Negocierile UE de săptămâna aceasta privind reforma Politicii Agricole Comune s-au încheiat fără a se ajunge la un acord, în contextul divergenţelor privind programul de subvenţii pentru fermieri, a anunţat un oficial al blocului comunitar, citat de Reuters Discuţiile se vor relua în iunie, pentru a se analiza reglementările menite să-i ajute pe micii fermieri şi a reduce impactul sectorului agricol asupra mediului, transmite Agerpres, citând agenția internațională.
Un oficial UE a precizat vineri că nu s-a putut ajunge la un acord deoarece statele membre UE nu s-au înţeles asupra unui compromis înaintat în negocierile cu Parlamentul European şi Comisia Europeană.
Discuţiile neoficiale continuă vineri, dar nu pot fi adoptate decizii până la reluarea oficială a negocierilor în iunie, a explicat oficialul blocului comunitar.
Cele 27 de state membre UE au căzut de acord în luna octombrie 2020 cu privire la o reformă a Politicii Agricole Comune care se va aplica începând din ianuarie 2023, cu un buget de aproximativ 387 de miliarde de euro pe o perioadă de şapte ani, dintre care 270 miliarde de euro sub formă de subvenţii directe către fermieri.
În paralel, Parlamentul European a adoptat propria sa foaie de parcurs şi, între timp, eurodeputaţii şi capitalele statelor membre bat pasul pe loc: cele două părţi trebuie să ajungă la o înţelegere pentru ca noua Politică Agricolă Comună să intre în vigoare.
Rămân în continuare mai multe puncte de dispută, în special cu privire la compatibilitatea din PAC şi strategiile europene din “Pactul verde” (care vizează ajungerea la neutralitatea emisiilor de carbon în 2050) şi cea privind “De la fermă la furculiţă” (securitatea alimentară). Aceste strategii vizează reducerea cu 50% a utilizării pesticidelor până în 2030, precum şi rezervarea a unui sfert din terenurile arabile pentru culturile bio, obiective ambiţioase, dar care nu se regăsesc în PAC.
În centrul dezbaterilor este noul sistem al “eco-regimurilor”, adică primele acordate fermierilor care participă la programe de mediu mai stricte. Eurodeputaţii cer ca statele membre să aloce cel puţin 30% din plăţile directe care vin de la UE pentru exploataţiile agricole, în timp ce statele membre au în vedere un prag de 20%, lăsând la latitudinea guvernelor de a defini conţinutul.
În cele din urmă, Portugalia, ţara care deţine în prezent preşedinţia rotativă a UE, a propus fixarea unui nivel minimal al “eco-regimurilor” de 23% în primii doi ani de tranziţie, pentru ca ulterior să se treacă la 25%, susţine un diplomat european