Joseph Bardella, Marine Le Pen / Sursa foto: Facebook/Marine Le Pen
Alegerile generale din Franța continuă să producă volatilitate în piețele financiare europene, pe măsură ce piețele includ în prețuri reala posibilitate ca partidul naționalist condus de Marine Le Pen, Rassemblement National (RN), să câștige majoritatea în parlamentul francez. După un scurt raliu pentru bursa franceză și moneda euro, indicele bursier de referință de la Paris, CAC 40, a început marți să tragă în jos piețele bursiere și de obligațiuni europene pe măsură ce situația politică de la Paris s-a reîncețoșat.
Cu toate că protejatul lui Le Pen, tânărul de 28 de ani Joseph Bardella, care speră să devină prim-ministru, a încercat să calmeze apele în ultima perioadă promițând măsuri economice convenționale, Franța se află într-o situație economică și financiară dificilă, cu creștere slabă și deficite structurale cronice. UE tocmai a lansat împotriva Franței procedura de deficit excesiv pentru dezechilibrul bugetar de 5,5% din PIB din 2023, iar unele agenții de rating au redus ratingul de țară al Franței, ceea ce afectează per total costurile de finanțare.
Volatilitatea a început să crească în piețe după ce Emmanuel Macron, președintele francez, a dizolvat parlamentul național în urma rezultatelor obținute de dreapta naționalistă la alegerile europene din 9 iunie, când partidul lui Le Pen a ieșit detașat pe primul loc. Piețele au început să includă în prețuri scenariul unei expansiuni fiscale după modelul Lizz Truss din Marea Britanie, din septembrie-octombrie 2022, când guvernul britanic a anunțat o serie de măsuri de stimulare economică și tăieri de taxe care urmau să fie finanțate exclusiv din împrumuturi. Criza financiară și pierderea încrederii piețelor au împins elita politică din Partidul Conservator britanic către retragerea sprijinului pentru mandatul lui Truss. O criză similară ar pune în pericol valoarea monedei euro.
Franța este într-o situație un pic diferită totuși, cu o Bancă Centrală Europeană (BCE) ce a intervenit în repetate rânduri în trecut pentru a reduce din volatilitatea financiară din Europa. Sigur, BCE are anumite condiții pentru utilizarea uneltelor sale, iar până acolo piețele își vor face propriile idei, care vor conduce la reacții (negative) și abia apoi la intervenția BCE.
Surprinzătoare a fost intervenția Germaniei, care a anunțat recent prin vocea ministrului de finanțe Christian Lindner că Berlinul nu este de acord cu o eventuală intervenție a BCE pentru curbarea volatilității din piețe și ar lua în calcul atacarea oricărei intervenții în instanțe. Lindner a părut să indice că BCE nu ar trebui să intervină în perioada electorală, în condițiile în care ținerea capacului pe dobânzi ar oferi un avantaj electoral dreptei naționaliste.
Dincolo de faptul că BCE are garantată independența prin tratatele UE, intervenția lui Lindner arată din nou cât de îngustă și ortodoxă este perspectiva germană (precum și că decidenții germani nu au învățat nimic din criza din 2011-2012 sau cea Covid din 2020), care se gândește doar la bucătăria internă, adică la alegerile legislative care vor avea loc anul viitor în Germania. În plus, într-un episod de vânzare agresivă pe piețele de obligațiuni suverane, inclusiv băncile germane ar fi afectate având în vedere posibile pierderi bilanțiere.
Desigur, piețele testează periodic băncile centrale, iar evenimentele curente ar putea fi astfel de simplu test, pentru a vedea dacă funcția de răspuns a BCE-ului s-a schimbat sau nu, în condițiile în care inflația reprezintă încă un risc, iar șefa BCE, Christine Lagarde, a refuzat recent să comenteze despre utilizarea uneltelor BCE pentru calmarea pieței franceze. BCE a intervenit ca exemplu în 2022 în piața italiană, în jurul alegerilor parlamentare care au dus la formarea cabinetului Meloni, care a dus apoi, în 2023, deficitul bugetar al Italiei la 7%, cu măsuri economice din cutia cu unelte a lui Lizz Truss și fără o criză bugetară similară.
Unii francezi vor soluții mai naționale. O victorie pentru Le Pen ar însemna că unirea Europei din punctul de vedere al piețelor de energie și financiare va deveni fi mai dificilă
Printre planurile economice ale Rassemblement National se numără scăderea vârstei de pensionare la 60 de ani (abia majorată sub Macron de la 62 la 64 de ani), eliminarea impozitelor pe venit pentru persoanele sub 30 de ani și scăderea TVA la energie, benzină și produse de bază. Un plan de stimulare economică care este însă estimat să coste circa 100 de miliarde de euro, bani pe care Franța nu îi are și nici nu îi produce, ei urmând să vină din piețe. Anumite măsuri, precum scăderea TVA, a fost deja lăsată de o parte.
