Foto: Pexels
China a devenit, progresiv, din ce în ce mai agresivă în raport cu Taiwanul, în ultimii ani, iar tot mai multe voci din establishment-ul de apărare și intelligence american consideră că o asemenea invazie nu reprezintă un scenariu ce poate fi pur și simplu exclus.
În ultimele luni, anul 2027 a devenit o fixație la Washington ca potențial moment al unei invazii.
Fixația provine dintr-un discurs încă nepublicat al președintelui chinez Xi Jingping în care a cerut armatei chineze „dezvoltarea capabilităților de cucerire a Taiwanului și mutarea (deadline-ului) din 2035 în 2027”. Discursul ar fi fost interceptat de intelligence-ul american.
Riscul unui asemenea conflict a început să fie luat din ce în ce mai mult în considerare după începutul războiului rusesc împotriva Ucrainei, iar anumiți oficiali americani cred că 2025 ar putea fi un an în care America să fie implicată activ într-un război fierbinte împotriva Chinei.
China a tot avut exerciții militare în ultimii ani care au probat exact capabilitățile sale și modul în care ar decurge o asemenea invazie amfibie asupra insulei autonome. În 2023, armata chineză a simulat o blocadă maritimă și aeriană a Taiwanului, precum și atacuri navale și operațiuni militare menite să stopeze intervenții din partea aliaților Taiwanului. Statele Unite au active militare semnificative în regiune, inclusiv peste 80.000 de militari staționați în Japonia și Coreea de Sud.
Mai mult, forțele militare chineze au recreat într-un complex militar din Mongolia exact rețeaua de drumuri din jurul palatului prezidențial din Taipei, ceea ce demonstrează o „dezvoltare de capabilități” extrem de minuțioasă.
Conform presei de stat de la Beijing, exercițiile militare „Joint Sword-2024A”, care au început joi și prin care armata chineză a încercuit din toate direcțiile Taiwanul, au ca scop testarea capacităţii militare de „a prelua puterea” în insula autonomă. Acestea s-au încheiat în cursul zilei de duminică.
Creșterea frecvenței activităților militare în jurul Taiwanului a inclusiv rolul de a desensibiliza opinia publică internațională. În urma unor exerciții militare similare în 2021 și apoi în debutul lui 2022, Rusia a lăsat la granița proprie și a Belarusului cu Ucraina un număr ridicat de active militare pe care apoi le-a utilizat pentru a invada Ucraina.
Televiziunea chineză CCTV a difuzat vineri un interviu cu un oficial militar de rang înalt al armatei care a detaliat strategia chineză. Potrivit acestuia, Taiwan este o „insulă izolată” cu o „autosuficiență economică slabă”, iar dată fiind dependența Taiwanului de importurile de petrol și combustibili, Partidul Comunist Chinez poate transforma insula într-o „insulă moartă” printr-o blocadă navală sau un asediu.
Exercițiile au venit la câteva zile distanță de la preluarea mandatului de către noul președinte al Taiwanului, Lai Ching-te. În discursul său de inaugurare, Lai a spus că vrea pace cu China, căreia i-a transmis să înceteze acțiunile militare de intimidare și să accepte realitatea existenței Taiwanului ca entitate autonomă. Lai a spus că, în mandatul său, Taiwanul nu va provoca China și nici nu va ceda în fața ei.
Lunile cele mai potrivite pentru o invazie amfibie sunt aprilie, mai și august.
Importanța Taiwanului în economia globală și de ce șocul economic ar fi unul cu dublu efect, atât contracționar cât și inflaționist
Taiwanul este un nod extrem de important în economia globală, fiind cel mai mare și important exportator de semiconductori, grație companiei Taiwan Semiconductor Manufacturing Company (TSMC). Doar în 2022, compania a exportat lumii circuite integrate în valoare de 184 de miliarde de dolari, cam un sfert din întreg PIB-ul Taiwanului.
Acesta este și unul din motivele pentru care Statele Unite investesc atât de mult în fabrici de semiconductori, componente vitale pentru producția de orice tip de bun sau produs tehnologic, de la electrocasnice la autovehicule, aeronave și rachete.
O invazie chineză a Taiwanului ar reprezenta, pe lângă un act de agresiune contrar cartei Națiunilor Unite, un șoc economic major.
Nu doar că lumea întreagă nu ar mai avea acces la circuitele integrate vitale pentru producția de bunuri tehnologice, dar răspunsul aproape obligatoriu al Vestului la o astfel de agresiune ar omorî pur și simplu comerțul liber cu China.
Acest comerț reprezintă de altfel fundația pe care s-a construit globalizarea și pe care stă economia globală de 40-50 de ani. În plus, circa jumătate din comerțul global trece prin Strâmtoarea Taiwanului, care în cazul unui conflict ar fi blocată complet.
Toate ar reprezenta șocuri economice puternic contracționiste, care ar împinge economia globală într-o depresiune economică. Mai important, ele ar fi șocuri de ofertă, inflaționiste, similare cu șocurile petroliere din anii ’70.
Pe lângă devastarea umană din Taiwan, economiile lumii s-ar confrunta cu crahuri bursiere majore, crize financiare (fuga capitalului), întreruperi sau reduceri masive de producție pe o categorie mare de bunuri tehnologice, precum și distrugerea celor mai importante lanțuri de aprovizionare de pe ruta China-Vest.
Reconstruirea capacității avansate de producție a Taiwan Semiconductor Manufacturing Company ar lua ani de zile.
Impactul asupra PIB-ului global, în primul an de conflict, este estimat a se situa între 5 și 10 puncte procentuale. Cel mai puternic impact negativ ar fi resimțit de economiile asiatice, cu relații comerciale extrem de strânse cu Taiwanul.
Cu toate că șocul de pe lanțul comercial este de multe ori subestimat, în mai toate modelele macroeconomice, el ar reprezenta cea mai severă componentă din moment ce ar distruge pe termen lung oferta de bunuri și produse ieftine din China și ar distruge în același timp capacități de producție locale din economiile vestice.