Mario Draghi / Sursa foto: Comisia Europeană
„Nu provin dintr-un mediu cultural deosebit de european. Gândiți-vă că mi-am scris teza argumentând că moneda unică era o mare prostie”. Mario Draghi și-a încheiat discursul despre viitorul Europei, care a marcat prima zi a Întâlnirii Comuniune și Eliberare de la Rimini, cu o amintire surprinzătoare (dar nu inedită), scrie Corriere della Serra, potrivit Rador Radio România.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
Fostul prim-ministru italian, întâmpinat cu ovații în picioare și încurajare de a reveni în prima linie, s-a bazat pe experiența sa personală (cu motto-ul său „orice ar fi”, el însuși a salvat euro) pentru a demonstra că, dincolo de retorică, se poate crede într-un „europenism pragmatic” bazat pe împărtășirea energiilor și a obiectivelor comune pentru a revitaliza un ideal comunitar acum depășit de vremuri, dar care este încă singurul orizont viabil în această parte a Occidentului.
Analiza inițială este fără reticențe: „Ani la rând Uniunea Europeană a crezut că dimensiunea sa economică, cu 450 de milioane de consumatori, aducea cu sine putere geopolitică și influență în relațiile comerciale internaționale. Acest an va fi amintit ca anul în care această iluzie s-a evaporat”. Draghi indică alegerea lui Donald Trump la Casa Albă ca fiind punctul fără întoarcere. De acolo totul s-a schimbat. „Trump ne-a dat un semnal de alarmă brutal”.
Faptele vorbesc de la sine. „A trebuit să ne resemnăm cu taxele impuse de cel mai mare partener comercial și aliat de lungă durată al nostru, Statele Unite”, remarcă fostul prim-ministru italian. „Am fost presați de același aliat să creștem cheltuielile militare, o decizie pe care poate ar fi trebuit să o luăm oricum, dar în moduri și forme care probabil nu reflectă interesele Europei”. Potrivit lui Draghi, rolul jucat în negocierile pentru încheierea războiului din Ucraina este de asemenea de mică relevanță.
„Deși i-a oferit cea mai mare contribuție financiară Ucrainei, UE a jucat până acum un rol destul de marginal în negocierile de pace”. Dar nu e tot. „Europa a fost de asemenea martoră la bombardarea siturilor nucleare iraniene și la intensificarea masacrului din Gaza. Aceste evenimente au spulberat orice iluzie că puterea economică singură ar putea asigura vreo formă de putere geopolitică”, a mai afirmat Draghi.
Nu are rost să ezităm: realitatea ne spune că trebuie să ne schimbăm, să abandonăm „zona de confort” care a oferit creștere și prosperitate timp de decenii și să intrăm într-o nouă eră. Dar nu în direcția pe care unii din Europa (și chiar din Italia) și-ar dori-o. „Este clar că distrugerea integrării europene, pentru a reveni la suveranitatea națională nu ar face decât să ne expună și mai mult voinței marilor puteri”, subliniază Draghi, vorbind explicit în numele Europei despre necesitatea „de a-și schimba și organizarea politică”.
Cu o singură precizare: „Pasivitatea și rigiditatea creează inacțiune; inacțiunea este cel mai mare dușman al Europei”. Pentru a-și clarifica și mai bine gândirea, fostul premier italian se bazează pe amintirea lui Carlo Azeglio Ciampi, când, în calitate de guvernator al Băncii Italiei, a trebuit să renunțe la controlul asupra lirei pentru a crea euro. „Mi-a spus că era mai bine să pierdem o bucată de suveranitate națională asupra monedei, dacă era prețul de a face parte dintr-un proiect mai amplu”. Și apoi își amintește când era președinte al Băncii Centrale Europene: „Sarcina noastră era să asigurăm stabilitatea prețurilor, dar cum am putea s-o facem fără o monedă puternică?”
Draghi indică direcția, îndemnând guvernele europene să colaboreze și mai strâns pentru o integrare reală. Una dintre pârghii, ca și în perioada de urgență Covid-19 și a inițiativei Next Generation EU, este utilizarea datoriei comune pentru a strânge resursele necesare pentru a aborda provocările reprezentate de SUA, Rusia și China. „Numai formele de datorie comună pot susține proiecte europene la scară largă, pe care eforturile naționale fragmentate și insuficiente nu le-ar putea niciodată implementa”.
După atacuri, Draghi se deschide spre optimism, întărit de experiențele recente. „Am finalizat o vastă campanie de vaccinare într-un timp foarte scurt. Am demonstrat o unitate și o participare fără precedent în răspunsul la invazia rusă a Ucrainei. Dar au fost răspunsuri la situații de urgență. Provocarea este acum să putem acționa cu aceeași hotărâre și în vremuri obișnuite”. Cu un punct de plecare simplu, dar nu evident: „Primul lucru de făcut este: să ne unim forțele. Trebuie să învățăm să ne înțelegem”. Mai mult, Europa trebuie să se transforme „dintr-un spectator, sau cel mult un actor secundar, într-un actor principal”.
Un semn în acest sens, potrivit lui Draghi, s-a văzut în ultimele zile: „Prezența liderilor europeni la Casa Albă a fost o demonstrație de unitate care, în ochii cetățenilor europeni, valorează mai mult decât multe întâlniri de la Bruxelles”. Astfel, apelul final pe care fostul prim-ministru Draghi l-a adresat chiar acelor lideri de pe scena Întâlnirii de la Rimini devine o consecință logică: „Putem schimba traiectoria continentului nostru. Transformați-vă scepticismul în acțiune, faceți-vă vocea auzită. UE este, mai presus de toate, un mecanism pentru atingerea obiectivelor comune de către cetățenii săi. E cea mai bună șansă a noastră pentru un viitor de pace, securitate și independență: este o democrație și noi, voi, cetățenii ei, europenii, suntem cei care-i decidem prioritățile”.
