Foto: Turbina eoliana offshore (International Energy Agency)
Pe măsură ce guvernele îşi “înverzesc” economiile şi companiile de utilităţi închid termocentralele care funcţionează pe combustibili fosili, turbinele eoliene offshore devin una dintre cele mai populare forme de energie regenerabilă, ceea ce va face ca turbinele eoliene instalate în largul mării să devină din ce în ce mai mari, iar navele capabile să instaleze astfel de turbine de mărimea unor zgârie-nori să fie din ce în ce mai căutate, transmite Bloomberg, conform Agerpres.
Firma Clarksons Offshore Renewables, care face legătura între dezvoltatorii de proiecte de energie eoliană offshore şi proprietarii navelor specializate pentru astfel de operaţiuni, estimează că în prezent sunt undeva între 15 şi 20 de nave în largul apelor Chinei care sunt capabile să instaleze turbine cu o capacitate de cel puţin 15 Megawaţi, iar în următorii ani va fi de nevoie de mult mai multe astfel de nave.
La rândul său, compania de consultanţă Wood Mackenzie Ltd. estimează că, la ora actuală, sunt aproximativ 40 de nave care operează în largul Chinei, precizând însă că nu toate acestea sunt utilizate exclusiv pentru energie eoliană offshore. Pentru a veni în întâmpinarea cererii viitoare, Wood Mackenzie estimează că ar trebui investite aproximativ 14,8 miliarde de dolari în construcţia de nave capabile să instaleze turbine eoliene de mărimea unor zgârie-nori. Cu toate acestea, până acum a fost investită doar aproximativ o treime din această sumă.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
Construirea unei turbine eoliene enorme este o sarcină complicată chiar şi pe pământ, cu atât mai mult în largul mării. Totul începe cu încărcarea cu grijă a componentelor pe navă. Turnurile şi palele turbinelor pot avea o lungime de peste 100 de metri, iar containerul care găzduieşte generatorul, denumit nacelă, este de dimensiunile unei vile. Atunci când nava ajunge în locul unde va fi instalată turbine, componentele trebuie descărcate de pe navă şi asamblate. Durează aproximativ trei zile pentru a instala o singură turbină, în funcţie de distanţa de parcurs până în port.
Criza care se prefigurează când vine vorba despre nave capabile să instaleze asemenea de turbine, unele de mărimea Clădiri Chrysler (Chrysler Building) din New York, vine după un an 2023 tumultuos pentru industria energiei eoliene offshore. În timp ce investiţiile europene în noi parcuri de turbine eoliene offshore au atins anul trecut un nivel record de 30 de miliarde de euro, un salt spectaculos de la 400 de milioane de euro în 2022, industria se confruntă în paralel şi cu blocaje pe lanţurile de aprovizionare, deprecieri de active şi întârzieri la proiectele din SUA şi Marea Britanie.
Între timp, “totul devine din ce în ce mai mare”, spune căpitanul navei Wind Osprey, Matt Christie. “Toate componentele se măresc iar navele devin şi ele din ce în ce mai mari”, adaugă Matt Christie.
Realizarea unui echilibru între oferta şi cererea de nave uriaşe nu se va face peste noapte. Este nevoie de cel puţin trei ani şi 400 de milioane de dolari pentru a construi o navă nouă capabilă să instaleze turbine eoliene în largul mării. Iar acest interval de timp este posibil să se lungească, deoarece şantierele navale din Asia sunt aglomerate cu comenzi pentru a construi tancuri petroliere şi nave specializate în transportul de gaze, susţine un manager de proiect de la firma chineză CIMC Raffles, unul dintre cei mai mari constructori de nave pentru industria energiei eoliene offshore.
În prezent, Raffles construieşte cinci astfel de nave specializate, inclusiv una care va avea capacitatea de a ridica greutăţi de peste 3.000 de tone pentru firma Havfram AS, un nou jucător în industria energiei eoliene offshore.
O altă opţiune care presupune modernizarea navelor vechi este una scumpă şi consumatoare de timp. Cadeler A/S, proprietarul danez al navei Wind Osprey şi al navei soră Wind Orca, a cheltuit aproximativ 100 de milioane de euro pentru a le moderniza pe ambele la un şantier naval din Rotterdam. Firma daneză şi-a recuperat o parte din investiţie prin vânzarea vechilor macarale ale navelor, care nu vor putea să ridice următoarea generaţie de turbine.
“Este o pregătire pentru viitor”, spune directorul general de la Cadeler, Mikkel Gleerup, citat de Bloomberg.
Acest lucru este mai valabil ca niciodată având în vedere cererea actuală. Navele din industrie tind să fie rezervate cu câţiva ani în avans, iar vasele firmei Cadeler au fost rezervate complet până în 2027, spune Gleerup, menţionând faptul că este vorba de o schimbare semnificativă faţă de situaţia din urmă cu câţiva ani. În plus, firma daneză a comandat deja mai multe nave noi.
Cei mai mari dezvoltatori de parcuri eoliene offshore, prin care se numără Grupul danez Orsted şi cel german RWE AG, au început acum să închirieze nave pentru perioade de mai mulţi ani. Pe cale de consecinţă, asta face mai scumpă închirierea acestor nave specializate.
Potrivit analiştilor de la Clarksons, chiria zilnică a crescut de la aproximativ 200.000 de dolari în 2022, până la aproximativ 350.000 de dolari pentru cele mai noi şi mai mari vase. Comparativ, chiria zilnică pentru un supertanc petrolier care face legătura între China şi Orientul Mijlociu este de aproximativ 54.000 de dolari, notează analiza Bloomberg.