GAP-ul de TVA, adică diferența dintre TVA-ul teoretic colectabil și încasările efective, include și efectul autoconsumului, deși acesta contribuie doar marginal. Avocatul specializat în fiscalitate Gabriel Biriș arată pentru Economedia cum se calculează estimările, care bunuri sunt vizate și ce surse generează cea mai mare parte a „găurii” din încasările statului.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
GAP-ul de TVA este raportul dintre TVA necolectat și TVA teoretic colectabil (VTTL). GAP înseamnă „gaură”, adică ce nu se colectează din ce ar trebui colectat. El se calculează ca diferența dintre VTTL și încasările nete din TVA.
La rândul lui, VTTL este calculat ca diferența dintre Ideal VAT Revenue, Policy GAP și GAP-ul generat de autoconsum. Ideal VAT Revenue este calculat pe datele de consum de la INS, aplicând cota standard de TVA (19% sau, mai nou, 21%). Policy GAP este TVA „pierdut” urmare a aplicării cotelor reduse.
Institutul CASE care face anual studiul privind evoluția GAP în statele UE aplică aceeași metodologie pentru toate statele. Deși efectul autoconsumului nu este menționat în mod expres în metodologie, CASE ia în calcul un anumit nivel al autoconsumului pentru statele membre.
„Autoconsumul (adică consumul din producția proprie) duce evident la scăderea veniturilor din TVA, pentru că bunurile subiect al autoconsumului nu sunt în mod evident fiscalizate (în general vorbim aici de bunuri alimentare – legume, fructe, carne, ouă, lapte, brânză și alcool – vin, țuică, etc, produse în gospodării)”, spune Gabriel Biriș.
Autoconsumul este normal, natural și nu este sancționat. Există însă unele limitări, în special în ceea ce privește vinul și alcoolul distilat din fructe, precum țuica. Un autoconsum mai mare ar duce la un VTTL mai mic și deci și la un GAP mai mic.
„Ținând însă cont de structura consumului final (consum guvernamental, consumul companiilor scutite de TVA fără drept de deducere – bănci, societăți de asigurări, școli, spitale, ONG-uri, și de structura consumului final al gospodăriilor, în principal format din utilități, achiziții din retailul modern – supermarket/hypermarket, magazine de mall, benzinării, comerț online și doar în mică măsură din retailul mic și din gospodării) și de faptul că deja autoconsumul este luat în calcul (chiar dacă nu integral), estimăm că variația GAP ca urmare a unei recalculări a autoconsumului nu poate depăși 1% (din VTTL), chiar dacă estimăm efectul autoconsumului la 2-3% din VTTL”, explică avocatul.
Gabriel Biriș a scris pe Facebook că, din estimările proprii, autoconsumul reprezintă peste 25% din B2B și B2G, doar 5% din B2C. Efectul autoconsumului ar fi estimat la aproximativ 2%-3%”. Ce este inclus în autoconsum?
„Estimarea efectului autoconsumului ține cont de următoarele cifre aproximative:
-
25% consum guvernamental;
-
20% consumul firmelor scutite fără drept de deducere + ONG-uri;
-
restul de 55% consumul gospodăriilor, din care:- 20% (11% din total) utilități;- 60% (33% din total) retail modern;
-
rămân 11% din VTTL consum din retail mic și autoconsum”, ne spune avocatul.
El adaugă că, dacă ținem cont de structura populației (maximum 40% la sate, unde autoconsumul este preponderent), nu avem cum să ajungem la mai mult de 3% pentru autoconsum.
„Cifrele de mai sus sunt estimări proprii. Este regretabil că nu avem, după atâta timp, studii oficiale care să indice structura GAP-ului, fără de care politicile anti-evaziune sunt făcute <în orb>. Din cifrele de mai sus, putem vedea și că imensa parte a GAP-ului de 30,6% (și acesta un minim istoric!) nu poate veni decât din B2B, nicidecum din B2C (inclusiv în B2G și B2B scutite). Pentru aproximativ 89 % din VTTL cumpărătorul plătește TVA în 100% din cazuri (statul și instituțiile publice, băncile, societățile de asigurări, școlile și spitalele private, ONG-uri – plătesc doar în baza facturii emise de vânzător. La fel este cazul și la consumul gospodăriilor pentru utilități și consumul din retail modern. Și dacă presupunem că în retailul mic + autoconsum avem un grad de nedeclarare de doar 50% (mai mare decât în realitate), rezultă un GAP de 5,5%, aproape de media UE de 6%. Diferența de 25% până la peste 30% poate veni doar din B2B”, mai spune acesta.
Un exemplu aparte, de exemplu, ar fi vinul. Conform legislației, pragul pentru producția destinată autoconsumului este de 1.000 de litri de vin pe an. Există însă și un prag mult mai ridicat, de 100.000 de litri anual, care marchează trecerea la obligativitatea constituirii unui antrepozit fiscal. Industria spune că, jumătate din piață este plină de vin nefiscalizat. Intră acesta la GAP de TVA la autoconsum?
„Intră, dar așa cum explicam mai sus, contribuția autoconsumului la GAP este una foarte redusă. Nu contrazicem industria cu privire la <jumătatea nefiscalizată>, dar cred că estimarea se referă la cantitate și nu la valoare. Vinurile nefiscalizate sunt preponderent cele vândute vrac, la bidon, cu prețuri foarte mici, uneori comparabile cu cel al apei plate”, răspunde Gabriel Biriș.
Din păcate nu avem un studiu oficial privind principalele surse ale GAP-ului de TVA. Estimările furnizate de specialistul fiscal sunt că aproximativ 5% provine din nedeclarare în B2C, restul din B2B. În B2B, principalele surse sunt frauda carusel, insolvențele și importurile la prețuri sub-evaluate și vânzări nedeclarate. Care ar fi soluția pentru reducerea GAP-ului de TVA?
„Legislativ, prin extinderea taxării inverse, de preferință generalizată pentru toate achizițiile de peste un anumit plafon (ex. 5.000 euro, precum la telefoane mobile, console și PC-uri). În cazul în care acest lucru nu este posibil (nu primim derogare să aplicăm taxarea inversă generalizată pe un proiect-pilot), introducerea taxării inverse în B2G (aplicată în Italia și Polonia, dar numită <split TVA>) și extinderea aplicării ei la bunuri de risc, dar și la bunuri/echipamente care nu sunt susceptibile comercializării B2C (ex. tractoare, camioane, îngrășăminte și fertilizatori, echipamente industriale, inclusiv roboți industriali, etc) ar fi un bun început.
Administrativ, prin creșterea capacității ANAF de a prelucra volumul uriaș de date colectate prin RO e-Diverse și SAF-T, pentru a putea face analiza de risc eficientă și a direcționa inspecția în zonele de risc în mod eficient”, spune Gabriel Biriș.
Citește și: