calitatea de asociat sau de administrator în cadrul unei societăți și nu au existat niciun fel de impedimente legale la numirea subsemnatului în calitate de administrator”, a transmis Adrian Dragomir.
Câteva explicații, cu specialiști în Drept. Despre legi și lacune de legislație
Menționăm că, potrivit sentinței consultate de Economedia, i s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art.64 lit.a) şi b) Cod penal, cu excepţia dreptului de a alege, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea pedepsei. Acestea se referă la dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice și la dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
Menționăm și că, potrivit unei versiuni din 2014 a legii societăților pe care am putut-o consulta, adică din perioada înființării firmei, infracțiunile menționate sunt ușor diferite (apare inclusiv cea de fals și uz de fals) și nu se spune că ar fi necesară hotărârea judecătorească. „Nu pot fi fondatori persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile ori care au fost condamnate pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals, uz de fals, înșelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, pentru infracțiunile prevăzute de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism, cu modificările și completările ulterioare, pentru infracțiunile prevăzute de art. 143-145 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței sau pentru cele prevăzute de prezenta lege, cu modificările și completările ulterioare”.
Conform unui avocat specializat în drept penal consultat de Economedia, Adrian Șuvăială (Dragomir) a fost acuzat de infracțiuni care nu se numărau printre cele care ar fi atras interdicția de a înființa o firmă, iar varianta din 2014 a legii societăților nu avea efecte asupra sa. Faptele sunt oricum prescrise, beneficiind de neclarități la acel moment (legate de infracțiuni informatice).
Un alt specialist, cu experiență în magistratură, spune că Șuvăială/ Dragomir nu avea un impediment legal la înființarea firmei, adică avea acest drept, la acel moment, însă vorbește despre o lacună de reglementare.
Conform hotărârii de fond și deciziei din apel, acestuia i s-a aplicat doar pedeapsa prevăzută la art. 64 lit. a.b. vechiul cod penal.
Art. 64*) – Interzicerea unor drepturi
(1) Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi constă în interzicerea unuia sau
unora din următoarele drepturi:
a) dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;
b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat;
c) dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercită o profesie ori de a desfăşura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii;
d) drepturile părinteşti;
e) dreptul de a fi tutore sau curator.
(2) Interzicerea drepturilor prevăzute la lit. b) nu se poate pronunţa decât pe lângă interzicerea drepturilor prevăzute la lit. a), afară de cazul când legea dispune altfel
“Dacă i se aplica și 64 lit.c, cu precizarea că nu poate fi asociat sau administrator, nu avea voie să înființeze nicio societate, nici să fie administrator. El a fost condamnat definitiv în octombrie 2012, deci i se aplică codul penal din 1968 (vezi mai sus ce însemna pedeapsa accesorie art. 64, n.red.). Prin hotărâre i s-au aplicat doar art. 64 lit. a și b, fără litera c. Evident că doar judecătorul, prin hotărâre, putea interzice acest drept. Dacă nu i s-a interzis, poate să facă ce vrea”, explică specialistul. Iar pentru 2014, când devenea administrator, raportarea se făcea la hotărârea de condamnare, nu la forma legii societăților din 2014. Chiar și așa, conform magistratului, infracțiunile informatice nu sunt asimilate infracțiunilor de fals și uz de fals prevăzute de codul penal.
I-am întrebat pe specialiști și dacă ar putea exista chestiuni de natură legală în ceea ce privește activitatea Termene.ro sau tipul de date folosite.
“În privința firmei probleme legale nu văd, ci doar probleme ce țin de onorabilitatea fondatorului, dar acestea nu sunt sancționate în plan penal, ci doar al profitului, or, se vede că acest aspect nu interesează, atât timp, cât profitul este mare”, spune specialistul. Acesta constată însă că putem vorbi despre o lacună de reglementare
“Cred că este o chestiune însă nereglementată în legea societăților comerciale. Legat de onorabilitate. Legea nu reglementează acest aspect greu de acceptat, că un condamnat pentru infracțiuni informatice poate fi administrator sau asociat la o asemenea societate”, spune specialistul consultat de Economedia, adăugând că s-ar impune modificarea legii 31.
Menționăm că, potrivit Newsweek, inițial, platforma se lansase ca un “ajutor pentru avocați”, cu milioane de dosare din instanță indexate.
