Experiența mea în Vietnam ca vizitator din România (I) / Ce am făcut, ce am mâncat, ce am vizitat

Până să ajung în Asia de Sud-Est, am fost în doar câteva țări europene: Bulgaria, ca orice român, Austria și Portugalia. La sfârșitul lunii mai, în perioada 31 mai-9 iunie, am adăugat pe listă și o țară mai îndepărtată, Vietnam – o republică socialistă cu un regim comunist, dar cu un sistem economic destul de capitalist, având o piață liberă. Vei găsi acolo magazine luxoase precum Dior, dar și produse de skincare care sunt din Europa sau alte zone din Asia. 

Biletele le-am luat cu câteva luni înainte și au costat 900 de euro de persoană, dus-întors. Biletele au fost cea mai scumpă achiziție, căci traiul din Vietnam este ieftin pentru noi. Escalele le-am avut în orașul Doha, capitală a Qatar.

După patru ore de zburat spre Doha, cinci ore de escală și încă șapte ore de zbor, am ajuns în Vietnam. Am ieșit din aeroportul din Saigon, un oraș mare cu aproximativ 10 milioane de locuitori. Căldura era extremă, vântul lipsea, iar umiditatea era de 70%, fiind și sezonul ploios. Nu, nu se simțea ca Bucureștiul în luna iulie-august, ci mult mai „dureros”. Dacă nu ești obișnuit sau nu ai călătorit acolo, îți spun eu cum se simte: disperare în căutarea unei adieri de vânt, transpirație care nu dispare din cauza umidității și senzația că respiri puțină apă caldă. Probabil și poluarea a contribuit, căci corpul se simțea mai greu și respirația mai dificilă. Pe lângă temperatură, a fost destul de interesant să văd palmieri imenși peste tot și ploaie fără vânt.

Analize Economedia

ANALIZĂ. Ce ar putea însemna majorarea capitalului social pentru firme: Măsură necesară, dar creșterea e prea bruscă. Noile înregistrări de firme s-ar putea reduce/ Cristian Bărcan, fondator REGnet: „Impactul ar fi resimțit mai ales de firmele mici, motorul economiei, care reprezintă peste 95% din totalul companiilor din România”

ANALIZĂ. Ce acțiuni de la Bursa de Valori București au „bătut” constant piața în ultimii cinci ani / Două companii din eșalonul doi se fac remarcate

ANALIZĂ Ce companii de la bursa românească au oferit în ultimii cinci ani cele mai consistente randamente ale dividendelor / Cum se schimbă topul dacă luăm în calcul și evoluția acțiunilor

Piața imobiliară din Dubai atrage românii, dar rămâne una de nișă / Este un recul pe piața din România, dar aceasta rămâne încă atractivă pentru investitori, spun agenții imobiliari/ Care este profilul investitorului român în imobiliarele din Dubai

ANALIZĂ Expansiunea discretă a Ungariei în România: companii și afaceriști apropiați de Viktor Orban cumpără business-uri românești

ANALIZĂ. Cei mai importanți angajatori IT din România au renunțat la sute de salariați într-un an. Compania care conducea topul din 2023 a rămas fără 1.000 de angajați în 2024

Imperiul Pavăl: de la un magazin modest în Bacău în 1992 la un gigant cu investiții de peste 20 de miliarde de lei în 2025 / De la bricolaj, imobiliare și construcții, la energie, agricultură, pharma și turism – ANALIZĂ Economedia

ANALIZĂ Economedia. Unde se va situa România în clasamentul european al taxării, după majorările anunțate de Guvern / Avertisment: Pierdem principalele avantaje și competitivitate, ce punem în loc?

ANALIZĂ Tablou în piața muncii: Rata șomajului a ajuns în primul trimestru al anului la cel mai ridicat nivel din 2020 încoace/ Numărul de persoane ocupate a scăzut cu aproximativ 323.000 în interval de un an. Ce urmează?

