Sursa foto: Colaj Economedia
Andrei Șelaru, cunoscut ca Selly, se află, la doar 23 de ani, în centrul unuia dintre cele mai ambițioase proiecte private de turism și entertainment din România. După ce a dezvoltat festivalul Beach, Please! într-unul dintre cele mai mari festivaluri urbane din Europa, cu peste 150.000 de participanți și un impact economic total pe care îl estimează la circa 100 de milioane de euro, tânărul antreprenor a lansat o nouă provocare. Împreună cu mai mulți antreprenori și oameni din lumea muzicii, Selly construiește stațiunea de experiențe Nibiru, o investiție estimată de 50 de milioane de euro în primă fază, exclusiv din capital privat românesc. Prin această investiție, vrea să reînvie litoralul românesc și să pună România pe harta lumii ca o „țară a experiențelor”.
Selly a vorbit, într-o nouă ediție Economedia Talks, despre cum a crescut un festival finanțat inițial din surse proprii până la nivelul unor branduri globale, despre economia din spatele Nibiru, structurile de finanțare și modelul de business al proiectului, dar și despre planurile viitoare de investiții și provocările fiscale ale industriei de evenimente.
El explică de ce Nibiru nu este doar o extensie a Beach, Please!, ci un proiect cu identitate proprie – o stațiune de divertisment destinată publicului larg. „Vrem să facem cea mai bună și cea mai accesibilă stațiune din Europa. Artistul pentru care plătești 150 de euro în Ibiza, la noi îl vei vedea cu 20–25 de euro”, spune Selly.
Antreprenorul detaliază cifrele din spatele proiectelor: 16 milioane de euro costurile de organizare pentru ediția 2025 a Beach, Please!, 70 de milioane de euro cheltuieli generate de participanți cu impact local estimat la 100 milioane de euro, investiție inițială în Nibiru de 50 de milioane de euro. Selly explică și modul în care plănuiește să obțină venituri de pe urma stațiunii Nibiru și posibilitatea de a introduce bilet de acces.
Interviul atinge și teme-cheie pentru economia creativă: rolul investițiilor private în turism, nevoia de predictibilitate fiscală, efectul creșterii TVA-ului pentru biletele la evenimente, dar și modul în care industria festivalurilor poate repoziționa România ca destinație turistică europeană. „România ar putea fi o capitală mondială a festivalurilor, dar regimul fiscal o face necompetitivă. Noi nu cerem facilități, ci o aliniere la un standard corect”, explică Selly.
De asemenea, Selly explică și controversele din spațiul public privind aproprierea unuia dintre investitori de către un consilier local din Costinești. „România s-a dezvoltat enorm în ultimii ani – și nu datorită politicului, ci datorită antreprenorilor care au încercat să facă imposibilul posibil”, afirmă el.
Cele mai interesante declarații din interviu:
„Costul total al organizării Beach, Please! anul acesta a fost undeva la 16 milioane de euro”
„Să scalezi un business de festival nu e o treabă ușoară – și presupune să pierzi bani conștient”
„Să cumperi artiști de nivel „superstar” este o afacere în sine și necesită o expertiză total diferită față de orice alt tip de negociere. E o piață globală extrem de competitivă”
„Impactul total al Beach, Please! – investițiile directe, veniturile operatorilor economici locali și locurile de muncă generate – depășește 100 de milioane de euro”
„Nibiru va aduce un boom economic constant în zonă”
„Investitorii în Nibiru: avem o discuție foarte interesantă cu un antreprenor român important, cu care ne-am mândri enorm dacă se alătură proiectului”
„Nibiru va fi cea mai mare platformă de business din zona litoralului pentru operatorii din Horeca și retail sezonier”
„Nibiru va avea multiple linii de venit, dar principalele sunt: chiriile, biletele și partenerii comerciali. Anumite zone din stațiune vor necesita bilet de acces”
„Avem mai multe scenarii, iar în toate există un EBITDA confortabil”
„Ceea ce facem noi în Costinești cu bani privați, în alte orașe se face cu milioane de euro din bugetul public. La mine, la Craiova, majoritatea evenimentelor sunt finanțate public”
„România s-a dezvoltat enorm în ultimii ani – și nu datorită politicului, ci datorită antreprenorilor care au încercat să facă imposibilul posibil”
„Terenul pe care facem acum faza I din Nibiru este rezultatul a aproximativ 90 de tranzacții individuale. Prețurile au crescut pe parcurs, uneori semnificativ”
„Nu poți avea imobiliare fără trafic de oameni, și nu poți avea trafic fără o experiență”
„România trebuie să se promoveze ca „capitala distracției” sau „capitala vieții de noapte””
„România ar putea fi o capitală mondială a festivalurilor, dar regimul fiscal este foarte dur, majoritatea organizatorilor pierd bani”
„Avem taxe speciale aplicate doar industriei de evenimente, nu cer o facilitate, ci o aliniere la același standard”
„Dacă nu îți asumi riscuri când ești tânăr, mai târziu îți va fi mult mai greu. Dacă vrei să încerci ceva, cel mai bun moment e când ești tânăr”
„E important să nu ajungi în datorii și să nu cheltuiești pe prostii, dar e la fel de important să trăiești vârsta pe care o ai”
„Sper să rămân cu picioarele pe pământ și să continui să construiesc lucruri tot mai mari”y
Interviul integral:
Economedia: Nu o să zic foarte multe despre tine, pentru că toată lumea știe cine ești, dar din punct de vedere business ai firmele Selly Media, ești acum acționar integral la Beach, Please!, la firma care deține brandul, și investitor și cofondator în viitoarea stațiune Nibiru. Hai să începem cu ce urmează – ceea ce, probabil, interesează cel mai mult publicul. Cum arată Beach, Please! pentru ediția de anul viitor și, în același timp, cum merge vânzarea de bilete?
Selly: Mulțumesc foarte mult pentru invitație. Încă o dată, mi se pare că e foarte bine ce facem astăzi aici, pentru că sunt mulți oameni care își pun întrebări legat de proiectele pe care noi le anunțăm – și aici mă refer în mod special la Nibiru.
Acum, Beach, Please! a demonstrat deja, patru ediții la rând, cam ce face și care e dimensiunea lui. Cumva, proiectul e deja confirmat. Dar sunt multe întrebări legate de „OK, dar ce e Nibiru? E o nouă stațiune? Cum arată? Cât costă? Cine o finanțează?” și așa mai departe.
Mi se pare că e foarte bine să venim cu claritate pe zona asta.
Noi urmează să organizăm cea de-a cincea ediție a Beach, Please!, o ediție aniversară.
Avem un public foarte loial, care preferă să cumpere biletele mai ieftin, înainte să anunțăm artiștii. La noi, componenta de presale este una uriașă.
În momentul de față, suntem la aproximativ 63.000 de bilete vândute, în condițiile în care primul artist îl vom anunța abia la finalul săptămânii viitoare.
Economedia: Deci n-ați anunțat încă niciun artist. Nu poți să ne dai un nume, în premieră, evident?
Selly: Nu pot să fac asta, dar pot să vă spun că este unul dintre cei mai ceruți artiști și va fi unul dintre headlinerii internaționali.
