Sursa foto: Dreamstime
Polonia conduce regiunea cu o creștere a PIB-ului de 3,4% și un IPC (Indicele Prețurilor de Consum. aproape de țintă, dar banca centrală rămâne prudentă din cauza politicii fiscale relaxate. Economia cehă se extinde constant, cu posibile majorări de dobândă în 2026. Inflația Ungariei rămâne ridicată, amânând relaxarea. România stagnează, cu inflația așteptată să atingă un vârf aproape de 10%, iar reducerile de dobândă sunt probabile de la jumătatea anului 2026, se arată într-o analiză ING.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
Polonia: Inflația scade, PIB-ul crește
Creșterea economică a accelerat la 3,4% de la an la an în al doilea trimestru, de la 3,2% de la an la an în primul. Pe partea ofertei, expansiunea PIB-ului a fost determinată de servicii, în timp ce pe partea cheltuielilor, datele au arătat că consumul gospodăriilor a propulsat creșterea economică. Datorită sectoarelor de servicii efervescente, economia poloneză crește mai rapid decât celelalte țări din Europa Centrală și de Est (CEE), în ciuda faptului că se confruntă cu obstacole similare în industrie.
“În a doua jumătate a anului, creșterea PIB-ului ar trebui să accelereze la aproape 4% anual, iar noi ne așteptăm în continuare la o creștere a PIB-ului de 3,5% în 2025, în mod clar peste ritmul observat în alte țări din regiune. Activitatea de investiții rămâne slabă, dar se preconizează că va reveni pe măsură ce fondurile din Mecanismul de Redresare și Reziliență și din Fondurile de Coeziune ale UE vor începe să circule mai amplu în economie. Proiectul de buget pentru 2026 reflectă condițiile fiscale înrăutățite din 2025, cu un deficit guvernamental general prognozat la 6,9% din PIB, în creștere față de 6,3% așteptat anterior.”, scriu economiștii ING.
Planul fiscal pentru 2026 oferă o consolidare limitată, iar politica rămâne expansionistă – potențial descurajând Banca Națională a Poloniei (NBP) de la o relaxare monetară ulterioară. Noul președinte al Poloniei, Karol Nawrocki, a declarat că va veta majorările de taxe și reducerile cheltuielilor sociale, ceea ce sugerează că Polonia este puțin probabil să-și îndeplinească țintele de deficit excesiv până în 2028. Acest lucru ar putea crește presiunea din partea agențiilor de rating și a investitorilor pe fondul creșterii datoriei publice și al absenței unei ajustări fiscale semnificative.
Inflația IPC din august a scăzut la 2,8% anual, de la 3,1% anual în iulie, și se apropie de ținta băncii centrale de 2,5% (+/- 1 punct procentual). Inflația de bază, care exclude prețurile la alimente și energie, este, de asemenea, pe un trend descendent.
Conform estimărilor actuale, probabil că s-a moderat la 3,1% anual, de la 3,3% anual raportat în iulie. Cu inflația aproape de ținta NBP și ferm în intervalul de abateri acceptabile de la țintă, Consiliul de Politică Monetară a redus rata cu 25 puncte de bază la 4,75% pe 3 septembrie, dar a adoptat o poziție de politică mai prudentă cu privire la relaxarea ulterioară pe fondul unei politici fiscale extrem de expansioniste.
În octombrie, factorii de decizie politică ar putea face o pauză și ar putea reveni la dezbaterea privind reducerile de dobândă în noiembrie, când vor fi disponibile noile proiecții economice ale personalului NBP. Ratele reale sunt, totuși, relativ ridicate, iar factorii de decizie politică au spațiu pentru o relaxare suplimentară, inclusiv în 2026, mai subliniază economiștii ING.
Republica Cehă: Ratele stabile își fac treaba pentru economia în expansiune
Inflația anuală cehă a scăzut în august în principal datorită unei încetiniri continue a dinamicii prețurilor la alimente. Cifra a arătat, de asemenea, că creșterea prețurilor în sectorul serviciilor rămâne neclintită, fluctuând în jurul valorii de 5% din 2024.
“Vedem acest lucru ca pe o problemă structurală care ar putea începe să se înrădăcineze în anticipațiile inflaționiste, mai ales după o perioadă atât de îndelungată. Cu creșterea salarială nominală și reală depășind așteptările în al doilea trimestru, gospodăriile vor avea resurse suficiente pentru a continua să cheltuiască pe măsură ce anul avansează. Vedem economia intrând treptat într-o configurație de creștere deplină, cu piața muncii revenind la o strângere în trimestrele următoare. Acest lucru ar însemna o presiune ascendentă asupra salariilor pe parcursul anului viitor, cu creșterea salariilor reprezentând un candidat pentru surprize pozitive în comparație cu așteptările generale. Într-o astfel de situație, vedem stabilitatea ratelor ca un răspuns optim pentru moment.”, cred economiștii ING.
Acestea fiind spuse, există riscuri inflaționiste pe termen scurt, determinate în principal de mai mulți factori: supraîncălzirea persistentă a pieței imobiliare, care ar putea împinge în sus chiriile și inflația de bază; o redresare economică autentică în Germania stimulată de un stimul fiscal; creșterea salarială nominală potențial depășind 7%, ducând la o inflație reînnoită în sectorul serviciilor; un impact semnificativ al ETS2 asupra IPC, incluzând efecte secundare pronunțate și acumularea în 2026.
