Sursa foto: EPA/Robert Ghement/PAP
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
Este decembrie 1916, iar România se află în criză.
Câteva luni după intrarea în Primul Război Mondial de partea Aliaților – Rusia, Franța și Marea Britanie – regatul se află pe marginea prăpastiei: trupele germane, sprijinite de aliații lor austro-ungari, otomani și bulgari, au ocupat Bucureștiul.
Guvernul României, familia regală și principalele instituții ale țării se retrag, pornind spre est, către orașul Iași, care urma să devină capitala temporară a țării.
Dar nici acolo nu se simt în siguranță: cu independența țării amenințată, autoritățile decid ca valorile naționale să fie trimise dincolo de granițele fragile ale României.
Semnează un acord cu aliatul lor, Rusia țaristă, iar în scurt timp două trenuri transportă artefacte culturale neprețuite, bijuterii regale și – cel mai important – 91,5 tone de aur din rezervele Băncii Naționale, pentru a fi păstrate în siguranță.
Aurul nu a mai fost însă niciodată returnat, rămânând în seifurile rusești, în timp ce comunismul și Războiul Rece au venit și au trecut.
Pentru români, sentimentul de nedreptate legat de acest aur arde de peste un secol, scrie televiziunea poloneză de stat TVP World.
„O datorie morală”
„Pentru noi, recuperarea acestei comori este o datorie morală față de strămoșii noștri și față de viitorul copiilor noștri”, spune Cristian Păunescu, consilier al guvernatorului Băncii Naționale a României (BNR) și autor de lucrări despre soarta aurului românesc, pentru TVP World.
„Nu am uitat și nu am cedat în această luptă”, adaugă Păunescu. „Am încercat în toate modurile posibile să negociem, dar URSS, iar ulterior Rusia, doar au mimat interesul față de această datorie.”
Povestea, pe scurt, este următoarea: două trenuri pline cu comori românești au fost trimise la Moscova – primul în decembrie 1916, al doilea în august 1917.
Declarațiile și inventarele au fost semnate între BNR și Banca de Stat a Rusiei, confirmând că valorile aparțineau României – dar apoi a venit Revoluția din Octombrie.
La sfârșitul lui 1917, Vladimir Lenin și bolșevicii preiau puterea în Rusia, răstoarnă ordinea mondială, scot Rusia din război și creează un nou regim care îi îngrijorează pe regii și împărații Europei de la începutul secolului XX.
Pentru conducătorii României, Rusia nu mai era un aliat – iar noul regim de la Moscova a confiscat aurul și comorile. Se spune că Lenin ar fi promis că le va returna „poporului român”, dar nu „oligarhiei române”.
8 miliarde de motive
România estimează că valoarea aurului ar fi astăzi de aproximativ 8 miliarde de euro. De la Lenin la Stalin, Yeltsin și Putin, liderii de la București – chiar și în perioada comunistă – au încercat să obțină o implicare a Kremlinului în această chestiune.
Au existat unele succese – cele mai multe artefacte istorice au fost returnate în 1935 și 1956 – dar nu și rezervele de aur.
„Rușii au găsit de-a lungul anilor tot felul de scuze sau ‘explicații’”, spune Păunescu, „precum că tezaurul fusese deja returnat, că nu mai există, că România nu mai merită acel aur pentru că s-a unit cu Basarabia în 1918, sau că Franța ori Germania ar fi luat acel aur de la Rusia după Primul Război Mondial. Niciuna dintre aceste afirmații nu are baze factuale sau legale.”
La începutul anilor 2000 s-au făcut pași mici spre rezolvarea chestiunii. În 2003, Rusia și România au semnat un tratat care a dus la crearea unei comisii comune pentru analizarea problemei, alături de alte divergențe istorice.
Experții ruși au avut ocazia să verifice acordul și inventarul de acum un secol, păstrate în arhivele BNR, și – potrivit Băncii Naționale – au confirmat autenticitatea lor.
„Dar au susținut că trebuie să verifice și originalele corespunzătoare din arhivele rusești”, explică Păunescu.
Ce urmează?
După invazia pe scară largă a Ucrainei din 2022, ordinea mondială s-a schimbat din nou, iar negocierile cu Rusia sunt acum, în mod firesc, suspendate, chiar dacă comisia încă există formal.
Unii români, însă, continuă să acționeze. Europarlamentarul Eugen Tomac a prezentat anul trecut o moțiune în Parlamentul European prin care cere ca Rusia să returneze aurul României. Moțiunea a fost adoptată cu sprijin transpartinic.
„Este pentru prima dată când Uniunea Europeană, prin vocea Parlamentului său, solicită explicit restituirea completă a tezaurului românesc”, a declarat Tomac pentru TVP World, adăugând că speră ca subiectul să fie „pe agenda diplomatică a UE” dacă relațiile cu Rusia vor fi reluate.
Totuși, drumul înainte rămâne neclar.
O posibilă variantă, discutată în presă, ar fi folosirea activelor rusești înghețate – averi sechestrate de statele europene ca răspuns la invazia Ucrainei – pentru a despăgubi România pentru aurul pierdut.
Însă folosirea acestor fonduri este complicată din punct de vedere juridic: chiar și în cazul Ucrainei, guvernele au folosit doar dobânzile acumulate din astfel de active, nu capitalul propriu-zis.
Activele confiscate – „o resursă valoroasă”
Păunescu, care descrie BNR drept „moderată, dar optimistă” posibilitatea recuperării aurului, spune că utilizarea activelor înghețate ar putea fi o opțiune.
„Rusia se află acum într-un război hibrid nedeclarat cu Uniunea Europeană, deci nu pot avea loc negocieri. Activele rusești înghețate în UE reprezintă, prin urmare, o resursă valoroasă pentru repararea acestei nedreptăți comise împotriva României acum peste 100 de ani”, afirmă el.
„BNR nu exclude nicio cale legală, fie politică, fie prin justiția internațională.”
Tomac, deși este de acord că folosirea activelor înghețate ar putea fi o soluție, insistă că „România trebuie să fie pregătită să reia dialogul” cu Rusia.
„Toate mecanismele posibile trebuie analizate responsabil, inclusiv cele legate de actualul context al sancțiunilor internaționale și al activelor ruse înghețate în Uniunea Europeană. Obiectivul este și rămâne restituirea completă a tezaurului. Iar România trebuie să fie pregătită să reia dialogul cu Rusia în acest sens”, afirmă el.
„Mecanisme existente”
Întrebat despre poziția sa, Ministerul Afacerilor Externe din România (MAE) a declarat pentru TVP World că „deocamdată România urmărește soluționarea problemei rezervelor de aur și a celorlalte bunuri de valoare depuse la Moscova în timpul Primului Război Mondial prin mecanismele existente”.
Ministerul a explicat că asta înseamnă continuarea activității comisiei comune create în 2003.
„Comisia, care include reprezentanți ai ambelor părți cu expertiză relevantă, nu și-a finalizat încă activitatea. Întâlnirile au fost întrerupte după declanșarea agresiunii Federației Ruse împotriva Ucrainei, dar partea română intenționează să le reia de îndată ce situația politică o va permite”, potrivit MAE.
Indiferent de mijloace, scopul rămâne clar: repararea unei nedreptăți vechi de un secol.
„Pentru noi, nu este vorba doar despre valoarea uriașă a aurului. Este vorba despre istorie, demnitate și identitate națională”, spune Tomac. „România are o datorie morală și legală să nu renunțe la ceea ce îi aparține.”