Vorbim, evident, de artiști internaționali – acolo sunt marile surprize. În zona artiștilor din România îi avem cam pe toți cei relevanți pentru publicul tânăr.
Economedia: Și păstrați zona muzicală axată pe trap?
Selly: Da. Noi suntem un festival care ia gusturile muzicale ale generației între 16 și 25 de ani. Asta este, de fapt, un diferențiator uriaș față de Nibiru.
Pentru că Nibiru se va adresa tuturor – oamenilor de 40–45 de ani, corporatiștilor, tinerilor de 25–30 de ani.
Beach, Please!, în schimb, se adresează strict acestui nucleu de tineri între 16 și 25 de ani și încearcă să ofere cea mai tare experiență de distracție pentru ei.
Astăzi, muzica urbană este cel mai ascultat, cel mai relevant și cel mai influent gen muzical pentru această generație – poate ușor concurat de manele, dar zona urbană rămâne dominantă.
La nivel internațional, artiștii din trap și hip-hop sunt cei mai căutați, iar noi ne-am construit festivalul în jurul acestor gusturi.
Dacă vrei să aduci din afară un nume exotic și vrei să mulțumești publicul nostru, te uiți clar către muzica urbană, hip-hop, reggaeton – acolo sunt preferințele tinerilor.
Economedia: Spune-mi, te rog, cât ai investit tu personal până acum în Beach, Please!?
Până acum, eu am băgat niște milioane de euro – multe – în festival. Am mai scos o parte din ei, dar am și reinvestit. Multă finanțare a venit și din partea partenerilor, de la Global Records, alături de care am început proiectul.
Avem și finanțări bancare pe Beach, Please!, pentru capital de lucru. Deci e un mix.
Economedia: Ne poți oferi o cifră? Cât a fost investiția în organizarea ediției trecute – investiția punctuală, fără ceea ce intră pe amortizări?
Selly: Da, aici e important de spus că mare parte din amortizări sunt ale Nibiru, nu ale Beach, Please!. E o relație în care Nibiru deține terenul, iar Beach, Please! face construcția și operarea festivalului.
Costurile punctuale – adică scenotehnică, montare de scene, operarea efectivă a festivalului (pază, personal medical, logistică, producție), artiști și marketing – toate astea formează costurile directe de desfășurare.
Practic, ai trei linii mari de cost: producție, artiști și marketing.
Costul total a fost undeva la 16 milioane de euro. Repet: vorbim strict de costurile punctuale de organizare ale ediției trecute.
Aici nu intră gazonul, promenada, terenul – toate acestea fac parte din investiția stațiunii Nibiru, care este, practic, gazda festivalului.
Pentru context: Nibiru, care se va deschide anul viitor, a construit deja aceste elemente de infrastructură ca un „venue” pentru festival.
Deci acele 16 milioane de euro sunt doar costurile directe de organizare, împărțite cam așa:
- 10 milioane de euro pentru artiști,
- 5 milioane de euro pentru producție,
- 1 milion de euro pentru marketing.
Cam acestea sunt, grosso modo, costurile evenimentului.
Economedia: Iar pentru anul viitor, cum estimezi investiția? Au crescut costurile, ținând cont de scumpirile din ultima perioadă?
Selly: Vestea bună este că, odată ce Nibiru va fi operațional, Beach, Please! va reuși să salveze o parte consistentă din costurile de producție. Vom face o economie, pentru că infrastructura va fi deja acolo.
Festivalul va veni doar cu un supliment de echipamente, scenotehnică și personal, adică doar ce trebuie pentru a trece de la un eveniment mediu la un eveniment foarte mare.
E o economie importantă pe zona de producție. Desigur, Beach, Please! va plăti o chirie către Nibiru, pentru utilizarea spațiului, dar per total vom face economii semnificative.
Surplusul de buget rezultat va fi alocat către artiști – deci nu ne așteptăm să scădem costurile totale, ci să redirecționăm banii economisiți către line-up.
Fiind într-o locație integrată, într-un ecosistem numit stațiunea Nibiru, totul devine mult mai simplu.
Economedia: Anul acesta ai făcut pentru prima dată profit din Beach, Please!?
Selly: Da. Dar e foarte important de spus că profitul ăsta nu e un profit care merge către noi, pentru că noi trebuie să acoperim pierderile din anii trecuți.
Să scalezi un business de festival nu e o treabă ușoară – și presupune să pierzi bani conștient. Nu a fost un accident că am pierdut bani în primii ani. Am vrut să ajungem cu festivalul să fim numărul 1 în Europa.
Acum doi ani am depășit Untold, ca număr de participanți în România, și anul acesta am depășit Tomorrowland. Suntem cel mai mare festival din Europa ca număr de participanți, pe segmentul nostru.
Dacă ne-am clasifica strict ca festival de hip-hop, am fi numărul 1 în lume pe acest gen. Evident, asta ne aduce o mândrie uriașă.
Faptul că la Costinești vin 15.000 de străini care probabil nici nu știu să pronunțe numele localității e o dovadă a impactului pe care îl avem. E un reper pentru România pe scena globală a muzicii.
Economedia: Ai spus că anul viitor costurile operaționale și de producție vor scădea, deci vă așteptați la o suplimentare a profitului și să acoperiți complet pierderile din trecut. Când ajungeți pe break-even?
Selly: Probabil o să mai dureze vreo doi ani până la break-even.
Noi suntem relativ mulțumiți cu marja actuală. Ce contează pentru noi este ce deal-uri putem securiza cu artiștii internaționali.
Avem o listă de dorințe, un wishlist cu artiști pe care vrem să-i aducem, dar uneori planul de acasă nu se potrivește cu cel din târg – prețurile pot varia enorm.
Artiștii pe care oamenii și-i doresc – în principal – îi aflăm din foarte multe sondaje. Facem constant chestionare în comunitatea Beach, Please!. Eu nu pot să vă dau aceste nume acum, pentru că n-aș vrea să fac vreo promisiune pe care să nu o pot respecta.
Avem oferte trimise către foarte mulți artiști din piață – cu unii suntem deja în negocieri, cu alții nu.
Perioada de confirmări pentru artiștii internaționali este, de regulă, februarie–martie. Atunci artiștii își finalizează turneele și confirmă multiple locații europene.
Să aduci un artist din America, dacă el nu are deja turneu în Europa, este aproape imposibil sau foarte costisitor – mă refer aici la artiști foarte mari.
Un artist de dimensiune medie mai poate veni special în România, dar un superstar nu îți vine decât dacă are sens economic și dacă se află deja în regiune.
Noi încercăm să confirmăm artiștii cât mai devreme, ca să putem comunica din timp line-up-ul. Avem deja un prim artist internațional confirmat, pe care urmează să-l anunțăm foarte curând, și accelerăm procesul acesta de confirmare – care, crede-mă, este foarte dificil.
Să cumperi artiști de nivel „superstar” este o afacere în sine și necesită o expertiză total diferită față de orice alt tip de negociere. E o piață globală extrem de competitivă.
De multe ori, concertele ajung în România după ce în Vest își încheie ciclul de turnee, iar atunci trebuie să negociezi intens pentru a-i aduce aici la costuri rezonabile.
