Sursa foto: Facebook Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării
Bogdan Ivan, ministrul Energiei, spune că nu vom închide centralele pe cărbune din Valea Jiului, deși unul dintre jaloanele asumate în PNRR este închiderea lor până la finalul acestui an, altfel România riscă penalități de aproximativ 2 miliarde de euro.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
„Până la finalul anului trebuie să închidem centralele pe cărbune. În caz contrar, ratăm jalonul 119 din PNRR și este o penalitate usturătoare, de aproape 2 miliarde de euro. Fac tot ce ține de mine să negociez cu Comisia Europeană. Este imposibil să oprim centralele pe cărbune din Valea Jiului, nu le vom închide sub nicio formă. Când mergi cu date, cu asumări foarte clare, ai un argument pentru care să te creadă. Eu cred în oamenii din România și din Comisia Europeană care vor înțelege că nu este de glumă cu subiectul închiderii acestor centrale”, a spus Bogdan Ivan joi într-un interviu la Antena 3.
El a mai menționat că „sunt zile în care fără energia produsă de cărbune n-am avea echilibru în sistemul energetic şi am fi în pericol foarte mare de a nu avea de a nu avea energie”.
Conform asumărilor din PNRR, până la 31 decembrie 2025 ar trebui dezafectate 3.780 MW de capacitate pe cărbune și lignit, printr-un proces etapizat. În 2025, în special, trebuia să fie scoși din funcțiune 1.695 MW până la sfârșitul anului. Până la 1 ianuarie 2026 trebuiau dezafectate încă 1.755 MW, reprezentând un jalon specific în PNRR. Acest jalon, numit ținta 119, viza închiderea unor grupuri de la Turceni, Rovinari, Ișalnița, Craiova, Govora etc.
Fostul mnistru al Energiei, Sebastian Burduja, a declarat recent că închiderea a 1.755 MW la 1 ianuarie 2026 nu este fezabilă fără capacități pe gaz care să le înlocuiască. Ministerul Energiei și MIPE au inițiat negocieri cu Comisia Europeană pentru amânare. Jaloanele au fost negociate și asumate de România în 2021, în guvernul Cîțu, iar apoi consolidate în 2022 sub Guvernul Ciucă. La acel moment, Ministrul Energiei era Virgil Popescu (PNL).
Alte declarații ale lui Ivan de joi:
Ceea ce am refuzat și o să refuz de fiecare dată sunt creșteri de indemnizație la companii cu probleme – am făcut-o și la Ministerul Eocnomiei, o fac și aici – și indicatori de performanță aberanți.
Dacă avem o decizie guvernamentală asumată de premier, este evident că o să port această discuţie cu directorii din subordine. Dacă ei îşi scad 20% din salariu, sunt dispus să îmi scad şi eu salariul cu 20%.
Până la fiinalul săptămânii viitoare sper să am datele preliminare, să pot să vin și în fața guvernului și în fața coaliției de guvernare cu probleme, soluții, riscuri aferente. Voi începe să fac lucruri foarte clare și concrete în această direcție, pe lângă investiții, care deja am început să lucrez și la PNNRR și la Fondul de Modernizare unde avem disponibile 6 miliarde de euro pentru a face și rețele și capacități de producție și doi, la mecanisme de reglare a pieței, care unele sunt la Ministerul Energiei, unele la ANRE, unele la Consiliul Concurenței.
Era o companie care furniza la 1 leu și foarte multe care furnizau la 1,5 lei. M-am întrebat și eu legitim la TV cum s-a ajuns acolo. (…) Scopul este să scădem prețurile.
Avem reţele vechi de 70 de ani. Pe baza datelor pe care le-am primit, nu am fost convins că 25% din toată energia injectată în Sistemul Energetic Naţional reprezintă pierderi, pierderi care sunt plătite în mod egal atât de bătrânul cu o pensie de 1.500 de lei, cât şi de consumatorul industrial, care consumă energie electrică în valoare de 10 milioane de euro. Toate aceste lucruri trebuie analizate foarte serios.
Pe timp de iarnă, gazul este prioritar, avem plafonat prețul până la 31 martie 2026 la gaz, ieri am avut comandamentul pentru iarnă, pentru a ne asigura că avem suficient gaz cumpărat încă de acum când este mai ieftin. Acest lucru ne asigură că nu vom avea fluctuații foarte mari de preț pe timpul iernii.
Cel mai tare m-a șocat relaxarea cu care unii tratează aceste subiecte care au un impact uriaș asupra României, condițiile în care lucrează colegii mei, suntem într-o clădire închiriată de acum cinci ani pentru care statul român plătește aproximativ 60.000 de euro, iar majoritatea colegilor mei lucrează în niște condiții inumane, fără aer condiționat, câte trei-patru oameni într-un birou de trei metri pe trei metri, care poate nu are geamuri. Am căutat o alternativă, nu cred că este normal să lucrăm în aceste condiții.