Structura economică a Franței s-a schimbat relativ semnificativ în ultimii ani, iar deși încă este a 8-a putere industrială a lumii, Franța are o pondere de doar 2% în producția industrială globală, la jumătate față de acum câteva decenii, iar o parte semnificativă din intrările sale vin din turism și ceea ce Nassim Nicholas Taleb a numit recent o „economie medievală” centrată pe „genți, brânză și vin”, în condițiile în care 4 din cele mai mari 5 companii franceze după capitalizarea bursieră sunt LVHM (Louis Vuitton), LOréal, Hermès și Dior, iar LVHM are o capitalizare de 3 ori mai mare ca Airbus.
Printre măsurile gândite să asigure sursele de finanțare pentru planul economic al Rassemblement National se numără taxarea profiturilor firmelor din energie (windfall tax) și reducerea contribuției franceze la bugetul Uniunii Europene (o temă fundamentală, pilon, pentru UE), precum și reducerea reglementărilor și întărirea sectorului industrial. Alte măsuri vizează limitarea imigrației și deportări, controale mai stricte la granițe sau prioritizarea francezilor când vine vorba de accesul la resurse sociale.
Per total, pozițiile lui Bardella au fost criticate de diverse organizații și lideri politici, care le consideră populiste și xenofobe. Susținătorii săi, pe de altă parte, apreciază că aceste măsuri sunt necesare pentru protejarea identității naționale și a securității. Ele reflectă linia politică tradițională a RN, care a pus mereu un accent puternic pe controlul migrației și pe securitate ca teme centrale în platforma sa politică.
Tot Taleb opina recent că unul din motivele pentru care dreapta naționalistă câștigă teren în Franța este faptul că „imigranții săraci sunt incompatibili cu noul stat-muzeu francez”.
O alianță între stânga și centrul macronist ar garanta o victorie în viitor pentru Marine Le Pen
În prima rundă a alegerilor generale din Franța, partidul lui Bardella și Le Pen a câștigat 33,15% din voturi. O alianță a partidelor de stânga Nouveau Front Populaire (NFP) a luat 28% din voturi, în timp ce alianța centristă a lui Macron a luat 20%. Prezența ridicată la vot (66,7%) a însemnat că RN a obținut mai puțin decât era prognozat.
Runda decisivă va avea loc duminică, iar estimările curente sunt că Rassemblement National nu va reuși să-și asigure majoritatea în condițiile în care alianța de stânga Nouveau Front Populaire și alianța centristă a lui Macron au început să-și retragă o parte din candidați pentru a nu dezbina votul anti-dreapta.
Estimările arată că niciun partid nu va avea majoritate după votul de duminică, ceea ce va bloca parțial actul de guvernare. Bardella a declarat în mai multe rânduri că nu va accepta să devină prim-ministru dacă votanții nu oferă Rassemblement National o majoritate parlamentară, adică cel puțin 289 de locuri din 577.
Votul din primul tur arată totuși că așa-numitul cordon sanitaire făcut de centriști și stânga pentru a bloca venirea la putere a dreptei naționaliste se apropie de rupere. Timp de mai multe decenii s-a spus că ea nu are nicio șansă să vină la putere, exercitând doar o influență marginală asupra dezbaterii politice.
Chiar dacă RN nu va obține o majoritate duminica aceasta, o alianță de guvernare stânga-centru riscă să se erodeze în timp (stânga ar trebui să-și dilueze o parte din măsurile propuse, ceea ce va deziluziona în timp votanții săi), ceea ce ar garanta câștigarea alegerilor de către partidul lui Marine Le Pen în viitor și defapt creștere incertitudinii pe termen lung. Alegerile prezidențiale franceze vor fi în aprilie 2027.
Pe de altă parte, la nivel de strategie politică, unul sau doi ani haotici de guvernare sub Rassemblement National ar putea să limpezească apele politice de la Paris.
Dar de ce tot ajung să dea târcoale puterii populiști precum Marine Le Pen sau Donald Trump? Ei bine, “cartelul politic” care a făcut posibilă liberalizarea, privatizarea și globalizarea (neoliberalismul ultimilor 50 de ani) s-a prăbușit, iar tot mai multe populații și-au pierdut încrederea în sistemul bipartid/pluripartid clasic. Mișcarea votanților către alternativele politice este explicabilă când tradiția politică dictează că alegerile și guvernele rezultate în urma lor au relevanța decizională, dar defapt puterea de decizie este externalizată tot mai mult (externalizarea către organisme supra-statale, care impun reguli de îndatorare sau altfel de reglementări similare în natură), iar politicienii guvernează mai puțin, dar cu toate acestea vorbesc mai mult.