Noi am avut până acum artiști foarte mari – Travis Scott, de exemplu, a fost unul dintre cei mai mari artiști din toate timpurile care a cântat în România.
Wiz Khalifa a făcut un show incendiar. Este unul dintre cei mai ascultați artiști din lume.
Anitta, senzația muzicii latino, este una dintre cele mai influente artiste internaționale din zona asta.
Deci am adus artiști extrem de „fresh” și relevanți, tocmai pentru că altfel publicul nostru nu ar fi venit.
Artiști precum Taylor Swift nici noi nu ni i-am permite astăzi, e vorba de ce venituri ai și cât poți să cheltuiești pe artiști.
Noi vrem să rămânem un festival accesibil, iar pentru publicul tânăr asta contează enorm.
Dacă te uiți la costul real al participării la un festival, nu e vorba doar de bilet – ci și de cazare, mese, transport. Pentru mulți tineri, e un efort financiar semnificativ.
Economedia: Ai o estimare de cost mediu pentru un participant la Beach, Please! comparativ cu alte festivaluri din România sau din Europa?
Selly: Da, poți face o estimare – costul total se ridică la câteva mii de lei, în funcție de unde vii.
Dacă ești din Constanța, evident, e mult mai accesibil pentru că nu ai nevoie de cazare.
Dar, în general, sub 300 de lei pe noapte de persoană e greu să găsești cazare decentă, chiar dacă împarți camera cu altcineva. De regulă, oamenii stau câte doi în cameră, uneori trei.
Deci doar cazarea ajunge cam la 1.500 de lei pentru toată perioada festivalului.
Dacă mai adaugi transportul, consumul zilnic în Costinești – mâncare, băuturi, ieșiri – și, desigur, biletul la festival, ajungi la o sumă totală de 2.500–3.000 de lei per participant.
Sunt și excepții, evident – unii vin cu prieteni care au locuințe în zonă sau au aranjamente mai vechi, dar media e cam asta.
Media noastră de bilet anul trecut cred că a fost undeva la 120 de euro pentru abonamentul de 5 zile. Dacă împărțim, înseamnă cam 20 și ceva de euro pe zi, deci aproximativ 100–120 de lei/zi.
Sper că nu greșesc matematica, dar cam atât costă biletul.
Vezi, biletul este cea mai ieftină componentă din tot ansamblul.
Plus că, pentru cei care au cumpărat din timp, am avut abonamente la 90 de euro puse în vânzare.
Depinde foarte mult când cumperi biletul. E ca în viață, cum era povestea cu greierele și furnica.
La fel și aici – cine își face cazarea și cumpără biletul din timp, plătește mult mai puțin decât cel care, cu trei zile înainte de festival, se trezește că vrea să vină.
Pentru un consumator european, costul este totuși redus, comparativ cu alte festivaluri mari.
Economedia: Care este proporția între participanții din România și cei din străinătate? Și vreți să insistați pe atragerea de turiști străini plătitori de bilet?
Selly: Da, ne dorim să aducem cât mai mulți turiști străini la festival și ne mândrim deja cu cifrele de până acum.
În același timp, cu proiectul Nibiru, vrem ca și cât mai mulți români să-și facă vacanța în țară, nu în alte destinații.
Am avut 15.000 de turiști străini, dintr-un total de 155.000 de participanți – deci cam 10%.
E un număr fantastic, și e unul dintre motivele pentru care suntem cel mai mare festival din Europa.
Anul acesta vrem să amplificăm componenta internațională – vom cheltui mai mult pe marketing extern, deși e important de spus că marketingul în afara țării este mult mai scump decât în România.
Sincer, cred că mulți dintre străinii care au venit n-au venit neapărat datorită campaniilor noastre, ci prin word of mouth – adică au aflat de la prieteni.
Sunt mulți tineri din afara țării care urmăresc artiștii noștri. Zic: „Mamă, vreau să-l văd pe ăsta! Unde cântă?”
Și când văd că artistul e la Costinești, în România, își spun: „E cel mai ieftin loc din Europa unde pot să-l văd.”
Și vin. Pentru că la noi nu-l văd doar pe acel artist, ci și pe alții mari, în același festival.
Își iau bilet de avion și vin.
Economedia: Ai spus și în alte interviuri că Beach, Please! a avut un impact semnificativ asupra economiei locale. La ce valoare se ridică și ce înseamnă concret?
Selly: Ediția de anul acesta a avut un impact de aproximativ 70 de milioane de euro, doar din cheltuielile participanților în afara festivalului – cazare, mese, transport, activități – în județul Constanța, în Costinești și stațiunile învecinate.
Dacă adaugi și investițiile noastre directe, și veniturile operatorilor economici locali, și locurile de muncă generate – fie direct prin Beach, Please!, fie indirect, prin furnizori din Constanța – atunci impactul total depășește 100 de milioane de euro.
E un calcul simplu. Dacă iei 155.000 de participanți care stau în medie 4–5 zile, trebuie să mănânce, să se cazeze, să se deplaseze.
Noi deschideam festivalul la ora 18:00, majoritatea tinerilor veneau pe la 20:00–21:00, deci consumau cel puțin o masă pe zi în oraș, de regulă două.
Beneficiul nu este doar pentru cei care au unități de cazare – hoteluri, pensiuni – ci și pentru restaurante, plaje, magazine de suveniruri, comercianți locali.
Toată zona a prosperat enorm.
Iar acum, cu Nibiru, impactul nu va mai dura doar 5 zile, ci toată vara.
Mulți spuneau: „E minunat ce faceți, dar păcat că e doar 5 zile.”
Acum va fi un boom economic constant în zonă.
Economedia: Hai să trecem la Nibiru, dacă tot ai ajuns aici. Ai anunțat acum câteva luni această investiție într-o viitoare stațiune – un „orășel” cu mall, evenimente, restaurante, totul la un standard european.
Selly: Da, așa este. Vrem să facem cea mai bună și cea mai accesibilă stațiune din Europa.
Adică un raport calitate-preț incredibil.
Mulți ne-au întrebat: „Cum vă comparați voi cu Mykonos, Saint-Tropez sau Ibiza?”
Noi am spus clar: nu ne comparăm ca peisaj sau lux, dar în materie de artiști și experiență vrem să fim acolo sus.
Am spus și public – artistul pentru care plătești 150 de euro în Ibiza, la noi îl vei vedea cu 20–25 de euro.
Și nu doar pe el, ci și pe alții.
Vom fi o locație sigură, curată, bine păzită, cu cele mai bune opțiuni de mâncare și un carnaval continuu de evenimente – festivaluri, concerte, activări.
O destinație de distracție cu cel mai bun raport calitate–preț din Europa. Asta ne propunem și asta vom face.
Economedia: Ai anunțat o investiție inițială de 50 de milioane de euro, în faza I. Ce înseamnă concret această sumă, defalcat?
Selly: Cei 50 de milioane de euro se duc în principal pe teren și construcții.
Mai există niște soft costs, dar cea mai mare parte – aproape 100% – înseamnă achiziția terenului și costurile de construcție.
Adică: infrastructură, canalizare, curent, promenadă, gazon și apoi tot ce este deasupra solului – acele module comerciale despre care vorbeam mai devreme.
