Unul dintre cei 3 pilonii fundamentali ai programului de guvernare, alături de ordine în finanțele publice și bună guvernare, este „respectul pentru cetățeni, exprimat prin echitate, anularea beneficiilor exagerate, servicii publice de calitate și politici sociale oneste, care susțin munca, nu dependența”.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
Ce pot să însemne aceste politici sociale oneste, care susțin munca nu dependența? Iată câteva propuneri:
1. Stimularea femeilor pentru a deveni active în piața muncii
România declara în 1 ianuarie 2024 potrivit datelor INSSE 1.310.000 femei cu statut de casnice, 99.200 femei având statutul de lucrători familiali neremunerați, aproximativ 200.000 de femei cu statut de șomer. Un total de 1,6 milioane de femei în România, aflate în situația de dependență, femei în intervalul de vârsta 15-64 de ani, reprezentând un procent de 16% din 9,5 milioane de oameni potențiali activi în piața muncii. Ele necesită programe dedicate în acțiunile noului guvern.
O femeie care nu muncește este într-o relație de dependență față de cineva, iar relațiile de dependență dau spațiu abuzurilor. În România potrivit datelor Centrului FILIA, obținute de la Poliția Română, în 2024 au fost peste 130.000 de intervenții ale poliției în cazuri de violență domestică. La acestea se adaugă și cazurile neraportate din diferite motive.
Acestea sunt abuzurile care se văd, dar mai avem multe abuzuri emoționale, care nu se văd, dar impactează la fel de puternic o femeie. Iar imaginea abuzurilor în familie la care asistă copiii nu fac altceva decât să îi traumatizeze în fiecare zi. Construim România de mâine, ca atare trebuie să luăm măsuri azi!
Avem și acele femei care își doresc să se dedice familiei și creșterii copiilor, iar noi trebuie să le respectăm această dorință, fiind conștiente că, odată cu maturizarea copiilor, viața lor trebuie să fie plină cu alte acțiuni care să le ofere sens și încredere.
Ce înseamnă o femeie care muncește?
La nivel de societate, femeile care muncesc impactează cel mai mult ajustarea inegalității de gen. Studiul Harvard Business School – McGinn&Castro&Lingo (2018) evidențiază cum ele devin modele în familiile lor. Fetele crescute de mame care muncesc, atunci când devin mature, câștigă mai mulți bani, își asumă roluri manageriale și fac acțiuni concrete pentru a-și dezvolta o carieră. Băieții crescuți de mame care muncesc, având un astfel de model în familie, sunt susținători ai egalității de gen și își asumă natural roluri în activitățile din casă ale familiei, fără să afecteze evoluția în carieră.
Munca din interiorul familiei, inclusiv grija față de membrii familiei extinse, beneficiază de două surse – femeia și bărbatul. Grija față de părinți/ bunici este mult mai natural preluată și de bărbați, gradul de însingurare a acestor seniori fiind mult mai mic, integrarea lor în activitățile familiei fiind un mare avantaj pentru ei, acoperind nevoia utilității pentru societate.
Un lucru bun, programul noului guvern specifică această integrare a bunicilor cu rol activ prin posibilitate legală pentru bunici angajați de a beneficia de concediu în locul părinților. Măsura vizează și valorizarea rolului activ al bunicilor în viața copilului și în echilibrul familial.
Programul Guvernului Bolojan propune stimulente pentru:
- Angajarea părinților cu ≥3 copii – subvenție 2.250 lei/lună/angajator timp de 12 luni.
- Mame active pe piața muncii – prime 1.000 lei/lună pentru femei cu ≥3 copii angajate sau cu activitate independentă (12 luni).
- Revenirea părinților în muncă part-time cu păstrarea indemnizației 50% – contract maxim 4 h/zi cu jumătate din indemnizație.
Măsuri foarte bune pentru reinserția în piața muncii. Să nu uităm, că avem nevoie și de munca mamelor/taților cu un copil sau doi, prin existența contractelor part-time, fără supraimpozitarea existentă în prezent, care a închis 1 milion de contracte de muncă cu timp parțial de muncă. Acest tip de contract poate să vină la pachet cu prezența copiilor în educația timpurie (0-6 ani) – creșă/grădiniță, acoperind și elementul educației celor mici.
Flexibilizarea relațiilor de muncă, existența opțiunilor de tip creșă/grădiniță, alături de implicarea activă a tatălui în creșterea copiilor și existența unor norme sociale favorabile pentru statutul de mamă care muncește, sunt elemente identificate de studiul din 2022 al macroeconomistului german Matthias Doepke (&colab), ca măsuri care contribuie la creșterea natalității.
O analiză detaliată a fenomenului natalității și alegerile femeilor, o găsiți în articolul Piața muncii fără femei, viața noastră fără copii?.
2. Segmentul tinerilor în intervalul 15-30 de ani
Un alt segment care necesită atenție maximă este cel al tinerilor în intervalul 15-24 de ani, unde șomajul a ajuns la aproape 25% în 2025, trimestrul I. Avem nevoie de programe de ucenicie, încurajarea angajării în primul loc de muncă (aspect prins în programul de guvernare), programe de mentorat care accelerează dezvoltarea profesională în segmentul 25-30 de ani, asigurând transferul de cunoștințe între generații și dobândirea competențelor relevante pentru piața muncii.
Tinerii sunt segmentul cel mai vulnerabil mai ales în contextul implementării inteligenței artificiale în companii, o serie de procese de nivel junior sunt preluate de acești agenți AI. Competențele devin cu atât mai importante, sunt elementul de diferențiere, iar formatorii din sistemul educațional devin factorii acceleratori pentru angajabilitatea acestor tineri.
Trasabilitatea menționată în programul de guvernare, care să facă legătura între instituția de învățământ urmată, specializarea acesteia și inserția în piața muncii, locul de muncă obținut, reprezintă și un indicator al valorii educaționale a instituției respective ca formator activ dar și al folosirii optime a finanțărilor în sistemul educațional. Reprezintă un criteriu calitativ, care poate să fie ușor urmărit prin introducerea în noul REGES – registrul de evidență a angajaților a acestor informații, odată cu contractul de muncă.
Am mai avut astfel de tentative, în ultimii ani, dar primii care s-au opus acestui demers au fost cei care conduc instituțiile de învățământ superior. Transparentizarea înseamnă o oglindă a rezultatului actului educațional, iar dacă imaginea nu corespunde cu obiectivele asumate, sunt necesare decizii și acțiuni clare. Nu toată lumea își dorește o astfel de schimbare. Vorba lui Caragiale „să se revizuiască, dar să nu se schimbe nimic”. Încă avem instituții care trăiesc să se deservească pe ele însele, nu își pun problema că furnizează un serviciu cetățenilor și societății.
3. Formarea competențelor, calificare și recalificare
Într-o piață a muncii atât de dinamică, în care tinerii din generația Z își vor schimba de 5 ori profesia de-a lungul vieții, formarea competențelor trebuie să țină cont de această viteză. Măsuri posibile:
- Implementarea micro certificărilor, forme de instruire mai scurte, care să le permită formarea competențelor necesare, în termen de 6-12 luni, ar fi un instrument la îndemână. Formăm astfel de la operatori pe mașini cu comandă numerică la specialiști în marketing, experți BIG Data sau în Securitate cibernetică.
- Actualizarea standardelor ocupaționale – Revizuirea și dezvoltarea de standarde profesionale moderne. Program finanțat din fonduri europene – specificat în programul de guvernare, este o etapă importantă. Următorul pas este democratizarea programelor de formare a competențelor – calificare și recalificare, pentru a permite creșterea vitezei de formare active și adaptare a forței de muncă la cerințele pieței.
Standardul ocupațional: 1. definește ce trebuie să știe și ce să poată face o persoană, pentru a fi competentă într-o anumită ocupație; 2. servește drept bază pentru dezvoltarea programelor de formare profesională, evaluarea competențelor și recunoașterea calificărilor; 3. stabilește standarde clare de performanță, contribuind la calitatea muncii.
Democratizarea formatorilor în conformitate cu aceste standarde înseamnă activarea școlilor profesionale și duale, a universităților dar și a angajatorilor/companiilor ca formatori activi în piață, pe lângă formatorii existenți. Definind clar standardele, având centre de evaluare a competențelor care prin evaluarea realizată să certifice nivelul competențelor obținut în programul de formare, Guvernul prin instituția desemnată poate controla ce se formează, la ce nivel se formează și calitatea formării, dând frâu liber formatorilor potențiali să se organizeze și să devină activi în această piață în funcție de niște reguli stabilite.
