Pentru planificatorii militari israelieni, este similar cu „Muntele Destinului”: o uzină de îmbogăţire nucleară bine păzită, îngropată la jumătate de kilometru sub un munte, înconjurată de apărare aeriană şi situată simbolic în apropierea vechiului oraş religios Qom. Pentru Teheran, instalaţia Fordo simbolizează dorinţa sa de a-şi proteja programul nuclear, fiind concepută pentru a supravieţui unui atac frontal, cu suficiente centrifuge şi uraniu îmbogăţit pentru a produce o armă nucleară, scrie Financial Times, transmite News.ro.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
Îngropată sub roca dură şi învelită în beton armat, ceea ce o pune în afara razei de acţiune distructivă a oricărei arme cunoscute public a Israelului, Fordo este, de asemenea, un simbol al anxietăţii strategice a Iranului. „Fordo este totul pentru operaţiunea nucleară a Iranului”, a declarat Behnam Ben Taleblu, cercetător principal la Fundaţia pentru Apărarea Democraţiilor, un think-tank american.
Sâmbătă, Iranul a confirmat că Fordo a fost atacată, după cum a relatat agenţia de ştiri semi-oficială ISNA, citând un purtător de cuvânt al organizaţiei pentru energie atomică a ţării, dar pagubele ar fi fost limitate.
În schimb, Israelul a reuşit să distrugă cea mai mare uzină pilot de îmbogăţire a uraniului de la Natanz, a declarat vineri Rafael Grossi, şeful agenţiei de control nuclear a ONU, în faţa Consiliului de Securitate. Sălile subterane cu centrifuge ar putea fi inutilizabile din cauza pagubelor extinse aduse reţelei electrice din Natanz, potrivit analizei imaginilor satelitare din surse deschise realizate de grupul de reflecţie Institutul pentru Ştiinţe Internaţionale şi Securitate (ISIS).
„Fordo va însemna o provocare fără (ajutorul) SUA. Este puternic fortificată şi se află adânc sub un munte. Nu sunt sigur cât de multe pagube putem provoca acolo”, a recunoscut Danny Citrinowicz, expert în Iran la Institutul pentru Studii de Securitate Naţională din Tel Aviv. „Iranul nu este încă aproape de punctul zero (distrugerea programului său nuclear), încă dispune de capacităţi considerabile”, a adăugat Citrinowicz, care spune că Fordo ar fi cea mai dificilă şi, probabil, ultima ţintă a campaniei aeriene a Israelului.
INSPIRAŢIE PENTRU FILME
La nivel mondial, Fordo nu este o instalaţie protejată în mod unic. Toate marile puteri militare cu un program nuclear dispun de buncăre militare subterane similare, care au inspirat nenumărate thrillere de spionaj şi teorii conspiraţioniste.
Raven Rock din SUA, aşa-numitul „Pentagon subteran”, este construit într-un munte din Pennsylvania.
Se crede că secretul munte Iamantau din Rusia adăposteşte o mare instalaţie de arme nucleare.
Acelaşi lucru este valabil şi pentru bazele subterane de rachete nord-coreene construite în munţi, în timp ce baza navală Longpo din China include o instalaţie subterană pentru submarine nucleare accesibilă prin tuneluri.
Fordo este însă singura bază militară subterană importantă care a fost vreodată atacată direct – un precedent ce arată riscurile extraordinare pe care şi le-a asumat premierul israelian Benjamin Netanyahu prin autorizarea atacurilor israeliene din această săptămână.
„ÎN DOAR DOUĂ-TREI ZILE”
Oficialii iranieni neagă de mult timp că ar urmări fabricarea unei bombe, iar cea mai recentă evaluare a ameninţărilor publicată de serviciile de informaţii americane în acest an a conchis că Iranul nu a reluat programul de arme nucleare suspendat în 2003 sub presiunea internaţională.
Dar dacă Teheranul ar urma această cale, ISIS estimează că Fordo ar putea converti întregul stoc de uraniu îmbogăţit al Iranului – evaluat la 408 kg de inspectorii AIEA în mai – pentru a produce în doar trei săptămâni suficient uraniu de calitate militară pentru a fabrica nouă arme nucleare.
„Iranul ar putea produce prima sa cantitate de 25 kg de (uraniu de calitate militară) în Fordo în doar două-trei zile”, a avertizat ISIS.
IMPENETRABILĂ
Diferenţele dintre Fordo şi Natanz rezumă o mare parte din istoria nucleară a Teheranului, precum şi eforturile multilaterale depuse pentru a frâna eforturile sale de îmbogăţire şi, astfel, pentru a preveni un atac de tipul celui lansat de Israel săptămâna aceasta.