Economedia: Terenul este deținut de Global Records, partenerul tău, nu?
Selly: Terenul pe care se dezvoltă faza I din Nibiru este deținut de o companie numită Nibiru Real Estate.
Economedia: Și cine deține această companie?
Selly: Această companie este subiectul unei runde de finanțare, printr-un vehicul numit Nibiru Investment.
Încă nu am închis complet runda, mai avem discuții cu câțiva investitori. Estimăm că până la finalul anului vom finaliza subscrierile de capital social.
Nibiru Real Estate va fi deținută de vehiculul investițional Nibiru Investment, unde toți acționarii – inclusiv noi – vor fi publicați transparent, odată ce lista este completă.
Pot să confirm că Global Records va fi și este investitori majoritar, iar pe lângă mine vor fi și artiști români mari, plus antreprenori din media și imobiliare.
Prefer să anunț numele investitorilor abia când lista e completă, mai ales că avem o discuție foarte interesantă cu un antreprenor român important, cu care ne-am mândri enorm dacă se alătură proiectului.
Economedia: Tot proiectul va fi finanțat 100% din capital privat românesc, fără finanțare bancară?
Selly: Explorăm opțiuni de refinanțare, atât pentru a returna mai repede investițiile inițiale, cât și pentru a asigura capital de lucru pentru operare.
Suntem încă în discuții pentru aceste variante: fie o refinanțare a proiectului, fie o linie de capital de lucru pentru costuri operaționale.
Economedia: Deci momentan sunteți în faza de stabilire a investitorilor care se alătură proiectului?
Selly: Nu, am trecut deja de asta.
Suntem în faza în care am terminat toate lucrările de infrastructură și mai avem doar câteva discuții pentru ultima parte a finanțării.
Nu avem nicio problemă cu finanțarea, dar ne place să aducem lângă noi oameni care vin și cu expertiză, nu doar cu bani.
Căutăm parteneri care pot aduce know-how – în business, în reporting, în structurare – nu doar capital.
Majoritatea costurilor au fost deja acoperite.
Terenurile sunt toate cumpărate, infrastructura subterană e gata, promenada și utilitățile sunt finalizate, iar spațiile comerciale – aproximativ 7.000 mp – sunt aproape toate gata.
Sigur, mai sunt detalii de finisaj – vopsitorii, amenajări – dar dacă mergi azi pe șantier, o să vezi o armată de oameni care lucrează acolo zilnic.
Economedia: Toată infrastructura va fi permanentă și utilizabilă tot timpul anului. Ce va fi sezonier?
Selly: Pentru cine se întreabă „cum reușiți să construiți toate astea până vara viitoare?”, răspunsul e simplu: ce era cel mai greu – infrastructura de sub pământ – e deja gata.
Când vine vorba de ce construim deasupra pământului, noi lucrăm cu aceste module metalice de 3 pe 6 metri, fiecare având 18 metri pătrați.
Practic, poți construi orice fel de structură vrei, ca un Lego, din multipli de 18 mp – poți avea 36, 54, 72 mp, orice formă și dimensiune dorești.
Aceste module nu necesită fundație, au caracter de structuri semi-permanente. Dacă vrei, le poți ancora cu niște cârlige sub pământ, dar ele se pot monta foarte repede și mult mai accesibil.
Când vorbim de ce rămâne permanent, aceste module vor rămâne acolo tot restul anului.
Când vine vorba de ce este temporar pentru Nibiru, e vorba în mare parte de scenotehnică și echipamente de evenimente – multe dintre ele le vom închiria, nu le vom cumpăra.
Există, totuși, și componente de scenotehnică pe care ne gândim să le achiziționăm, dar marea majoritate le vom închiria, la fel ca zona de sonorizare, ecrane LED și alte echipamente.
Preferăm varianta de închiriere pentru că tehnologia avansează foarte repede și, din rațiuni de cash flow, e mai logic să le reînnoiești periodic.
Economedia: Practic, totul va funcționa ca un ecosistem foarte mare, dezvoltat pe orizontală? Sunt furnizori locali, ecosistemul susține antreprenori și companiile românești?
Selly: Acest ecosistem este, cred, cea mai mare oportunitate care s-a întâmplat vreodată pentru antreprenoriatul local din Costinești.
Avem foarte mulți furnizori din județul Constanța – ceea ce are tot sensul din lume.
E mai accesibil și pentru noi, și pentru ei. Lucrăm cu oameni locali, pe care nu trebuie să-i cazezi, îi ai aproape, și totul devine mai eficient.
Pe lângă asta, dacă te uiți la dimensiunea economică: în 5 zile de Beach, Please! au fost 70 de milioane de euro cheltuiți de participanți.
Dacă extrapolăm la două luni de funcționare a Nibiru, am estimat că vom avea circa o treime din traficul zilnic al Beach, Please! – adică aproximativ 50.000 de oameni pe zi.
Asta înseamnă peste 3 milioane de vizitatori pe vară.
Dacă aplici aceeași logică de calcul, impactul în economia locală va fi de mai multe sute de milioane de euro.
Zona de furnizori va fi foarte amplă.
Vom avea restaurante, baruri de cocktailuri, locuri de joacă pentru copii, magazine, toate operate de antreprenori locali.
Va fi cea mai mare platformă de business din zona litoralului pentru operatorii din Horeca și retail sezonier.
Economedia: Ați anunțat deja niște nume cunoscute din Horeca. Mai există parteneri noi pe care ni-i poți spune?
Selly: Da, pot să vă spun că am închis toată zona de food.
Acum ne concentrăm pe a securiza zona de non-food, dar deja peste 80% din bugetul de chirii este semnat.
Avem și jucători mari, inclusiv multinaționale, dar și foarte multe afaceri locale.
Ne mândrim cu numărul mare de businessuri locale care vor fi chiriași în spațiile noastre.
Printre cei deja anunțați avem, de exemplu, Splendid Chicken (fast-food din Constanța) și Șaormeria Băneasa, Cartofiserie, care fac poate cei mai buni cartofi din România.
Și, crede-mă, fac sute de milioane de lei din cartofi, ceea ce e incredibil și arată cât de puternic poate fi
Economedia: Cum va fi finanțat Nibiru, cum va funcționa? Din ce veți obține venituri? Va fi acces pe bază de bilet, venituri de la operatori, chirii sau mai multe?
Selly: Sunt multiple linii de venit, dar principalele sunt: chiriile, biletele și partenerii comerciali.
Economedia: Accesul în stațiune va fi pe bază de bilet?
Selly: Nu am decis încă acest lucru. Cu siguranță, anumite zone din stațiune vor necesita bilet de acces.
Misiunea noastră este ca cheltuiala medie a unui vizitator să fie între 100 și 150 de lei pe zi, bani cu care să poată mânca, bea și se bucure de tot ce are promenada de oferit.
Vor fi opt spectacole pe zi – adică un artist mare român, alți artiști medii și toată zona de street performers, dansatori, toboșari, show-uri de carnaval.
Toată această experiență vrem să se încadreze în acel buget de 100–150 de lei.
Dacă acești bani vor include și un bilet de acces sau doar consumul – încă analizăm.
