Ministerul Muncii a publicat în Transparență proiectul de lege privind stabilirea salariilor minime adecvate, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, în condițiile în care legislația europeană obligă statele membre să finalizeze în acest an transpunerea Directivei UE privind salariul minim adecvat și să aplice normele, începând cu 15 noiembrie. Ponderea valorii salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată trebuie să fie de 50%-52% din câștigul salarial mediu brut, criteriu care în România va fi îndeplinit o dată cu majorarea de la 1 iulie. Criteriile de stabilire și actualizare a salariului minim brut pe ţară garantat în plată ar urma să includă o serie de elemente, printre care puterea de cumpărare a salariului minim, nivelul general al salariilor și distribuția acestora, rata de creștere a salariilor și productivitatea.
În prezent, salariul minim brut din România este de 3.300 lei, iar Guvernul a aprobat un salariu minim de 3.700 de lei începând cu 1 iulie 2024. Guvernul a adoptat în ședința de la începutul lunii un proiect de ordonanță de urgență prin care majorează nivelu acestuia la 3.700 lei lunar, începând cu data de 1 iulie 2024, faţă de 3.300 lei cât este în prezent. Formula salariului minim european prevede ca salariul minim pe economie să se încadreze în cel puțin 50% din salariul mediu. Aceasta va fi respectată, începând cu 1 iulie, ținând cont că câștigul salarial luat în calcul la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2024 este de 7.567 lei.
Guvernul României are obligația să se ocupe de această temă pentru a bifa Jalonul 392 din PNRR – Intrarea în vigoare a actului care reglementează noul sistem de stabilire a salariului minim,
aferent Reformei 5 – Intrarea în vigoare a actului care reglementează noul sistem de stabilire a salariului
minim – Componenta 13. Reforme sociale.
Conform obiectivului general al reformei prevăzute în Planul Național de Redresare și Reziliență, salariul minim brut pe țară garantat în plată se va stabili în baza unui mecanism obiectiv, în linie cu orientările din Directiva privind salariile minime adecvate în Uniunea Europeană. Prin această reformă se prevede instituirea unui mecanism nou și a unei noi formule pentru a stabili nivelul salariului minim în mod obiectiv și sistematic, în consultare cu partenerii sociali și ținând seama de acțiunile Uniunii.
Directiva prevede instituirea unui mecanism pentru determinarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, ce implică o serie de proceduri pentru stabilirea și actualizarea salariului minim legal, în baza unor criterii obiective, care să asigure atingerea unui nivel de trai decent, reducerea sărăciei
persoanelor încadrate în muncă, precum și promovarea coeziunii sociale și a unei convergențe sociale.
Conform expunerii de motive, principalele aspecte urmărite de inițiativa legislativă pusă în transparență vizează o serie de aspecte:
– În vederea asigurării unui grad corespunzător de adecvare al salariului minim legal, se impune completarea Codului muncii cu elementele corespunzătoare care să prevadă criteriile naționale (puterea de cumpărare a salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, nivelul general al salariilor și distribuția acestora, rata de creștere a salariilor și nivelurile și evoluțiile productivității la nivel național pe termen lung) pentru stabilirea și actualizarea salariului minim legal, definite într-un mod stabil și clar, actualizări periodice și în timp util și desemnarea Consiliului Național Tripartit pentru Dialog Social ca organism național care să permită asigurarea consultărilor cu partenerii sociali, în sensul directivei.
– Codul muncii a fost completat cu prevederi corespunzătoare, care să asigure aplicarea prevederilor
Directivei(UE) 2022/2041 tuturor categoriilor de salariați, indiferent dacă aceștia își desfășoară activitatea în baza unui raport de muncă, raport de muncă cu caracter special (contract de mandat, contract de management, contract de activitate sportivă etc.) sau raport de serviciu, prin definirea noțiunii de ”raport juridic de muncă” și a celei de ”angajator”.
– Prevederile Codului muncii au fost completate cu prevederi care să asigure angajarea adoptării unui plan de acțiune pentru promovarea negocierilor colective în linie cu obiectivul directivei de susținere a
negocierilor colective pentru creșterea accesului salariaților la drepturi salariale negociate colectiv și la o
acoperire a protecției prin convenții colective – Completarea Codului muncii cu prevederi privind sancționarea nerespectării dispozițiilor privind garantarea în plată a salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, stabilit prin act normativ sau a nivelului salarial minim stabilit prin contractul colectiv de munca aplicabil.
– Completarea Codului muncii cu datele statistice și informațiile relevante referitoare la acoperirea gradului de adecvare, în vederea raportării acestora de către M.M.S.S., o dată la doi ani, Comisiei Europene, precum și cu instituțiile competente, care au obligația furnizării acestora către M.M.S.S., respectiv: Agenția Națională a Funcționarilor Publici, Inspecția Muncii, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și Institutul Național de Statistică.
– Pentru asigurarea accesului efectiv al salariaților la salariile minime legale şi a celor minime negociate
colectiv prin contracte colective de muncă se impune completarea Legii nr. 108/1999 pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii. Astfel, Legea nr. 108/1999 a fost completată cu dispoziții privind principiile care stau la baza activității de control a Inspecției Muncii. De asemenea, dat fiind faptul că Inspecția Muncii este o instituție de control esențială în domeniul muncii, cu multe instituții în subordine cu o problematică complexă (inspectoratele teritoriale de muncă în fiecare județ și în Municipiul București), prevederile legiiau fost completate în sensul obligativității obținerii și deținerii de către inspectorul general de stat și inspectorii generali adjuncți, a certificatului de securitate de acces la informații clasificate “secret”, sub
sancțiunea eliberării din funcție.
Conform proiectului, criteriile de stabilire și actualizare a salariului minim brut pe ţară garantat în plată ar urma să includă cel puțin următoarele elemente: puterea de cumpărare a salariului minim, luând în considerare costul vieții; nivelul general al salariilor și distribuția acestora; rata de creștere a salariilor; nivelurile și evoluțiile productivității la nivel național pe termen lung.
Salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, corespunzător programului normal de
muncă, se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, după consultarea confederațiilor sindicale și
patronale reprezentative la nivel național, cu actualizarea periodică o dată pe an. În cazul în care
programul normal de muncă este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic, salariul de bază minim
brut orar se calculează prin raportarea salariului de bază minim brut pe ţară la numărul mediu de
ore lunar potrivit programului legal de lucru aprobat.
Autoritățiile ar trebui să monitorizeze evoluția salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în funcție de nivelul orientativ între 50%-52% al ponderii valorii salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată în câștigul salarial mediu brut, considerat indicator de referință pentru evaluarea gradului de adecvare.
Proiectul pus în transparență decizională poate fi consultat AICI
Salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată stabilit prin hotărârea Guvernului poate fi
aplicat pentru un salariat pentru o perioadă de maxim 24 de luni, de la momentul încheierii
contractului individual de muncă. După expirarea perioadei respective, acesta este plătit cu un
salariu de bază superior salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, dar fără a diminua
valoarea netă anterioară a acestuia.
(9) Prin hotărâre a Guvernului se poa
nerespectarea dispozițiilor privind garantarea în plată a salariului minim brut, stabilit prin act
normativ sau a nivelului salarial minim stabilit prin contractul colectiv de munca aplicabil, cu
amendă de la 3.000 lei la 5.000 lei pentru fiecare persoană căreia nu i s-a garantat în plată salariul
minim brut stabilit prin act normativ sau prin contractul colectiv de munca aplicabil, fără a depăși
valoarea cumulată de 200.000 lei;”.