ANALIZĂ Bursa de la București, printre cele mai ieftine din regiune și cu dividende generoase / Ungaria ne-a depășit la randamentul dividendului și este chiar mai ieftină decât România

ANALIZĂ Băncile românești listate la bursă sunt mai ieftine în termeni de profitabilitate comparativ cu cele din regiune. La ce multipli se tranzacționează acțiunile BRD și Banca Transilvania comparativ cu bănci din Austria, Cehia, Croația, Grecia, Ungaria, Polonia și Slovacia

ANALIZĂ Ce industrie de apărare are România. De la scandaluri, politizare și subfinanțare, la noul context european, care aduce finanțări uriașe de Apărare pentru țările UE

ANALIZĂ Economedia: Tot mai multe mașini chinezești, și noi și rulate, pe șosele românești

Analiză. Turbulențele din industria auto se văd din plin în România: Sute de concedieri anunțate în interval de numai câteva săptămâni de către companii active în acest sector în țara noastră

Analiză. Transportatorii români iau locul celor polonezi pe piețele europene, cu flote mari și șoferi gata să călătorească în întreaga UE / Provocări din cauza stagnării economice și a crizei fiscale, care crește taxe și reduce avantajul de cost

ANALIZĂ Se pregătește sezonul de admiteri. Ce taxe de studii percep universitățile și cât costă cazarea la cămine în marile centre din țară?

ANALIZĂ Cum se schimbă topul companiilor de curierat din România după ce Sameday a cumpărat Cargus / Primele 10 firme au afaceri de peste 5 miliarde de lei

ANALIZĂ Produse românești în supermarketuri: Marile lanțuri de retail spun că au sute de parteneri locali. Care sunt produsele cu cea mai mare acoperire locală?

Analiză. Cum arată industria automotive din România, un sector marcat acum de turbulențe majore: Țara noastră are un număr mare de companii active, Germania e cel mai mare investitor străin/ Forța de muncă a scăzut, iar costurile sunt în creștere

Șantiere de vară: Piața piscinelor, în expansiune/ Cât costă un astfel de proiect?

ANALIZĂ Prăpastia dintre tinerii români și angajatori. De ce are România cea mai ridicată rată de șomeri până în 25 de ani din UE / Claudia Indreica, Psihoselect: „Companiile nu mai au timp să instruiască”

ANALIZĂ Primăvară cu fabrici noi: Care sunt companiile care au anunțat investiții în producție în România

ANALIZĂ Ce înseamnă procedura de suspendare a fondurilor UE dacă George Simion ajunge preşedinte / În cazul victoriei lui Nicuşor Dan există posibilitatea unei amânări a procedurii

ANALIZĂ De 9 Mai, ziua Europei. Cum a evoluat economia României, de 18 ani în “familia” UE: Salariile s-au triplat, PIB-ul pe cap de locuitor (PPP) a depășit Ungaria, țara noastră a primit peste 100 de miliarde de euro fonduri UE

ANALIZĂ. Care sunt efectele deprecierii leului și cine suferă

ANALIZĂ Marele blackout din Spania și Portugalia. Cele două țări iberice plătesc prețul dezvoltării exagerate din regenerabile și insularizării rețelei / Cum stă România

ANALIZĂ Efervescență pe piața dealerilor auto din România: de la consolidări la intrări străine surpriză

GRAFIC Schimbare nemaivăzută în istoria comercială a SUA din ultimii 100 de ani. Analiză Romanian Economic Monitor: Majorarea agresivă a tarifelor vamale de către SUA va avea un impact major asupra tuturor economiilor implicate. Date despre relațiile comerciale România-SUA și posibilele efecte în țara noastră

Analiză „la cald”. Ce impact vor avea taxele vamale americane pentru România?

ANALIZĂ Val de restaurante, cofetării și cafenele noi în România. Apar și food-hall-urile/ Piața devine mai competitivă, iar specialiștii se așteaptă să apară noi concepte, inclusiv francize internaționale

Unde am locuit și ce orașe am vizitat

În drumul meu înspre ieșirea din aeroport, toți oamenii strigau ca în piață: să cumperi țigări, să cumperi eSim, o cartelă digitală pe care să o folosești dacă nu ești din Vietnam și multe alte produse. 

Am cumpărat o cafea foarte bună la un preț mai mult decât decent. Dacă în aeroport găsești un cappuccino mic la aproximativ 20 de lei, acolo am dat maximum 12 lei pe o cafea ceva mai mare. Am luat Grab-ul, o aplicație de ride-sharing care avea același font ca al aplicației Bolt, tot în verde și alb.