Sincer, nu este neapărat relevant pentru noi dacă accesul va fi taxat. Dacă va exista o taxă, vrem să fie infimă.
Pentru noi e mai important cum facem ca oameni din categorii diferite să se simtă bine împreună.
Aici intervine componenta de acces controlat – care este, de fapt, diferențiatorul nostru.
Pe orice altă promenadă, cum ar fi cea din Mamaia sau Eforie, ai și experiențe plăcute, dar și neplăcute – grupuri gălăgioase, oameni în stare de ebrietate, mizerie, microagresiuni.
La noi, totul va fi controlat la intrare – verificări pentru arme, substanțe interzise, tot ce ține de siguranță.
Stațiunea va avea sute de agenți de pază, o densitate care nu există nicăieri altundeva în spații publice din România.
Noi vrem ca oamenii să simtă că e gratuit să intri, dar în același timp să beneficieze de siguranță și confort. Asta este cheia.
Pe litoral, lumea se plânge că e scump – dar e scump pentru că nu există volume.
Fiecare operator trebuie să taxeze mai mult ca să supraviețuiască.
Noi ne permitem să fim – nu doar ieftini – ci imposibil de ieftini, pentru că vom lucra pe volum și pentru că avem în spate valoarea real-estate-ului.
Revenind la comparația între o promenadă publică și Nibiru: la noi ai pază, curățenie, infrastructură medicală.
Dacă te împiedici pe promenada din Mamaia, poate aștepți mult până vine ambulanța; la noi, în 3–4 minute ai echipaj medical la fața locului. La Beach, Please! s-a întâmplat – cineva s-a împiedicat și în câteva minute era deja tratat.
Deci nivelul de confort și de siguranță este total diferit.
Și apoi vine partea de curățenie și estetică – vrem ca oamenii să intre acolo și să simtă că sunt „în altă țară”.
Economedia: Practic, voi oferiți o zonă cu acces delimitat, controlat, cu servicii premium și decideți ulterior cum veți face accesul – dacă un bilet sau o plată simbolică?
Selly: Nibiru va funcționa ca o promenadă modernă, unde oamenii se pot plimba, pot mânca, se pot bucura de spectacole și show-uri de drone, într-un spațiu sigur și curat.
O altă parte a vizitatorilor va spune: „Vreau mai mult decât atât. Vreau să intru la Nibiru Arena, plătesc un bilet foarte accesibil ca să văd un artist internațional de talie mondială.”
Alții vor zice: „Vreau să merg la berărie, să văd spectacolul de la verărie din seara asta, și plătesc un extra” – exact cum se întâmplă în orice stațiune.
Unii oameni doar se plimbă pe promenadă, iar alții aleg să intre, nu știu, în „Mega Discoteca Tineretului”, pentru că e concert cu un anumit artist în seara respectivă.
Diferența este că promenada noastră are deja un pachet de show-uri incredibil, iar dacă accesul nu va fi gratuit, va fi aproape gratuit.
Pentru noi cel mai important – și ne-am uitat la ce fac alții, poate mai deștepți sau mai experimentați decât noi – este cum reușești să faci atât de mulți oameni să se simtă bine împreună, pentru că vor fi foarte mulți oameni acolo.
Suntem convinși că nu vom avea probleme de trafic, însă misiunea noastră principală acum este experiența vizitatorului.
Vrem ca omul să plece de acolo spunând: „Frate, vreau să mă întorc!” – nu „Am stat la coadă jumătate de oră după mâncare”, „m-a deranjat cineva”, „a fost haos”.
Genul ăsta de disconfort e aproape imposibil de controlat într-o stațiune publică, pentru că, oricât de bună ar fi administrația, nu e spațiu privat.
Noi suntem spațiu privat și putem asigura totul – de la fluxuri, la siguranță și calitate. Da, vom fi net superiori altor locuri.
Economedia: Aveți o estimare de venituri pe sezon din stațiune? Presupun că există mai multe scenarii de business.
Selly: Da, avem mai multe scenarii, iar în toate există un EBITDA confortabil.
În toate, prețurile pentru clienți rămân mici – asta este cel mai important pentru noi.
Economedia: Poți să îmi dai o marjă de venituri?
Selly: Nu aș vrea să dau o cifră exactă.
Ce pot spune este că particularitatea care face planul nostru de afaceri să aibă sens este zona de marketing pe care o oferim partenerilor și chiriașilor.
Dacă te compari cu alte locații, valoarea marketingului pe care o generăm – și nu doar vara, ci 12 luni pe an – este uriașă.
Asta face ca planul nostru financiar să „iasă din roșu pe verde”, cum se spune.
Economedia: O întrebare pe care trebuie să o pun – pentru că a apărut în spațiul public și inclusiv cititorii noștri au întrebat pe social media – se referă la terenul pe care construiți.
Ei spun că tatăl unuia dintre acționarii din proiect a fost consilier local în zonă și întreabă dacă acest lucru v-a ajutat, dacă ați beneficiat de avize mai ușor.
Pe scurt, întrebarea e: „Se poate descurca cineva în România fără relații sau contează relațiile?”
Selly: Deci, practic, întrebarea e dacă o investiție de 50 de milioane de euro, plus un festival care, de patru ani, generează peste 70 de milioane de euro la fiecare ediție în economia locală, nu s-ar fi întâmplat fără un consilier local în Costinești.
Ca să înțeleg – e o prostie?
Îl cunosc pe domnul Tudor Gătiță, tatăl lui Lucian, care mi-este prieten foarte bun și lucrăm extrem de aproape pe tot ceea ce facem.
Adică nu înțeleg – a venit domnul Tudor Gătiță cu banii? Orice primar sau consilier local din România, cu un minim de logică, când aude că vii și spui: „Vreau să investesc 50 de milioane de euro aici, vreau să dezvolt zona, vreau să creez locuri de muncă și impact economic”, evident că te primește cu brațele deschise și își dorește să se întâmple.
Orice primar din țara asta – din orice stațiune, comună sau oraș mare – și-ar dori ca mâine să apară o astfel de investiție privată în zona de divertisment.
Gândește-te: ceea ce facem noi în Costinești cu bani privați, în alte orașe se face cu milioane de euro din bugetul public.
La mine, la Craiova – majoritatea evenimentelor sunt finanțate public, ca să comparăm.
Lucian e din Costinești, acolo a crescut.
Motivația lui a fost și personală – să se întoarcă și să dea ceva înapoi comunității.
E fondatorul uneia dintre cele mai mari case de discuri independente din Europa Centrală și de Est, Global Records, care e locul 1 în România ca cotă de piață.
A vrut să facă ceva acolo și de aici a pornit toată povestea Beach, Please! și Nibiru.
Cât despre tatăl lui, domnul Tudor – e un om foarte cumsecade. E un om care a muncit toată viața – a fost bucătar, a locuit acolo, a făcut parte din comunitate. E o comunitate mică, de aproximativ 2000 de oameni. După ce s-a pensionat, s-a implicat în administrație pentru că îi pasă, nu pentru bani.
După ce fiul său a avut succes profesional, și-a dat demisia din Consiliul Local. Mi-a părut rău, sincer – cred că ar fi făcut o treabă bună în continuare.
