Majorarea prețurilor aduce creșterea cheltuielilor de subzistență pentru cei cu venituri mici, scumpirea creditelor pentru debitori, dar și avantaje pentru cei cu bani mai mulți, arată o analiză a comparatorului Conso.ro. Printre acestea: ieftinirea acțiunilor și imobiliarelor.
“Inflația nu reprezintă o povara uniform distribuită. În vreme ce persoanele defavorizate o simt din plin, iar debitorii care nu și-au dozat bine efortul de rambursare au motive să se plângă o dată cu creșterea dobânzilor, cei care au bani puși deoparte găsesc depozite la termen mai avantajoase, acțiuni mai ieftine la bursă și imobiliare mai accesibile”, arată analiza Conso.
“Putem spune că inflația funcționează ca o taxa pentru săraci și că o prima pentru bogați. Și, cum săracii sunt mai numeroși și au voturi mai multe la alegeri, autoritățile vor încerca să reducă inflația majorând dobânzile, fără să mai aștepte că raportul dintre cerere și oferta să regleze lucrurile în piață”, notează Cristian Dogaru, de la Conso.
De ce suferă mai mult cei cu venituri mici? Ponderea coșului lunar pentru persoanele cu venituri reduse se apropie foarte mult de suma veniturilor familiei, iar o majorare a costurilor facturilor, a serviciilor și a produselor alimentare reduce repede această distanță, astfel încât există cazuri în care se apelează la prieteni pentru împrumuturi de urgență și la cardurile de credit pentru traversarea acestei perioade dificile.
Chiar dacă nu au neapărat venituri mici, debitorii sunt la rândul lor loviți de creșterea prețurilor, pentru că o majorare a dobânzilor va acompania destul de repede inflația în urcare. Iar cine nu și-a dozat bine raportul dintre rată și venituri își poate vedea pusă în pericol stabilitatea financiară la nivel de familie, notează consultanții.
Creșterea dobânzilor aduce cheltuieli suplimentare și pentru companii, care își ajustează bugetele, și un val de șomaj poate însoți o perioada de majorare a dobânzilor, intrarea în recesiune a economiei fiind posibilă în acest context.
Cine profită de inflație?
Cei care au economii puse de-o parte au acces la dobânzi mai mari la depozite și titluri de stat. Chiar dacă acestea nu sunt mereu real pozitive, faptul că cei care nu au economii deloc suferă mult mai mult când prețurile urcă face că puterea de cumpărare a celor cu bani puși de-o parte să urce în comparație cu a celor fără economii, chiar dacă nu au acces la dobânzi superioare inflației, astfel încât prin raportare la “săraci”, bogații devin și mai bogați într-un mediu inflaționist, cel puțin câtă vreme inflația nu se transformă în hiperinflație, notează analiza.
Dar nu doar dobânzile în creștere la depozite reprezintă oportunitatea în perioadele cu inflație apreciabilă, ci și prețul acțiunilor. Companiile au acces la împrumuturi mai scumpe, clienții cumpără mai puțin, pentru că cererea e direct proporțională cu oscilația veniturilor și în acest fel profiturile corporative scad. Cum prețul acțiunilor reprezintă un multiplu al profiturilor raportate, profituri mai mici egal cotații mai mici.
Imobiliarele sunt la rândul lor afectate după creșterea inflației, subliniază reprezentanții Conso. Cererea solvabilă se reduce odată cu creșterea dobânzilor la credite, iar după o perioada de înghețare a prețurilor urmează implacabil o corecție, a cărei amploare depinde foarte mult și de cantitatea de executari silite operate de bănci pentru rău-platnici (în perioada 2009-2012 acest fenomen a dus la scăderi considerabile pentru valoarea apartamentelor din marile orașe).
Evoluția negativă are o succesiune, după cum s-a constatat în alte perioade de criză: în primul rând apar corecțiile la bursă, chiar inante de a află vești negative despre evoluția PIB și o eventuală recesiune, iar abia după ce scăderea economiei e confirmată vine și scăderea imobiliarelor. Asta pentru că investitorii la bursă caută să anticipeze evoluțiile din economie, pe când proprietarii de imobile vând precipitat doar după ce veștile proaste se confirmă, de multe ori la presiunea băncilor.