Epilog. Perspectiva eticii în afaceri
Pentru o abordare cât mai completă, vă aducem și perspectiva unor specialiști în etică în afaceri,
Dragoș Bîgu, conferențiar universitar, doctor în cadrul Departamentului de Filosofie și Științe Sociale la Academia de Științe Economice, spune că „recunoașterea comiterii unor ilegalități poate reprezenta, chiar și după zece ani, o faptă demnă de apreciere, însă doar dacă motivația este una lăudabilă”. “Fără a cunoaște toate detaliile, în acest caz este foarte posibil ca fondatorul Termene.ro să fi ales calea mărturisirii doar pentru că informațiile deveniseră deja publice și o astfel de mărturisire ar fi putut îmbunătăți imaginea sa în fața publicului. În acest caz, mărturisirea devine una fără valoare morală sau poate chiar blamabilă”, a spus Bîgu, cu referire la momentul mărturisirii trecutului infracțional, după mai mult de 10 ani de tăcere, a fondatorului Termene.ro.
„Mărturisirea, confesiunea, este o condiție necesară pentru reabilitarea unui individ, dar în niciun caz suficientă pentru a duce procesul la bun sfârșit. Din moment ce această confesiune a venit după mai bine de un deceniu și ținând cont de domeniul de activitate al Termene.ro, poate să pară (în absența unor informații pe care nu le dețin) că intenția a fost una cât se poate de pragmatică: aceea de a controla/ghida o narațiune publică despre caz, în contextul în care informațiile urmau să ajungă publice”, spune și Radu Uszkai, doctor în filosofie, asistent universitar în cadrul Departamentului de Filosofie și Științe Socioumane, la ASE București.
În ce privește schimbarea numelui, Radu Uszkai spune că numele joacă „un rol important pentru identitatea noastră, deoarece acesta le oferă partenilor noștri (sociali sau economici) șansa de a cartografia (fie și superficial) caracterul unei persoane (cred că orice persoană de bună credință începe un parteneriat potențial printr-un proces de screening măcar pe Google)”. A ne schimba numele, spune el, poate fi văzută ca „o acțiune pe care doar cineva care are ceva de ascuns ar face-o”, dar a-ți schimba numele, într-un asemenea caz, poate fi „doar o strategie de supraviețuire care permite depășirea păcatelor tinereții care nu te mai reprezintă acum, când ești un adult”.
Dragoș Bîgu consideră că, în domeniul afacerilor, la fel ca în oricare altă sferă a vieții, „încercarea de a ascunde informații pe care alte persoane le consideră în mod justificat relevante pentru deciziile lor și pe care aceștia sunt îndreptățiți să le afle, este incorectă din punct de vedere moral”. „O relație de afaceri caracterizată de asimetrie informațională, în care una dintre părți este lipsită de o informație relevantă cu privire la cealaltă parte, poate fi considerată incorectă. Este util să observ că astfel de asimetrii informaționale sunt des întâlnite în lumea afacerilor, între parteneri de afaceri, în relația angajator-angajat sau producător-consumator”, a completat acesta.
Menționăm că Dragomir a precizat totuși că povestea sa e cunoscută de partenerii săi.
Uskzai precizează că sunt unele informații despre noi înșine (echipa noastră preferată de fotbal, melodia pe care o ascultăm atunci când suntem triști și numele primei noastre iubiri) care, deși sunt constitutive pentru identitatea noastră, nu pot sta la baza unor pretenții legitime din partea partenerilor noștri de afaceri deoarece nu afectează cu nimic o relație economică. „Asimetria informațională devine însă periculoasă atunci când la originea acesteia se află, de fapt, o încercare de a manipula contextul în care cineva ia o decizie. Or trecutul penal al unui individ este, totuși, o asemenea informație relevantă deoarece a ascunde asemenea informații de la partenerii tăi nu poate pune bazele unei relații de încredere cu aceștia mai ales atunci când tipul de infracțiune pentru care ai fost condamnat nu este, în totalitate cel puțin, străin de domeniul tău de activitate”, spune el.
El conchide spunând: „În afaceri nu avem datoria de a avea încredere orbește în oameni, dar nici nu este înțelept să trăim într-o perpetuă cultură a suspiciunii. În cazul de față, probabil puțini oameni ar fi discutat despre problema încrederii în termenii actuali dacă profilul companiei ar fi fost unul diferit. La o primă vedere, așadar, nu putem să nu fim suspicioși cu privire la această situație. Cu toate acestea, în absența unor dovezi de netăgăduit ale unor abuzuri comise în relație cu partenerii de afaceri, cel mai înțelept cred că ar fi să ne menținem la un nivel al prudenței în care vom putea face o judecată finală doar după ce vom cunoaște toate informațiile relevante”.