Dar, revenind, ai aici un investitor privat care se întoarce acasă și spune: „Vreau cu banii mei să dezvolt zona, să aduc alți investitori, să facem ceva mare.” Și din asta rezultă sute de milioane de euro impact economic.
Iar în alte locuri, administrațiile cheltuiesc milioane de la bugetul local pentru același tip de evenimente.
Uite exemplul Craiovei – orașul cheltuie milioane de euro anual pentru evenimente publice, care sunt frumoase, dar finanțate de contribuabili: târguri de Crăciun, târguri de Paște, festivaluri. Sunt frumoase, dar e alt model.
Noi, în schimb, venim cu bani privați, nu din buget. Dacă mâine am anunța că ne mutăm din Costinești, sunt sigur că toți primarii din țară ar licita ca să aducă Nibiru la ei.
Deci ideea că proiectul s-a întâmplat pentru că acolo un consilier local era tatăl acționarului majoritar din proiect – atunci ar fi cel mai tare consilier, omul acela ar trebui numit prim-ministru.
Economedia: Există o frustrare în țara asta că „nu se poate face nimic în România fără relații politice”.
Selly: E o prostie. România s-a dezvoltat enorm în ultimii ani – și nu datorită politicului, ci datorită antreprenorilor care au încercat să facă imposibilul posibil.
Țara asta s-a modernizat mult.
Noi nu am avut niciodată genul acesta de presiuni.
E vorba de un teren în Costinești care era deja intravilan, adică nu a fost nevoie de vreo reautorizare specială sau de trecere din extravilan în intravilan. Se putea construi pe el legal, cu toate avizele necesare.
Terenul acela nu a fost niciodată al Primăriei.
Acel teren pe care facem acum faza I din Nibiru este rezultatul a aproximativ 90 de tranzacții individuale.
Noi am comasat 90 de loturi diferite, aparținând unor proprietari diferiți.
E o poveste foarte interesantă, o voi spune odată, pentru că am început de la un preț pe metru pătrat și am ajuns să cumpărăm cu toate prețurile posibile, pentru că proprietarii auziseră între ei, unii voiau să vândă, alții nu – a fost o adevărată nebunie.
Prețurile au crescut pe parcurs, uneori semnificativ, dar per total am cumpărat la un preț corect.
Ceea ce vreau să spun este că în tot acest proces a fost și o doză de nebunie: noi am început să cumpărăm fără să avem certitudinea că vom reuși să adunăm toate terenurile din acea zonă.
Unii proprietari voiau să facă agricultură, alții voiau să-și construiască o casă, deci a fost un proces lung și complex, cu multe povești pe care le voi spune la un moment dat.
Cert este că tot terenul este privat. Nu a fost și nu este teren al Primăriei Primăria nu poate decât să se bucure că se întâmplă o asemenea investiție acolo. Faptul că, dintr-o dată, Costinești devine kilometrul zero al distracției europene poate suna amuzant, dar chiar asta se va întâmpla.
Economedia: La cât estimați taxele locale pe care le plătiți de la un astfel de proiect?
Selly: De la Nibiru probabil vor fi mai mari. Pot să-ți spun faptic ce s-a întâmplat până acum:
Doar în ultimii doi ani, am plătit peste 1 milion de lei către Primăria Costinești, doar din taxa locală pe biletele vândute, conform legii. Pe lângă aceste sume, mai sunt toate celelalte taxe aferente biletelor și taxele generale aplicabile oricărei activități economice.
Industria festivalurilor, din păcate, are „ghinionul” de a fi guvernată de un set de taxe sub orice critică.
Economedia: Referitor la următoarele faze din Nibiru: investiția de 50 de milioane de euro reprezintă doar faza I. Ce urmează mai departe? Ai spus că nu excluzi investiția imobiliară.
Selly: Răspunsul este că nu poți avea imobiliare fără trafic de oameni, și nu poți avea trafic fără o experiență.
Nu poți aduce oameni dacă nu le oferi o experiență. Asta este, de fapt, problema litoralului românesc – lipsa experienței. Faza I din Nibiru înseamnă experiență.
Noi muncim la acest proiect de aproape 3 ani, mai e mai puțin de un an până la deschidere, deci e clar că totul se concentrează pe a oferi oamenilor cea mai bună experiență. Dacă nu livrăm asta, tot restul nu are sens.
Uită-te la alte stațiuni: au blocuri, au plaje, dar nu au ce să ofere oamenilor după ora 18:00. Îi invit pe telespectatori să îmi spună ce pot face pe litoralul românesc după ora 18:00, în afară de a merge la câteva restaurante pescărești bune. Nu prea există altceva.
Noi vrem să schimbăm asta – să oferim o experiență care să îi bucure și pe cei de 40-50 de ani, și pe cei de 20, o ofertă de divertisment diversificată. Tot ce facem, din acest moment și până la finalul sezonului viitor, are scopul de a oferi, timp de două luni, cea mai bună experiență posibilă vizitatorilor.
Economedia: Ce înseamnă faza a II-a?
Selly: Deocamdată, tot ce facem este concentrat pe faza I. Nici nu are sens să vorbim acum despre fazele următoare, pentru că depind de succesul primei. Sigur, ne-am gândit la ele, dar vom anunța la momentul potrivit. Totul va rămâne în zona de experiențe, pentru că asta este esența proiectului.
Economedia: Iar faza imobiliară ar putea veni abia de la faza a III-a încolo?
Selly: Repet: e mult mai simplu să construiești un bloc sau un hotel; e mult mai greu să creezi o experiență coerentă, cum facem noi acum.
Este ușor să faci un bloc sau o casă de vacanță, dar mult mai greu să creezi ceea ce încercăm noi să facem până în iulie anul viitor – și vom reuși.
Economedia: Când veți trece la următoarele faze?
Selly: După primul an de funcționare putem să vorbim.
Mulți întreabă, legat de zona imobiliară: „Unde vor sta toți acești oameni?” E o întrebare legitimă, dar deja testată în practică. La festivalul Beach, Please! au fost 150.000 de oameni – și toți au avut unde să stea. Deci dacă vorbim de 50.000 de vizitatori zilnic la Nibiru, nu e nicio problemă de cazare.
Costinești are o capacitate de circa 60.000 de persoane în plin sezon, fără noi acolo. La acestea se adaugă și stațiunile apropiate – Eforie Sud, Eforie Nord, Olimp – care pot absorbi și ele fluxuri mari. Desigur, e loc de mai bine – pot fi renovate hoteluri, pot apărea altele noi.
Dar sunt sigur că, înainte ca noi să începem fazele următoare, vor apărea deja primele fundații pentru noi construcții în zonă, făcute de alți investitori.
Românii știu să construiască, doar că până acum nu exista traficul care să justifice investițiile.
Economedia: O altă problemă ține de infrastructura deficitară a zonei – trenurile vechi, fără aer condiționat, și șoselele aglomerate. Cum vă propuneți să abordați problema asta?
Selly: Eu nu aș numi infrastructura „deficitară”, dar sigur că poate fi îmbunătățită.
În ceea ce privește transportul feroviar – noi suntem foarte aproape de gară, practic la 3 minute de mers pe jos de gara mare din Costinești. E o locație extrem de accesibilă pentru cei care vin cu trenul.
