Foto: 85419468 | Island © Lunamarina | Dreamstime.com
Ministerul de Finanţe pus sub administrație specială? Toată lumea neagă, însă acesta este sentimentul care rămâne în urma remanierii cabinetului anunțată de prim-ministrul britanic Keir Starmer la întoarcerea sa din vacanța de vară: autoritatea lui Rachel Reeves în funcția de șef al Trezoreriei pare să fi diminuat, iar primul ministru a creat în Downing Street un puternic „grup operativ”, însărcinat cu supravegherea economiei, scrie Corriere della Sera.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
Problema este că piețele nu au primit vestea prea bine: randamentele obligațiunilor guvernamentale – dobânda pe care Londra o plătește pentru datoria sa – au atins cele mai înalte niveluri din ultimii aproape 30 de ani, iar decalajul față de alte țări din G7 continuă să se adâncească.
Dacă Franța este deja etichetată drept „bolnavul Europei”, nici Marea Britanie nu se simte prea bine: datoria publică se apropie de 100% din PIB, iar Trezoreria se luptă să acopere un deficit bugetar de 50 de miliarde de lire sterline (aproape 60 de miliarde de euro).
Cu o creștere economică anemică și evazivă, singura soluție ar fi creșterea suplimentară a taxelor (și reducerea și mai mult a creșterii). Prin urmare, nu este deloc surprinzător faptul că Londra este acum sub „supraveghere specială” pe piețele financiare, iar Casandrele momentului evocă spectrul anilor 1970 și recurgerea la un plan de salvare din partea Fondului Monetar Internațional (o umilință teribilă).
Starmer a încercat să remedieze direcţia unui guvern care se confruntă cu probleme din toate părțile, numindu-l la Trezorerie pe adjunctul lui Rachel Reeves, acel Darren Jones, în vârstă de 38 de ani considerat un adevărat magician al cifrelor. Acesta va ocupa acum funcția de secretar-șef al prim-ministrului pentru afaceri economice și va fi susținut de baroana Minouche Shafik, fost guvernator adjunct al Băncii Angliei, în calitate de consilier economic șef. O „echipă de vis” care raportează direct prim-ministrului şi care își asumă efectiv principalele responsabilități economice și financiare.
Starmer fusese acuzat în repetate rânduri că nu-i pasă de economie – sau că nu înțelege prea multe despre ea – și că deleagă totul cancelarului Reeves. Rezultatul, însă, a fost o serie de greșeli și regresii care au subminat autoritatea și popularitatea guvernului, de la abolirea – ulterior în mare parte anulată – subvențiilor pentru încălzire acordate pensionarilor, până la o reformă radicală a asistenței sociale, care a fost anulată apoi pe ultima sută de metri. Un carusel de anunțuri și dezminţiri care a culminat cu discursul emoționant din iulie al cancelarului în Parlament, un șoc care a dus la prăbușirea lirei sterline.
Prim-ministrul a prezentat realinierea echipei ca fiind începutul „ceie de-a doua faze” a guvernării, perioada în care ar trebui să înceapă să se vadă rezultatele: „Realizaţi, realizaţi, realizaţi”, a îndemnat el, adăugând că dorește să facă Downing Street „mai puternic pentru a realiza schimbările de care avem nevoie. Înțeleg frustrarea și furia alegătorilor”, a recunoscut Starmer.
Această recunoaștere riscă însă să fie prea târzie, după ce Partidul Laburist și-a irosit practic primul an de guvernare. Popularitatea partidului stagnează la un procent de doar 20%, în timp ce partidul populist de dreapta al lui Nigel Farage se situează în jurul a 35% (același procent ca Partidul Laburist și Conservatorii la un loc). A fost o vară bună pentru tribunul Brexit-ului, care a umplut golul anunțurilor guvernamentale cu o propagandă neobosită anti-imigrație, care a atins acum coarda sensibilă a opiniei publice.
Tensiunea socială este palpabilă, cu proteste împotriva hotelurilor care-i găzduiesc pe migranți și steaguri britanice fluturând pretutindeni, o situaţie care semnalează o renaștere naționalistă (dacă nu chiar etnocentrică și xenofobă). Acest amestec exploziv face ca remanierea cabinetului lui Starmer să semene cu rearanjarea șezlongurilor de pe Titanic.
