Sursa foto: /realestate.orange.ro
Zeci de arhitecți cer Primăriei din Cluj-Napoca să cumpere clădirea cunoscută drept Palatul Telefoanelor, scoasă recent la vânzare de către proprietar, societatea de telecomunicații Orange, informează Actualdecluj.ro. Clădirea e reprezentativă pentru stilul brutalist.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
Spațiul de 2504 mp are un preț de listare de 2,16 milioane de euro.
Aproape 50 de arhitecți și reprezentanți ai mediului asociativ cer Primăriei și Consiliului Local achiziționarea centralei telefonice denumită și Palatul Telefoanelor, clasarea clădirii pe lista Monumentelor Istorice din Cluj-Napoca și deschiderea ei pentru publicul larg pentru activități culturale și comunitare.
În subsidiar aceștia cer măcar achiziția în asociere cu Universitatea Tehnică, ce a mai achiziționat recent clădiri în zonă (fostul sediu al Băncii Transilvania și fosta Casă de Modă, vizavi de Palatul Telefoanelor), dar și cu celelalte universități
clujene, ”pentru a putea investi Palatul Telefoanelor cu funcțiuni publice specifice și potrivite structurii, compartimentării și plasticii arhitecturale, pe care viitorul utilizator nu le poate altera semnificativ, datorită valorii acestora de patrimoniu arhitectural recent”.
Primăria a cumpărat recent și clădirea în care a funcționat sediul central al BCR, aflată vizavi de Palatul Telefoanelor – aici detalii, cu aproape șase milioane de euro.
Clădirea Palatul Telefoanelor a fost realizată după planurile reputatului arhitectul și urbanist Vasile Mitrea, în două etape succesive, prima în anul 1969 și a doua prin adăugarea ultimului etaj în anul 1976, și este reprezentativă pentru arhitectura românească a anilor ’60-’70 și pentru curentul brutalist în arhitectura autohtonă. A funcționat la început ca centrală de telefonie, cu spații destinate publicului, cu ghișee și cabine telefonice la parter.
Palatul Telefoanelor este situat într-o poziție privilegiată a Clujului, la limita intramuros a orașului, clădirea creează fundalul unui spațiu verde central, scuarul I.L. Caragiale, și contribuie la imaginea iconică a Clujului văzut de pe Dealul Cetățuii.
Între argumentele invocate de semnatari se numără și faptul că Palatul Telefoanelor simbolizează tranziția României către era telecomunicațiilor, ”fiind o piesă esențială a infrastructurii urbane a vremii”. Clădirea ar putea deveni un centru cultural multifuncțional pentru expoziții, concerte, ateliere, spații pentru startup-uri sau coworking. ”În absența intervenției publice, clădirea (deținută acum de Orange) poate fi vândută unui investitor privat și modificată ireversibil, pierzându-i-se identitatea arhitectonică. Palatul Telefoanelor și-a pierdut deja o parte din lucrările de artă realizate în metal care decorau zonele opace ale fațadelor, din neglijență sau necunoaștere. Restaurarea și reutilizarea adaptivă a clădirii ar putea fi un model de practică sustenabilă în oraș care să încurajeze renovarea clădirilor existente, în locul demolării și înlocuirii lor”, semnalează semnatarii.
Clasarea ca monument istoric de către primărie ar garanta protecția și conservarea elementelor originale, precum și conversia într-o dotare de interes public.
Proprietarul clădirii e operatorul de telefonie Orange România, care a anunțat recent că vinde clădirea, aflată pe strada Octavian Petrovici 2, pentru 2,1 milioane de euro. Clădirea – sau mai bine zis imobilul, căci se vinde cu tot cu teren – are opt nivele – subsol, parter, cinci etaje și o terasă, pe un teren cu suprafața de 715 metri pătrați. Suprafața utilă e de peste 2.500 metri pătrați. Imobilul se vinde conform documentației cadastrale și este înregistrat în Cartea Funciară.
Palatul Telefoanelor din Cluj-Napoca, situat pe strada Octavian Petrovici nr. 2, în spatele Palatului Poștei, este o clădire emblematică a modernismului socialist românesc din a doua jumătate a secolului XX. Proiectată de arhitectul Vasile Mitrea în 1968, construcția a fost realizată în două etape: inițial, între 1969 și 1970, au fost ridicate trei etaje, iar în 1976 s-a adăugat un al patrulea etaj. Destinată să găzduiască centrala telefonică automată a orașului, clădirea a fost concepută pentru a răspunde nevoilor tehnice ale epocii, cu spații ample și bine controlate termic.
Arhitectura sa este caracterizată de un volum masiv, cu fațade din beton aparent și ferestre mici, dispuse aparent aleatoriu, într-un stil denumit de arhitect „ferestre împușcate”. Această „dezordine programată” a fost inspirată de zidurile medievale din piatră din apropiere și de Mănăstirea Franciscană aflată vizavi. Interiorul a fost decorat cu plăci de marmură și tavan casetat, iar la intrarea principală se afla stema Clujului cu cele trei turnuri. Pe fațada nordică, o sculptură din bronz intitulată „Sunetul”, realizată de artistul Puskás Sándor, completa ansamblul artistic.
De-a lungul timpului, Palatul Telefoanelor a suferit modificări și degradări, inclusiv îndepărtarea unor elemente decorative originale și instalarea pe fațadă a unor echipamente moderne, cum ar fi aparatele de aer condiționat, care au afectat aspectul inițial.
Inițial, clădirea a fost construită pentru a găzdui centrul telefonic automat al orașului, un pas major față de sistemele manuale din trecut. Acest centru permitea locuitorilor din Cluj și din împrejurimi să realizeze apeluri automate, fără a mai fi necesară intervenția unei telefoniste. Tehnologia adusă în acea vreme la Cluj era de ultimă oră, iar Palatul Telefoanelor devenise un simbol al progresului.
Pe lângă rolul său funcțional, clădirea a devenit un reper urbanistic, căci este amplasată într-o zonă centrală, lângă alte clădiri istorice și instituții importante, După 1990, odată cu liberalizarea pieței telecomunicațiilor și dezvoltarea noilor tehnologii, clădirea și-a pierdut din funcția centrală în rețeaua de comunicații. Astăzi, Palatul Telefoanelor continuă să atragă privirile trecătorilor și interesul pasionaților de arhitectură urbană.
