Multă lume a stat cu sufletul la gură și cu ochii ațintiți asupra televizoarelor în așteptarea deznodământului alegerilor americane. Fiecare cu așteptările și speranțele lui; fiecare cu favoritul lui. Americanul din marile metropole (New York, Chicago, Los Angeles, Seattle), din periferiile înstărite și din urbanul mare (city) cu gândul la Kamala Harris, iar rezidentul urbanului mediu și mic (town), rururbanului sărac și ruralul propriu-zis cu gândul la „popularul” Donald Trump. Cu alte cuvinte, unde se instalează un nivel mai bun de trai lucrurile sunt judecate în sens larg. Libertățile, diversitatea, progresismul se doresc a fi apărate, iar acestea merg mână în mână cu proiectarea lor și a Statelor Unite în perspectivă internațională: SUA ca model de urmat și lider global al lumii democratice. Aici, alegerile americane au avut o miză mai amplă și o evidentă proiecție globală. Pe de altă parte, acolo unde există greutăți sociale și economice, unde nivelul de trai este mai slab, alegerile sunt privite și judecate în termeni limitativi spațial la cadrul național intern. În aceste areale contează numai mesajul care vorbește despre problemele interne: costul vieții, joburi, imigrație, taxe etc.
Acest fapt nu este deloc întâmplător deoarece explicația rezidă într-o geografie economică reactivă. Iar eu înțeleg prin această geografie economică reactivă faptul că zonele, arealele, regiunile cu diferențe notabile de avuție și, implicit, pregătire, vor răspunde diferit la mesajele politice și vor vota în acord cu percepția nevoilor și problemelor locale. Adică profilul socio-economic al unei regiuni va face ca locuitorii să rezoneze numai cu un anumit tip de mesaj politic, deoarece numai pe acela îl înțeleg sau îl acceptă, iar prin acest mecanism se conturează anumite rezultate electorale.
Similar exemplului american, dacă ne uităm și la harta alegerilor din Republica Moldova lucrurile stau mai mult sau mai puțin la fel. Chișinăul și suburbiile sale, plus alte câteva orașe mai importante (Ungheni, Orhei, Rezina), au votat cu Maia Sandu, deci cu candidatul care privește către Occident, Europa și lumea liberă, în timp ce zonele sărace, periferice și lipsite de un nivel ridicat nu doar de trai, ci și de educație și cultură, au ales Stoianoglo, candidatul preferat de Rusia și cu un discurs orientat intern. Acest „intern” poate fi extrapolat și la interiorul spațiului de influență rusă sau la ceea ce Rusia înțelege prin mai larga „lume rusă”. Și aici, în Republica Moldova, avem de-a face cu valori opuse: democrație și deschidere către lumea liberă vs. conservatorism și valori induse de propaganda moscovită, ambele ca expresie a diferențelor geografice interne de avuție, cultură și pregătire. Aș putea înscrie în această listă și alte exemple, de pildă alegerile parlamentare din Georgia, petrecute luna trecută, ca să mă refer la un alt rezultat electoral recent.
Această geografie economică devine un factor politic sau electoral însemnat în anumite circumstanțe, de exemplu în perioade de criză, atunci când cresc prețurile și scade nivelul de trai, când se pune problema unor ajutoare externe (pentru Ucraina), când sporește imigrația (și refugiații) sau când apar alte disfuncționalități social-economice. Populismul, propaganda și dezinformarea rodesc în geografiile economice sărace și sunt fertilizate de mesaje fanteziste, alarmiste sau extremiste („salvăm țara de… ”; „facem America măreață din nou”; „ne luăm țara înapoi”, „să deportăm imigranții”). Aici își face apariția polarizarea socio-politică și riscul fracturării legăturilor statale, cu potențial de escaladare.
Ei bine, această geografie economică reactivă l-a adus din nou la Casa Albă pe Donald Trump, iar consecințele asupra relațiilor internaționale vor fi cel puțin interesante, dacă nu de-a dreptul surprinzătoare: atât asupra conflictului din Ucraina, cât și asupra viitoarelor relații SUA-China, SUA-Rusia și a deznodământului așteptat între Hamas-Israel, Liban-Israel, Iran-Israel.
Dincolo de asta, acum, cei mai tensionați sunt, fără doar și poate, liderii țărilor europene care și-ar fi dorit un interlocutor democrat la Casa Albă. Pe cale de consecință, geografia (socio-) economică este esențială în înțelegerea comportamentului electoral în relație cu populismul. Prin extensie, cu cât se adâncesc diferențele bogați/săraci, rural/urban, educație/lipsa ei, cu atât mai mult se vor accentua mesajele radicale și populiste care coagulează masele nemulțumite de modul în care politicul le afectează nivelul de trai. De asemenea, în completare, aș îndrăzni să afirm că acesta este un moment crucial în ceea ce înseamnă viitorul leadershipului politic, care tinde să se acutizeze și să aducă în arena politică din statele democratice și mai mulți trumpi, orbani, erdogani și alții asemenea lor.
Bunăoară, aceeași cauză care i-a adus populistului Trump cel de-al doilea mandat, a reconfirmat-o pe Maia Sandu în funcția de președinte prooccidental al Republicii Moldova. Aceeași cauză, rezultate diferite. Oare, așa cum întreba cineva azi, sunt moldovenii mai deștepți decât americanii? Ei bine, nu vă osteniți să răspundeți la această întrebare deoarece este în van. Ceea ce trebuie subliniat, cred eu, este că se dovedește că moldovenii doresc să trăiască democrația, libertatea și dezvoltarea, valori de care au fost privați timp de aproape două secole, iar americanii, pe de altă parte, având toate acestea, nu (mai) au capacitatea de a înțelege sau nu concep că ele se pot pierde, că se poate aluneca rapid pe panta autocrației.