Orașul Saigon

Ne-am instalat, ne-am aranjat și am fost cu un prieten de ai mei să mâncăm ceva. Pe o băutură și pe un sushi foarte bun, la un restaurant care arăta extraordinar, am dat în jur de 35 de lei. Amicul meu a cumpărat o băutură și o supă. Nu cred că a fost mai mult de 80 de lei toată masa. M-am uitat pe acel bon mirată, căci prețul era foarte mic.

În Saigon am stat trei zile. După ce am dormit, dimineață am mers spre cafenea, unde am băut o cafea vietnameză cu gheață genială. Au și caldă, însă cea cu gheață este mai populară. Gustul este puternic și bun, mai ales că Vietnam este țară cultivatoare de cafea.

Trebuie să menționez, în schimb, un lucru care s-a întâmplat foarte des: hărțuirea stradală. Un episod inconfortabil a fost la cafenea, când un om la vreo 50 de ani s-a aplecat să se uite sub fusta mea. Dacă ești european, vei simți privirile oamenilor. Unii se uită pentru că ești diferit sau pentru că te apreciază, însă se poate întâmpla și să te hărțuiască pentru că ești o țintă ușoară ca străin.

Viața de noapte

Seara ne-am întâlnit cu două vietnameze, pe care eu le-am cunoscut tot în seara respectivă. Prietenul meu o cunoștea pe una dintre ele de câțiva ani, de asta am și ieșit. În timpul întâlnirii, fetele ne-au spus că ar fi drăguț să trecem și prin cluburi dacă avem timp, ca să vedem cum este viața de noapte, așa că am ascultat recomandarea.

Cluburile erau pe o stradă mare, interesantă, care îmi amintea puțin de centrul vechi din București, doar că în Asia. Am intrat într-un club unde erau mulți europeni, mai ales britanici. Ne-am împrietenit cu două persoane, dar am plecat după vreo două-trei ore, căci nu mă distram. Aveam o senzație foarte ciudată în acel club, mai ales că vedeam multe fete asiatice care, probabil, voiau să dea scam englezilor naivi și amețiți. 

Războiul din Vietnam

A venit și următoarea zi, când am mers la muzeul războiului. Pentru cine nu știe, Vietnam a fost colonizată de francezi. După încheierea dominației coloniale franceze, SUA a atacat Vietnamul. Motivul invocat de America a fost teama că regimul comunist s-ar putea instaura în Vietnam și că alte țări asiatice ar putea urma același model politic. Războiul s-a încheiat în urmă cu 50 de ani.

Fotojurnaliștii din timpul războiului au reușit să prezinte și să surprindă momente foarte grafice, clare și dureroase. Știu că există durere, nedreptate, moarte și disperare, însă în poze am putut să văd suferința pe care au trăit-o acei oameni. Nu o pot simți, dar o pot vedea, căci războiul nu este doar despre politică și teorii pe care le discuți cu prietenii afară: e despre oameni, neputință și lupta pentru viață.

Orașul Da Lat

După câteva zile de stat în Saigon, am mers și câteva zile în Da Lat, un oraș la munte. Vremea a fost mult mai bună, seara ajungând chiar și la 17 grade. Am ajuns acolo cu un autobuz de noapte. Autobuzul mi s-a părut genial, genul de lucru pe care mi l-aș dori și în România. Nu cred că am dat nici măcar 100 de lei și am avut un drum de 7-8 ore. Am avut un pat mare în care am stat singură, pernă, plapumă, aer condiționat, apă și suc. La un alt drum cu autobuzul am avut chiar și dulciuri. Am dormit foarte bine tot drumul.

În Da Lat am mers la un zoo pe care amicii mei îl știau, pentru că mai fuseseră în urmă cu câțiva ani. Animăluțele erau drăguțe, multe fiind chiar animale domestice.

Am coborât din grădina zoo și am trecut pe lângă un cimitir. Un cimitir frumos, colorat, cu morminte budiste, budismul fiind și principala religie acolo. Bine, oamenii nu sunt neapărat practicanți religioși, pentru că nici statul nu le oferă libertatea de a practica intensiv o religie care poate afecta structura regimului comunist.