Iar dacă te cazezi în Costinești, vii pe jos până la Nibiru. Deci, din acest punct de vedere, 60.000 de oameni pot ajunge și circula acolo fără probleme.
În spatele acestei faze I vom avea o parcare amenajată pentru mii de mașini. Vom avea autobuze, exact cum avem și la festival, și practic mulți oameni vor veni direct din drumul național, vor intra acolo.
Nu este nevoie, dacă vii cu mașina, să treci prin Costinești. Este exact la fel cum a fost și la festival: avem deja două drumuri amenajate, care leagă direct drumul național de terenul nostru.
În felul acesta, poți sta în alte stațiuni – în Eforie, în Olimp – și pur și simplu vii, parchezi acolo, la Nibiru. Ai parcat, mai mergi un minut pe jos până la Nibiru sau la Beach, Please!. Toate aceste lucruri sunt deja testate. Gândește-te că, dacă vrei să pleci de la eveniment și să ajungi în Constanța, într-o zi obișnuită faci cam 40 de minute. În vârful festivalului nostru, în ziua de sâmbătă, făceai cam o oră și 40, o oră și 45. Da, se circula mai greu, dar nu era nimic dezastruos.
Asta e realitatea de astăzi, cu DN39, pe care îl știm cu toții – mai ales zona Eforie, unde se mai blochează traficul. Dar, în viitor, pe lângă modernizarea căii ferate (gara din Costinești e inclusă deja într-un proiect de modernizare) și extinderea plajelor, va veni și îmbunătățirea infrastructurii rutiere.
Unde voiam să ajung: Alternativa Techirghiol – prelungirea autostrăzii A4. Are deja licitația în desfășurare, iar până la finalul anului ar trebui închisă. Se pare că proiectul începe să se miște.
Evident că sperăm și ne dorim ca treaba asta să fie gata cât mai repede. Și, din câte am auzit – sper să nu spun prostii – există inclusiv discuții ca, din rațiuni strategice, să se facă o autostradă care să meargă până în Bulgaria. Deci, toată zona de infrastructură se va îmbunătăți clar în anii următori.
Noi oricum suntem acolo pe termen lung, nu facem un proiect pe doi ani și apoi plecăm.
Chiar și acum, dacă nu vrei să stai în Costinești – poate preferi Olimp sau o zonă mai „luxury” – faci cam 15-20 de minute până la Nibiru. E un timp rezonabil, oriunde te-ai afla.
Sigur, noi românii avem particularitatea asta: vrem să parcăm mașina fix în fața porții. Dar, în orice țară te duci – Franța, Saint-Tropez, Mykonos – faci 15-20 de minute de la cazare până la plajă. E absolut normal.
Economedia: În general, zona asta a festivalurilor are o logistică gândită foarte bine: transport de la aeroport, autobuze, shuttle-uri, trenuri, uneori chiar biletul de festival include transportul. Totul e conceput să fie cât mai facil pentru client. Când vorbim despre „experiență”, vorbim și despre asta: să fie ușor, integrat și bine organizat pentru vizitator. Ceea ce în România nu prea avem.
Selly: Acum, dacă am face un bilet unic – care să includă și transportul cu trenul – ar fi un „one size fits all”, o soluție generală.
Eu n-aș vrea să fac biletul mai scump pentru toată lumea doar ca să includă transportul gratuit, dacă o parte dintre oameni vin cu mașina.
Ne-am gândit, e adevărat, la un pachet „bilet + bilet de tren”, dar e destul de greu de implementat, pentru că majoritatea trenurilor sunt operate de CFR. Totuși, CFR are acum un site decent, nu mai e chiar atât de greu să-ți iei bilete. Marea problemă a fost, la un moment dat, că s-au epuizat locurile în tren, nu că nu ar fi mers sistemul.
Dar, cum spuneam și mai devreme: dacă îți faci planurile din timp, e mai ieftin și mai simplu.
Iar la Nibiru vorbim despre cel mult o treime din traficul de la Beach, Please!, deci va fi floare la ureche – fără aglomerația din vârful festivalului.
Trenuri, mașini, parcare, trafic, blocaje – nu se compară cu ce a fost la festival.
Economedia: Crezi că România gândită ca destinație de experiență poate fi, într-adevăr, o salvare pentru turismul românesc? Și nu vorbesc doar de festivalul vostru – ci de toate festivalurile care s-au dezvoltat în toată țara.
Selly: Este una dintre multiplele laturi. Pentru publicul tânăr, atât români, cât și străini, România trebuie să se promoveze ca „capitala distracției” sau „capitala vieții de noapte”.
Pentru un public mai matur, care vrea să exploreze, trebuie să ne promovăm prin Via Transilvanica, Cascada Bigăr, prin patrimoniu natural și cultural.
România trebuie să fie cunoscută și prin experiențele ei – spirituale, culturale, naturale, dar și prin viața de noapte.
Ar trebui să ne promovăm pe mai multe laturi.
Unii turiști vin pentru distracție, alții vin în pelerinaj la mănăstiri, alții pentru drumeții, pentru tradițiile din Maramureș.
Toată lumea caută altceva, dar România poate să le ofere pe toate.
Noi, prin ceea ce facem, 100% privat, fără niciun ban de la stat, vrem să investim mult în turismul de experiență de pe litoral: „Vino, e ieftin, vezi artiști mari, bucură-te de viață de noapte, de plaje.”
Noi ne vom face partea noastră foarte serios. Dar ar fi ideal ca și ceilalți actori din turism – inclusiv statul – să contribuie, printr-o promovare mai intensă a României ca destinație turistică, în străinătate.
Economedia: Costurile pentru industria muzicală au crescut, s-a majorat și TVA, unii operatori spuneau că nu au mai putut să aducă anumite nume mari după ce și-au făcut calculele cu TVA-ul nou. Cum v-a afectat pe voi?
Selly: Ne-a afectat și pe noi, evident. În ultimii doi ani, TVA-ul pentru biletele la evenimente a crescut de la 5% la 9% la 21%, adică de peste patru ori a costului pe care clientul îl plătește. Și evident că nu poți transfera tot acest cost asupra clientului.
Pe lângă asta, vorbim și de creșterea impozitului pe dividende, dar și de multe alte taxe specifice industriei de evenimente – taxe pe care publicul poate nu le cunoaște – pe care industria le plătește nu dintr-un eventual profit, ci din prețul biletului. Plătim contribuții către Crucea Roșie, UCMR, Credidam, taxe locale – toate acestea ajung la cel puțin 12% din prețul biletului.
Iar cum am spus, peste 1 milion de lei au mers doar către Primăria Costinești în ultimii doi ani.
Eu nu sunt împotriva taxării – dimpotrivă, taxele locale chiar au sens.
Dar, adunând toate aceste obligații, ajungi la o situație în care România, care ar putea fi o capitală mondială a festivalurilor, devine o piață foarte dificilă.
Și nu e vorba doar de noi: colegii de la UNTOLD fac o treabă excelentă, Electric Castle e un reper în regiune. Dar, în loc să fim „capitala festivalurilor”, suntem într-o situație în care ne este extrem de greu, spre imposibil să fim competitivi cu Olanda sau cu alte țări care pur și simplu nu au aceste taxe raportate la valoarea biletului, poate au un impozit mai mare pe profit sau pe un eventual profit.
