În acest an, evident în urma războiului, relaţiile comerciale dintre România şi Ucraina s-au extins serios. O mare parte a importului României devine export, adică marfa cumpărată va fi valorificată în continuare la terţe părţi, scrie publicația ungară Napi Gazdaság, citată de Rador.
Potrivit economica.net, preluat de Maszol, anul acesta, pe fondul războiului din Ucraina, a crescut considerabil volumul comerţului extern româno-ucrainean. Potrivit datelor publicate de INS între 28 februarie şi 31 iulie exportul românesc spre Ucraina a crescut cu 33% faţă de 2021, ajungând la valoarea de 524,3 milioane euro.
În acelaşi timp s-a majorat şi importul cu 22,6%, ajungând la valoarea de 810,9 milioane euro. Comerţul român cu ţara lovită de război este puternic deficitar şi în continuare: în 6 luni deficitul a fost de 286,6 milioane euro.
Structura comerţului dintre cele două ţări s-a modificat mult faţă de anii trecuţi. Faţă de cele 166,6 tone a importului de seminţe de floarea soarelui din Ucraina anul trecut – doar 166,6 tone -, anul acesta cantitatea a fost de 911 ori mai mare.
Seminţele de floarea soarelui au fost valorificate la terţe ţări, iar cele 496.300 de tone exportate au depăşit cu 58,8% cantitatea din anul precedent.
Situaţia este similară şi în cazul uleiului de floarea soarelui. În perioada februarie-iulie 2021 românii au cumpărat de la ucraineni 95,3 tone de ulei de masă cu 92.000 euro. În acest an cantitatea de import a crescut de 163 ori, ajungând la 15.500 tone. România nu are nevoie nici de uleiul de floarea soarelui şi nici de floarea soarelui, aşa încât şi acestea au fost valorificate în continuare: anul acesta România a exportat cu 46,4% mai mult ulei de floarea sorelui decât anul trecut.
Este de asemenea surprinzător şi faptul că importul de porumb din Ucraina este anul acesta de 177,9 mii de tone – de 962 ori mai mult decât anul trecut. Atunci România era cel mai mare producător de porumb din UE. Explicaţia creşterii importului ucrainean constă în faptul că porumbul de acolo este mai ieftin datorită cheltuielilor de producţie mai mici.