A doua zi am fost cu telegondola pentru a ajunge la un lac. Am mers cu bărcuța pe lac timp de o oră și apoi am coborât în junglă, unde erau mai multe căsuțe locuite.

În timp ce mergeam printre copaci, era pe cale să înceapă o furtună, pentru că începuse să tune și să fulgere. Am mers mai rapid și am ajuns la destinație, un restaurant cu un leagăn în mijlocul junglei. 

Orașul Nha Trang

Am fost cu autobuzul de zi până în Nha Trang, un oraș care plin de plaje frumoase. Aici arhitectura este diferită, seamănă puțin cu cea din țările arabe, după părerea mea. În oraș apar însemne și în limba rusă, aici fiind mulți ruși care au fugit de război.

Am avut în plan să mergem pe „Monkey Island”, o insulă plină de maimuțe. Pentru a ajunge acolo, am mers cu mașina 20 de minute spre o plajă, de unde am luat o barcă și am mers 10-15 minute până pe insulă. Am văzut maimuțele, am cumpărat o nucă de cocos și apoi am intrat în apă – o apă frumoasă, caldă și fără valuri unde poți merge mai bine de 20 de metri în larg, nefiind foarte adâncă. M-am așezat pe spate și am stat în plută, razele soarelui bătându-mi puternic pe față, iar în câmpul vizual erau și munții care înconjurau apa. M-am simțit ca într-un vis, am simțit că timpul s-a oprit în loc. Toate gândurile păreau foarte depărtate. Simțeam că m-am lăsat pe mine în România și altcineva a venit în Vietnam.

Episod funny: o maimuțică a fugărit un copil, eu am râs și apoi s-a întors către mine ca să-mi fure punga. După ce am râs copios, maimuțica a venit după mine și alte trei m-au încolțit. Mi-a fost frică să nu mă agreseze, căci mi se părea că ar avea ceva putere în brațe. Am țipat puțin și m-am ascuns după prietenii mei.

Ulterior, am fost la un show cu maimuțe, pentru că se ținea pe insulă. Am vrut să văd despre ce este vorba. Nu am putut să stau foarte mult, căci am început să suspin din cauza asta. Poți vedea abuzul și lipsa de etică prin care trec acele animale doar pentru amuzamentul oamenilor.  „Nu prea mai vezi lucruri de genul ăsta în Europa”, mi-a spus amicul finlandez cu care eram în vacanță.

Ne-am plimbat prin oraș, am mers aproape de malul oceanului, am mâncat fructul dragonului și ne-am uitat la apă. Am mers la o terasă pe plajă, mi-am luat o nucă de cocos și ne-am îmbarcat după câteva ore în autobuzul de noapte, ajungând înapoi în Saigon, deoarece mai aveam o zi jumătate de stat acolo. 

Ultima zi în Saigon

Din păcate nu am fost un turist autentic când vine vorba de mâncare. Singura carne pe care o mănânc este de pește sau fructe de mare, așa că alegerile mele au fost mai limitate. De asemenea, nu sunt obișnuită cu atât de mult orez, așa că într-o zi meniul meu a fost următorul: pizza, tiramisu și cappuccino. Nu vă luați de mine, căci și asiaticii sunt primii la restaurante asiatice când vin în vacanțe în Europa. De asemenea, recunosc că mi-a fost frică să mănânc orice, căci nu îmi făcusem asigurare medicală pe cele 10 zile și știu că standardele sunt puțin mai joase când vine vorba de mâncare, așa că am încercat să mă duc unde am simțit că e mai sigur. Totuși, am reușit să mănânc mâncare asiatică foarte bună.

În ultima zi am fost într-o piață unde am luat suveniruri pentru cei dragi și mai apoi am mers spre aeroport. După 7 ore cu avionul am ajuns iar în Doha, unde am avut 10 ore escală. Am dormit până la 5 dimineața, până când o angajată m-a trezit să îmi spună că nu am voie să dorm acolo și să mă duc în „Female quiet room”. Mi-a sărit somnul și am așteptat până la îmbarcarea în avionul spre România…

Citește continuarea experienței mele în următorul articol, aici.