Deși România a făcut progrese economice considerabile în ultimele decenii, aceste realizări sunt umbrite de acumularea unor dezechilibre structurale, dintre care cel mai acut este deficitul bugetar. Anul trecut, acesta a trecut de pragul critic de 9% din PIB, un nivel întâlnit anterior doar în perioade de criză profundă, 2009 și 2020, ani în care economia s-a contractat cu 5,5% și cu 3,7%.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
Anul 2024 n‑a fost unul favorabil, dar nici nu s-a ajuns la o recesiune profundă sau la o creștere semnificativă a șomajului. Economia a avansat doar modest, cu 0,8%. Nivelul datoriei rămâne, deocamdată, sub media europeană, dar dacă deficitul nu este corectat, datoria riscă să devină o problemă majoră în viitorul apropiat. Iar impactul nu se oprește la nivelul statului, spune Csaba Balint, CFA, membru al Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României (BNR).
„Realitatea este, însă, mult mai complexă. Atunci când finanțarea bugetului devine dificilă, efectele se transmit inevitabil către sectorul privat. Dacă statul se împrumută la costuri ridicate, asta va antrena o creștere a costurilor de finanțare pentru gospodării și companii. Nu există excepții: este o povară colectivă serioasă”, spune Csaba Balint în newsletterul Asociației Analiștilor Financiar-Bancari din România (AAFBR) din iunie.
Unele întrebări legate de această problem, continuă el, își găsesc răspunsuri relativ simple, altele sunt considerabil mai dificile. Știm, de exemplu, că ajustarea necesară este de cel puțin 6 puncte procentuale din PIB. O corecție de o amploare similară ar fi necesară și în cazul deficitului de cont curent, cele două variabile fiind strâns corelate.
„Este însă mult mai dificil de stabilit cum ar putea fi împărțită povara între actorii economici: cât poate corecta, în mod realist, sectorul public (fără a uita că reducerea cheltuielilor de stat are efecte de recul asupra gospodăriilor și companiilor) și care ar fi calendarul optim pentru aplicarea măsurilor de corecție”, adaugă Balint.
Reprezentantul BNR mai spune că România se află într-o dublă criză de încredere: una internă – slăbirea încrederii societății în instituțiile statului și una externă – erodarea credibilității României în fața partenerilor internaționali. Deficitul bugetar și criza de încredere ar putea fi gestionate, într-o lume ideală, printr-un parcurs în trei etape.
Primul pas: creșterea substanțială a eficienței cheltuielilor publice – inclusiv închiderea „găurilor” bugetare evidente. Al doilea pas: consolidarea veniturilor, unde statisticile internaționale indică clar că România înregistrează un decalaj considerabil în ceea ce privește eficiența colectării – TVA-ul fiind un exemplu emblematic. Într-o societate funcțională, evitarea contribuției la povara comună nu poate fi acceptată, iar nivelul evaziunii trebuie redus substanțial. Dacă, după parcurgerea acestor două etape, resursele rămân insuficiente pentru furnizarea de servicii publice de calitate sau pentru gestionarea unor crize colective, abia atunci devine justificabilă a treia etapă: majorarea taxelor și a impozitelor.
„Într-o situație atât de strânsă, cele trei etape trebuie lansate simultan. Este esențial însă ca nu doar ultima – cea mai facilă – să fie aplicată, ci și primele două, considerabil mai dificile și consumatoare de timp. În absența acestora, criza de încredere nu va fi depășită, iar procesul de convergență al României riscă să se blocheze”, explică Csaba Balint.