Cu economia în expansiune rapidă și forța de muncă devenind din nou o resursă rară, o combinație suplimentară a riscurilor menționate mai sus ar duce probabil la un nou ciclu de majorări în jurul jumătății anului 2026. Într-adevăr, rata actuală de 3,5% este, în general, considerată doar ușor restrictivă în ceea ce privește cererea internă, în timp ce o consolidare ulterioară a coroanei va oferi o oarecare ușurare prin importuri mai ieftine.
Ungaria: Argumentele noastre pentru o perspectivă monetară mai agresivă cresc
Descompunerea creșterii slabe a PIB-ului Ungariei în al doilea trimestru subliniază că, în prezent, consumul gospodăriilor este principalul motor al economiei. Cu toate acestea, în ciuda șomajului scăzut și a creșterii robuste a salariilor reale, cheltuielile de consum rămân solide, dar nu excepționale. În contrast, investițiile continuă să scadă. Problema de fond? O lipsă de încredere. Gospodăriile sunt îngrijorate că stagnarea prelungită din ultimii trei ani ar putea periclita siguranța locului de muncă, în timp ce inflația rămâne ridicată. Spre deosebire de așteptări, inflația ridicată din Ungaria nu a stimulat cheltuielile – a încurajat economisirea, deoarece gospodăriile se recuperează încă după șocurile economice recente care le-au epuizat rezervele financiare.
O lipsă de cerere internă puternică, cuplată cu o cerere externă slabă, face ca încrederea întreprinderilor să scadă. Adăugați la aceasta incertitudinea geopolitică, incertitudinea politicii economice globale și locale și costurile în creștere ale muncii, și veți avea furtuna perfectă pentru întârzierile investițiilor.
Între timp, inflația a continuat să surprindă în mod pozitiv, sugerând presiuni de preț înrădăcinate care nu se vor diminua curând. Nu este surprinzător că Banca Națională a Ungariei se ține de planul său agresiv, subliniind că ancorarea anticipațiilor inflaționiste este esențială. Pentru a realiza acest lucru, este necesară o politică monetară prudentă, răbdătoare, care prioritizează și stabilitatea forintului ungar, potrivit Consiliului Monetar.
“Cu toate acestea, nu este doar banca centrală. Ministerul Economiei Naționale transmite aceleași mesaje, ceea ce ne face să fim din ce în ce mai sceptici cu privire la scenariul nostru de bază privind politica monetară, care presupune că rata de bază va rămâne neschimbată în 2025, dar așteaptă un ciclu de relaxare semnificativ în 2026. Dacă vom vedea noi surprize pozitive în inflație în lunile următoare – în ciuda forintului puternic – și dacă vor exista unele surprize agresive la nivel global, va trebui să schimbăm abordarea.”, mai spun economiștii ING
Dacă factorii de decizie politică sunt serioși în privința forintului, acest lucru ar putea duce la o revizuire completă a politicii noastre monetare și a perspectivelor pieței valutare. Scenariul nostru alternativ, care devine din ce în ce mai probabil, este că rata de bază va rămâne la 6,50% în 2026, cu forintul fluctuând în intervalul 380-400 față de euro. Interesul investitorilor pentru forint ar putea fi susținut de o politică fiscală credibilă care folosește tot spațiul acordat de investitori și agențiile de rating, dar nu mai mult. În acest sens, estimăm că deficitul fiscal din acest an va fi de 4,6% din PIB, iar cel de anul viitor de 4,5%. Finanțarea suplimentară necesară ar putea fi acoperită de fondurile EU SAFE, și putem prevedea și unele ajustări ale pieței de obligațiuni de retail.
România: Creșterea stagnează pe fondul presiunilor fiscale și inflaționiste
Pe frontul creșterii, situația nu s-a îmbunătățit în această etapă. Cifrele detaliate ale PIB-ului pentru al doilea trimestru reafirmă că economia României stagnează în esență. Creșterea de la an la an a fost de doar 0,3%, egalând ritmul slab din primul trimestru și lăsând creșterea pentru prima jumătate a anului 2025 la un modest 0,3%. Încetinirea consumului devine mai vizibilă, dar în același timp, ajută și la compensarea parțială a dezechilibrelor comerciale mari.
Pe termen scurt, investițiile publice finanțate de fonduri UE ar trebui să devină principalul motor al economiei, ceea ce ar trebui să susțină activitatea în sectorul construcțiilor și să ajute la prevenirea unei recesiuni mai profunde. Pe plan fiscal, deficitul se așteaptă să rămână ridicat în acest an, probabil peste 7,5%, și să se diminueze mai substanțial abia anul viitor, când măsurile adoptate recent vor aduce impactul dorit.
“În ceea ce privește inflația, credem că majorările de TVA și accize implementate recent vor împinge presiunile prețurilor aproape de 10% în lunile următoare, înainte ca efectele de bază să intre în joc în jurul verii viitoare și să aducă inflația mai aproape de zona 4-5% până la sfârșitul anului 2026. Având în vedere presiunile asupra creșterii și natura probabil temporară a acestui episod inflaționist, nu vedem majorări de dobândă din partea Băncii Naționale a României, iar scenariul nostru de bază actual este o reducere a dobânzii în mai 2026 și un sprijin suplimentar pentru economie de atunci încolo.”, conchide analiza.