Această formare profesională să se adreseze tuturor segmentelor din piață: tineri în căutare activă, angajați dornici de recalificare și reorientare profesională, cele 1,6 milioane de femei cu statut de casnice/ șomere, dar și pensionari care își doresc să rămână activi, suplimentându-și astfel veniturile. Să „alimentăm” astfel, piața muncii cu oameni pregătiți cu competențe, în viteza și direcția cererii. - Programe pentru menținerea seniorilor în activitate. Segmentul de vârstă în care putem să vedem oamenii activi ca potențial de muncă dar și de învățare, calificare și recalificare, ar trebui să fie 15-74 de ani. Chiar dacă vârsta de pensionare este de 65 de ani și peste, datele Eurostat ne arată că avem țări în Europa unde peste 55% dintre cei cu drept de pensionare optează să lucreze mai departe din diferite motive: suplimentarea venitului, integrare socială sau din nevoia de sens.
În România doar 4% dintre persoanele cu drept de pensionare aleg să mai lucreze dupa vârsta pensionării.
Obstacolele legislative sunt și ele un factor de descurajare, dar care pot să fie rezolvate de Guvernul Bolojan. Integrarea persoanelor vârstnice pe piața muncii și încurajarea duratei de viață active reprezintă o provocare legislativă de actualitate, în contextul unui cadru normativ ambiguu și fragmentat. În timp ce Codul muncii permite, prin art. 56 alin. (4), continuarea activității pentru o perioadă de maximum 3 ani peste vârsta standard de pensionare, cu aprobarea angajatorului, Legea nr. 360/2023 instituie posibilitatea alegerii între pensionare și menținerea în activitate până la 70 de ani, cu acord anual. Aceste prevederi divergente generează confuzie juridică, creează inegalități de tratament și blochează accesul efectiv al seniorilor la piața muncii. Scopul este transformarea seniorilor într-o resursă valoroasă, activ implicată în economie, și nu într-o categorie pasivă, neglijată de cadrul legislativ (sursa: avocat Laura Novac, membru TF Piața Muncii RBL).
Definirea clară a cadrului legislativ dedicat seniorilor, inclusiv contractele cu fracțiune de normă, sunt elemente de încurajare importante. Țările nordice, cu un procent de 55% pensionari activi în piața muncii, lucrează în medie între 20 și 26 de ore pe săptămână.
Acestea sunt câteva propuneri pe care Guvernul Bolojan le poate insera cu costuri mici, dar cu impact mare, pentru creșterea competitivității României. Un element în atragerea investitorilor îl reprezintă nivelul de competențe existent și disponibilitatea forței de muncă.
Despre transformările în piața muncii, găsiți informații și în raportul Piața Muncii în transformare. Cum gestionăm local provocările globale? realizat de TaskForce-ului Piața Muncii a RBL, sumarizat de Economedia, aici.
Ph.D Claudia Indreica este psiholog și CEO al PSIHOSELECT, cu peste 25 de ani de experiență în servicii de recrutare și headhunting, pentru roluri de top și middle management. Este specializată în profilarea psihologică pentru a evalua competențele candidaților și compatibilitatea organizațională pentru companiile client. Claudia construiește programe personalizate pentru organizații și realizează studii despre piața muncii pentru investitori sau proiecte de dezvoltare, în diverse industrii.
În calitate de membru activ al Romanian Business Leaders, Claudia conduce Task Force-ului Piața Muncii, în scopul creșterii competitivității forței de muncă din România, cu acțiuni în zona reglementărilor legislative și a programelor naționale. De asemenea, este membru al Board-ului DWNT, organizație care reprezintă la nivel regional, companiile germane și afiliate din România.
Claudia crede în educația realizată cu ajutorul experților, ca atare, scrie articole despre piața muncii în contextul mediului de business european și contribuie la organizarea unor evenimente de anvergură, care aduc în același spațiu mediul de business, ONG-uri, instituții publice, mediul politic și societatea civilă.
Opiniile exprimate în această rubrică nu reprezintă neapărat poziția redacției.