Foto: Wikipedia
Cel mai mare conflict armat din istorie s-a declanșat acum 85 de ani, când Germania nazistă a invadat Polonia. Istoricul militar Ottmar Trașacă de la institutul “George Barițiu” de la Cluj a acordat un interviu la G4Media pe această temă.
De ce a atacat Germania nazistă Polonia la 1 septembrie 1939?
A atacat pentru că Hitler a pus practic în aplicare programul său de expansiune teritorială. El reușise în prealabil să obțină o serie de teritorii pentru Germania nazistă pe cale mai mult sau mai puțin diplomatică, grație politicii de “appeasement” a Aliaților, or în momentul în care a devenit clar că Aliații nu vor mai ceda în fața șantajului naziștilor, Hitler a recurs pentru a-și a împlini revizuirile teritoriale față de Polonia.
Cum a început atacul german pe 1 septembrie?
Atacul a început cu un pseudo-incident, intrat în istorie sub denumirea de Incidentul de la Gleiwitz – azi Glywice pe teritoriul Poloniei – o “operațiune sub steag fals”, dacă e să folosim limbajul de azi, coordonată de temutul general SS Reinhard Heydrich, și care a pus la cale un pseudo-atac al stației de radio de la Gleiwitz al așa-zișilor soldați polonezi, care în fapt erau deținuți scoși din închisoare, executați, îmbrăcați în uniforme, iar cadavrele lor au fost lăsate ulterior la fața locului după încheierea incidentului. Ca răspuns, Hitler a dat ordinul de invadare a Poloniei în dimineața zilei de 1 septembrie 1939, spunând că de la ora 4:45 Germania răspunde la provocările poloneze.
Care a fost raportul de forțe la începutul acestui conflict?
În ceea ce privește capacitatea de luptă a Wehrmacht-ului, trebuie spus că nu era nici pe departe la apogeu în acest moment. Forțele germane au atacat din trei direcții: din vest, sud-vest și nord-est. Raportul era de cel puțin 3 – 1 în favoarea Germaniei, iar raportul de forță la blindate era și mai mare, pentru că practic polonezii au opus cavaleria tancurilor germane.
Se poate spune că acesta a fost primul război modern în care a fost folosită tactica Blitzkrieg-ului?
Da, inovația germană a Bltizkrieg-ului, adică a acestui binom tanc-avion avea să confere un dinamism fără precedent în istorie operațiunilor militare. Este într-adevăr prima dată când drumul blindatelor în adâncimea dispozitivului polonez a fost deschis de aviația germană prin bombardamente în picaj, în primul rând avioanele Stukas, dar nu numai. Este prima dată când binomul tanc-avion se aplică la acest nivel, pentru că și războiul civil din Spania (1936 – 1939) a fost un teren de încercare din acest punct de vedere.
Cât a durat conflictul dintre Germania și Polonia?
Conflictul între Germania și Polonia a durat aproximativ o lună. Acest deznodământ foarte rapid a fost favorizat și de Uniunii Sovietice, ca o consecință a Pactului de neagresiune germano-sovietic (Ribbentrop – Molotov) încheiat la 23 august 1939. Acest pact a dat undă verde Germaniei să atace Polonia, deci practic Stalin i-a dat undă verde lui Hitler să atace Polonia, așadar responsabilitatea lui Stalin în această privință nu poate fi negată, iar în 17 septembrie 1939 sub pretextul apărării minorităților ucraineană și bielorusă din Polonia, Armata Roșie a invadat partea de est a Poloniei. Ulterior Armata Roșie a făcut joncțiunea cu trupele germane având loc chiar parade comune ale victoriei cu germanii, de exemplu la Bialystok.
Este cunoscută rezistența armatei poloneze în fața armatei germane, este un lucru mai puțin cunoscut faptul că armata poloneză a oferit rezistență Armatei Roșii.
Evident că a opus rezistență, dar deznodământul a fost practic accelerat de către intervenția Armatei Roșii. Trupele poloneze care încă mai erau capabile de luptă după 17 septembrie au fost prinse ca într-o menghină. Ele a fost încercuite și capturate, fie de germani, fie de sovietici, cu excepția unora care au reușit să se refugieze în România, inclusiv comandanți militari de rang înalt.
Ce s-a întâmplat cu statul polonez după capitulare?
Prin tratatul de prietenie și de delimitare a frontierelor semnat la Moscova pe 28 septembrie 1939, practic Polonia a fost împărțită între cele două mari puteri totalitare. Polonia a dispărut ca stat, vestul a devenit Guvernământul General sub Germania, estul a fost incorporat în Ucraina și Bielorusia sovietică. Ulterior, Polonia a devenit un teren de experimente: partea germană a devenit teren de experimente rasiale – Bloodlands, celebra expresie folosită de Timothy Snyder – pe de altă parte partea de est a devenit teren de experimente sociale – lupta de clasă care a fost introdusă odată cu dictatura proletariatului și dictatura comunistă. Ce a însemnat asta? În Guvernământul General începerea masacrării intelectualității poloneze și a evreilor, iar în partea de est deportarea dușmanilor poporului și ulterior în 1940 masacrarea la Katyn a ofițerilor armatei poloneze capturați, aproximativ 25.000, inclusiv civili – ingineri, intelectuali. În septembrie 1939 Polonia a încetat să mai existe ca stat.
Dacă facem o comparație, este o tragedie fără egal, cel puțin în Europa, a unui stat în cel de-al doilea război mondial.
Fără doar și poate. La un moment dat, în anii 1990 în istoriografia română s-a folosit sintagma “România – marea sacrificată a celui de-al doilea război mondial”. Păi atunci dacă luăm cazul Poloniei, ce a fost – scarificatul suprem? Pentru că Polonia a fost ocupată, desființată ca stat, a cunoscut toate ororile ocupației germane și ulterior sovietice, a cunoscut experimente rasiale și sociale, a cunoscut insurecția de la Varșovia din august 1944 reprimată în sânge de naziști, armata poloneză, cea care a reușit să se salveze, a luptat alături de Aliați. Și totuși soarta Poloniei a fost pecetluită la sfârșitul celui de-al doilea mondial când i s-a impus de către URSS regimul comunist. Dacă există un mare sacrificat al celui de-al doilea război mondial aceea este Polonia, nu România.
În încheiere, revenim la momentul actual, 1 septembrie 1939 – invadarea Poloniei – și 23 august 1939 – Pactul Ribbentrop – Molotov revin în actualitate. Purtătoarea de cuvânt a ministerului de externe de la Moscova, Maria Zaharova, a declarat că nu Germania nazistă și URSS au fost responsabile de declanșarea celui de-al doilea război mondial, ci Polonia.
La un moment dat s-a spus în istoriografie despre ministrul de externe al lui Stalin, Viaceslav Molotov, că era “his master’s voice – vocea stăpânului său”. Maria Zaharova este la fel – “her master’s voice” sau Putin’s voice. Să ne reamintim interviul lui Putin la Fox News dat lui Tucker Carlson, unde a enunțat noua sintagmă “Polonia vinovată de izbucnirea celui de-al doilea război Mondial” prin faptul că Polonia nu i-a lăsat nicio altă alegere lui Hitler decât să o atace. Putin a lansat-o, iar trompetele din subordine au preluat-o și o diseminează în continuare. Nimic nou sub soare. Putem să facem comparații cu ce s-a întâmplat în anii 1930, inclusiv cu ce se întâmplă actualmente în Rusia. Atunci era URSS, astăzi este Federația Rusă.