sursa foto: Pexels
În 1977, proprietarul unui Ferrari a renunţat la modelul 250 GTO din 1962 pentru că soţia sa s-a plâns că este prea zgomotos, povesteşte Andrea Modena, şeful diviziei de maşini clasice a Ferrari. Era ori ea, ori maşina. „În ziua de azi, nu sunt sigur că soţia ar fi câştigat”, a spus Modena, citat de Reuters, scrie Agerpres.
Vremurile chiar s-au schimbat. În 2018, acelaşi model Ferrari a devenit cea mai scumpă maşină vândută vreodată, când a obţinut la licitaţie 48 de milioane de dolari.
Anul trecut, recordul a fost depăşit cu mult de un Mercedes-Benz 300 SLR Uhlenhaut Coupé din 1955, care a ajuns la 135 de milioane de euro (149 de milioane de dolari).
Acest tip de megaoferte se află în avangarda cheltuielilor anuale de miliarde de dolari pentru maşini clasice la nivel global, într-un val de investiţii în acest activ alternativ.
Valoarea maşinilor de epocă a crescut cu 185% în ultimul deceniu, depăşind creşterea rivalilor de lux, respectiv vinul, ceasurile şi arta, şi ocupând locul al doilea după whisky-urile rare, potrivit raportului averilor 2023 al firmei Knight Frank.
Piaţa s-a extins dincolo de o comunitate relativ mică de colecţionari pentru a include investitori atraşi de perspectiva unor randamente ridicate, plus o lipsă de corelare cu activele principale din portofoliu, cum ar fi acţiunile şi obligaţiunile.
„Monitorizăm piaţa de mult timp”, a declarat Giorgio Medda, CEO şi şef de management al activelor la nivel global la fondul Azimut din Italia.
„Istoria din ultimii 30 de ani ne spune că maşinile clasice au devenit o clasă de active financiare pe care ne dorim ca clienţii noştri să o aibă în portofoliul lor”, a spus Medda.
Anul acesta, managerul de active lansează ceea ce descrie ca fiind primul fond „evergreen” din lume care investeşte în vehicule de epocă şi spune că va paria doar pe maşini în valoare de peste 1 milion de euro fiecare.
Consiliat de Alberto Schon, şeful Ferrari şi dealer-ul Maserati Rossocorsa, fondul spune că va alege vehicule cu o istorie unică.
În timp ce fondul Azimut nu va avea o dată de încheiere şi poate primi bani noi pe termen nelimitat, micul administrator de active elveţian Hetica Capital a lansat în 2021 un fond „închis” de 50 de milioane de euro, despre care, de asemenea, a spus că este primul de acest gen.
Fondul Hetica, care vizează randamente de 9%-15% după şapte ani, a cumpărat până acum o duzină de maşini şi îşi propune să ajungă la 30-35 de maşini până în al cincilea an, lăsând ultimii doi ani să vândă vehiculele şi să plătească investitorilor.
Planurile sunt îndrăzneţe.
„Am văzut mai mult de 100 de încercări de a înfiinţa fonduri în trecut. Nimeni nu a reuşit să construiască atât o bază diversificată de investitori, cât şi un portofoliu diversificat de maşini”, a declarat Dietrich Hatlapa, fondatorul casei de cercetare pentru automobile clasice HAGI, care furnizează datele sectorului, folosită de Knight Frank.
De asemenea, nu este un sector pentru cei slabi din punct de vedere financiar.
Înregistrate în Luxemburg, atât fondurile Azimut, cât şi Hetica au un nivel de investiţii de intrare de minim 125.000 de euro.
„Primim o mulţime de apeluri de la oameni care doresc să investească 1.000-2.000 de euro şi trebuie să le refuzăm”, a spus Walter Panzeri, care conduce Fondul Klassik al Hetica.
Mai mult decât atât, o mică zgârietură sau o adâncitură sau o piesă de schimb poate da o lovitură financiară grea.
De exemplu, înlocuirea doar a barei de protecţie a unei maşini de epocă rare poate costa 15.000 de dolari, a spus Modena.
Menținerea în viață a mașinilor
Costurile de funcţionare pentru colecţiile de maşini, inclusiv taxele mari de depozitare şi asigurare, s-ar putea ridica cu uşurinţă anual la 5-6% din valoarea portofoliului, potrivit lui Florian Zimmermann, care a început să cumpere maşini de epocă când lucra la Mercedes-Benz şi de atunci şi-a construit o colecţie de 300 de vehicule, cu un partener.
„Devine din ce în ce mai greu să găseşti mecanica potrivită pentru a menţine aceste maşini în viaţă. Şi trebuie să cheltui o sumă destul de mare pentru a menţine toate aceste maşini în stare de funcţionare”, a spus el.
Într-adevăr, fondurile de investiţii care gestionează portofoliile de maşini pot fi o sursă de bani pentru diviziile de maşini clasice ale producătorilor auto, care nu numai că furnizează reparaţii şi piese, ci şi certifică autenticitatea vehiculelor pentru a participa la spectacole şi competiţii.
Numai procesul de certificare poate costa în jur de 20.000 de euro, potrivit lui Peter Becker, de la Mercedes-Benz Classic, care a spus că doar experţii producătorului auto, cu acces la arhivele sale, ar putea confirma originalitatea unui model clasic.
Cu toate acestea, piaţa maşinilor clasice se extinde pe măsură ce creşte şi numărul oamenilor bogaţi;
Valoarea maşinilor de epocă a crescut cu 25% în 2022, cea mai puternică performanţă din ultimii nouă ani şi a doua după creşterea cu 29% a artei, potrivit Knight Frank.
Asiguratorul de vehicule clasice Hagerty estimează anul au loc tranzacţii cu vehicule de colecţie de aproximativ 80 de miliarde de dolari, la nivel global, inclusiv toate licitaţiile şi vânzările private.
În timp ce America de Nord rămâne cea mai mare piaţă pentru licitaţii, Hagerty înregistrând în 2022 vânzări de 3,4 miliarde de dolari la licitaţii, faţă de 774 de milioane de dolari în 2007.
Zimmermann a spus că în ultimii ani a apărut un număr tot mai mare de cumpărători în Orientul Mijlociu, India şi China.
„Vor fi obiecte de cult”
Cursa globală de a renunţa la maşinile cu motor cu combustie internă va contribui doar la creşterea interesului faţă de aceste relicve ale unei ere care dispară, spun unii jucători de pe piaţă.
„Electrificarea va favoriza maşinile clasice”, a declarat Cristiano Bolzoni, şeful unităţii de maşini de epocă Maserati Classiche a Maserati.”