În urma dezvăluirilor publice despre o instalaţie secretă, Natanz a fost în cele din urmă declarată de Iran la ONU în 2003. Deşi complexul industrial extins conţine până la 16.000 de centrifuge, acesta este proiectat pentru îmbogăţirea uraniului la scară largă, la niveluri mai scăzute. Acest lucru, combinat cu inspecţiile regulate ale ONU, l-a făcut mai potrivit pentru utilizarea în scopuri nucleare civile. Uzina subterană de îmbogăţire din Natanz este, de asemenea, îngropată la doar 20 m sub pământ.
În schimb, ceea ce face ca Fordo să iasă în evidenţă este robusteţea geologică care face ca sălile sale de centrifuge să fie practic impenetrabile pentru bombele convenţionale lansate din aer. Acestea pot include chiar şi bomba americană gigantică Massive Ordnance Penetrator, care poate străpunge 60 m de beton.
CONSTRUITĂ ÎN SECRET
Construită în secret, existenţa Fordo a fost dezvăluită public abia în septembrie 2009, într-un moment dramatic, când oficiali americani, britanici şi francezi au declasificat informaţii secrete care arătau că Iranul construise în secret o fabrică ascunsă adânc într-un munte, care era „incompatibilă cu un program paşnic”.
Descoperirea, care a confirmat ceea ce premierul britanic de atunci, Gordon Brown, a numit „înşelătoria în serie” a Iranului, a fost atât de dramatică încât a dus la o mustrare rară a Iranului din partea Rusiei şi la un avertisment din partea Chinei.
Iranul a rămas ferm pe poziţii la momentul respectiv. „Ceea ce am făcut este perfect legal”, a declarat preşedintele de atunci, Mahmoud Ahmadinejad, adăugând: „Ce treabă aveţi voi să ne spuneţi ce să facem?”
Chiar şi aşa, Fordo a ajuns în centrul încercărilor internaţionale ulterioare de a frâna programul nuclear al Iranului. Acest lucru a dus la intensificarea sancţiunilor ONU şi a stat la baza unui acord multilateral din 2015 – cunoscut sub numele de Planul comun de acţiune cuprinzător (JCPOA) – dintre Iran şi puterile mondiale SUA, Marea Britanie, Franţa, Rusia, China şi Germania.
În schimbul ridicării sancţiunilor, Iranul a acceptat, printre alte măsuri, să transforme instalaţia într-un centru de cercetare, să limiteze numărul de centrifuge de acolo, să oprească îmbogăţirea uraniului timp de 15 ani şi să permită o monitorizare sporită din partea inspectorilor internaţionali.
SUA s-au retras din JCPOA în 2018, în timpul primei preşedinţii a lui Donald Trump, iar de atunci Iranul a început să îmbogăţească mai mult uraniu.
O BOMBĂ NUCLEARĂ CONSTRUITĂ RAPID?
În urma unei explozii din 2021 la Natanz, pe care Iranul a atribuit-o Israelului şi care a afectat capacitatea sa de îmbogăţire, Teheranul a pus în funcţiune centrifugele de la Fordo. Acestea au început să transforme stocul de uraniu slab îmbogăţit al Iranului la o puritate de 60 %, din care se poate produce uraniu pentru arme în câteva zile.
Analiştii consideră că Fordo, dacă nu va fi distrusă de atacurile israeliene, ar putea deveni centrul eforturilor iraniene de „ieşire din impas”. Ţara ar putea să se retragă din tratatul de neproliferare nucleară, să înceteze cooperarea cu AIEA şi să construiască rapid o bombă nucleară.
Iranul a ameninţat anterior cu o astfel de reacţie în cazul în care instalaţiile sale nucleare vor fi vizate, deşi o astfel de mişcare ar putea atrage armata americană în campania israeliană.
O INSTALAŢIE CONSTRUITĂ ŞI MAI ADÂNC
La aceste riscuri se adaugă faptul că Fordo nu este singura instalaţie ultra-securizată pe care Iranul poate să se bazeze. Teheranul a construit recent o instalaţie şi mai adâncă şi mai bine protejată în Kūh-e Kolang Gaz Lā, cunoscută şi sub numele de Muntele Pickaxe, la câţiva kilometri sud de Natanz.
În timp ce Fordo are, se crede, două intrări în tunel, Pickaxe are cel puţin patru, ceea ce face mai dificilă blocarea intrărilor prin bombardament. Sălile sale subterane au, de asemenea, o suprafaţă mai mare.
Unii se tem că instalaţia, pe care Iranul a interzis până acum AIEA să o inspecteze, ar putea fi folosită pentru asamblarea unei arme nucleare în cazul în care Iranul ar fi atacat.
„O întrebare cheie este dacă Iranul va ascunde, sau poate a ascuns deja, material fisionabil în Pickaxe sau în altă instalaţie necunoscută”, atrage atenţia Ben Taleblu, de la Fundaţia pentru Apărarea Democraţiilor (FDD).