Ne uităm o piață de festival în România în care majoritatea organizatorilor pierd bani și dacă faci o medie pe 5 ani de organizare de evenimente nu prea îi vezi pe profit, inclusiv cei mai mari – poate au făcut bani un an, au pierdut încă 2 ani. Industria muzicală din România este foarte volatile și este păcat
Marea parte din valoare merge în economiile locale: Cluj s-a dezvoltat fantastic datorită festivalurilor, la fel cum Costineștiul se transformă acum datorită Nibiru și Beach, Please!.
Consider că avem un potențial enorm ca aceste festivaluri să poată performa și mai mult, dar, din păcate, regimul fiscal – mai ales pe zona asta de taxe pe bilet – este foarte dur.
Vorbim despre o taxare aplicată pe venit, nu pe profit, iar asta e uriaș. Adică, dacă ai o marjă de 10% profit și plătești deja 12% pe niște taxe precum UCMR, Credidam, Crucea Roșie, practic ești pe minus, cu -2%.
Profitul tău a fost deja mâncat de la început.
Economedia: Noi, la Economedia, nu suntem mari fani ai facilităților fiscale, pentru că ni se pare că distorsionează piața. Ce ai vedea ca schimbare?
Selly: Dar aici nu vorbim despre o facilitate fiscală – vorbim despre niște taxe speciale aplicate doar industriei de evenimente. Deci nu cer o facilitate, ci o aliniere la același standard. Dacă vinzi un produs oarecare, nu plătești astfel de taxe specifice. Dar dacă vinzi bilete la un eveniment, le ai automat.
Și e ciudat, pentru că tocmai aceste evenimente aduc o plusvaloare uriașă în economie.
Din punctul meu de vedere, ar trebui măcar o discuție despre diminuarea sau regândirea acestor taxe, nu neapărat o eliminare totală.
Trebuie văzut câtă plusvaloare aduce o industrie și de ce este nevoie de aceste taxe, poate se găsește o altă formă de echilibru. Aș explora un pic zona asta de taxare pe biletele la festival – cred că ne face foarte necompetitivi.
Economedia: Ai început de foarte tânăr în zona de vlogging, apoi ai devenit antreprenor.
Când ai devenit oficial antreprenor?
Selly: În 2019, când am făcut prima firmă, când am coprodus primul film și am început să organizăm concerte și evenimente.
Economedia: Care crezi că este momentul sau lucrul cheie care ți-a definit succesul de antreprenor?
Selly: Cred că momentul definitoriu a fost acela în care mi-am dat seama, la o vârstă foarte fragedă, la ce sunt bun. Mulți își dau seama de asta mai târziu sau niciodată. Unii ajung să facă ceva ce nu îi reprezintă, doar din inerție. Și cred că în antreprenoriat e la fel.
În 2021-2022, în zona asta de festivaluri, mi-am dat seama că pot fi bun în a gândi partea de viziune – ce ar trebui să fie, cum ar trebui să arate, cum să se simtă experiența. N-aveam o experiență efectivă de producție, de organizare, și nici acum nu sunt organizator. Eu sunt licențiatorul către un terț organizator. Dar știam ce trebuie să se întâmple la nivel de marketing, ce artiști ar trebui să cânte, cum trebuie să arate scena, cum trebuie să te facă să te simți.
La fel și în zona de business: mi-am dat seama în ce sunt bun, și acela a fost momentul meu definitoriu.
Economedia: Ce ai încuraja un tânăr din România să facă pentru a avea succes în zona asta – fie ca influencer, fie ca antreprenor?
Selly: Vloggingul și antreprenoriatul sunt lucruri diferite, dar au în comun asumarea riscului. Dacă nu îți asumi riscuri când ești tânăr, mai târziu îți va fi mult mai greu. Când ai deja copii, familie, chirie, responsabilități, e mult mai dificil să spui: „Îmi dau demisia și mă apuc de freelancing sau de un proiect online.”
Dacă vrei să încerci ceva, cel mai bun moment e când ești tânăr. E momentul să riști niște bani, să testezi ideea la care te gândești de mult.
Economedia: Ai cheltuieli lunare mari. Personal, în zona de educație financiară cum îi sfătuiești pe tineri să-și gestioneze cheltuielile?
Selly: Am cheltuieli destul de mari lunar, dar mi le permit pe de-a-ntregul. Și îi sfătuiesc pe tineri să cheltuiască în limita a ceea ce își permit, dar să trăiască. Mi se pare foarte steril sfatul ăsta rigid de tipul „calculează-ți fiecare leu, nu mai ieși în oraș”. Sigur, e important să nu ajungi în datorii și să nu cheltuiești pe prostii, dar e la fel de important să trăiești vârsta pe care o ai. Că nu te mai întâlnești cu ea. Deci da, e nevoie de un echilibru. Să ai o logică a cheltuielilor, dar și să te bucuri de viață. Nu trebuie să transformi totul într-un calcul pe hârtie, mai ales între 18 și 25 de ani.
Economedia: Investești? La bursă, în imobiliare?
Selly: Am investiții imobiliare, și separat de proiectul Nibiru – care e cea mai mare investiție de până acum. Am avut și investiții la bursă, dar nu mai am în prezent.
Acum nu mai sunt foarte diversificat, pentru că nevoia de capital a proiectelor Nibiru și Beach, Please! este uriașă. Am investit practic tot cash flow-ul meu disponibil în aceste proiecte, și mă simt confortabil cu decizia asta. Chiar dacă, din punct de vedere al educației financiare, ar fi mai logic să ai un portofoliu diversificat. Sunt proiecte pe care le controlez, în care știu exact ce echipă am, și dacă lucrurile nu merg bine, știu că e și vina mea. Așa că am încredere – în mine și în echipa minunată pe care am construit-o.
Economedia: AI-ul a avut o influență foarte mare în ultima vreme. Îl folosești în ce faci? Vezi schimbându-se ceva în industria muzicală din cauza AI-ului? Vom vedea vreodată un artist AI pe scena Beach, Please?
Selly: Nu sunt în business-ul muzical propriu-zis, dar lumea s-a schimbat mult și tehnologia evoluează spectaculos. Orice e posibil.
Economedia: Cum îl vezi pe Selly peste 10 ani?
Selly: Sper să rămân cu picioarele pe pământ și să continui să construiesc lucruri tot mai mari.
Îmi dă o satisfacție enormă ceea ce fac. Când mă uit la ce am reușit să construiesc până acum, uneori mi se face pielea de găină. Sper ca peste 10 ani să fac lucruri și mai mari și mai frumoase.
Și cred că toate proiectele pe care le-am făcut, dincolo de componenta comercială, au avut un impact pozitiv asupra societății – fie prin economia locală, fie prin mesajul transmis.
Dacă mă întrebai acum 10 ani unde mă văd peste 10 ani, și mi-ai fi spus că voi fi aici, cu siguranță nu te-aș fi crezut, aș fi zis că glumești. Deci nu am de unde să știu ce va fi peste alți 10 ani.
