Foto: Pixabay
Asociația ”Mișcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor” (AMASP) critică dur legea care îi scapă de închisoare pe evazioniști dacă achită prejudiciul, cu argumentul că România a introdus una dintre ”cele mai blânde regimuri de sancționare din Uniunea Europeană ”și încurajeazaă săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală. Noile reguli, care permit evazioniștilor să scape complet de pedeapsă indiferent de valoarea prejudiciului dacă plătesc 20% în plus la bugetul de stat, sunt probabil inspirate ”din sistemul cumpărării indulgențelor religioase”.
”Solicităm puterii legislative și puterii executive să reexamineze aceste modificări și să abroge dispozițiile care în realitate sunt o formă de dezincriminare mascată”, se arată în comunicatul AMASP.
Procurorii atrag atenția că în România există peste 1.200.000 de firme active și încă 200.000 cu activitate suspendată, însă doar 250 de procurori și 3000 de polițiști se ocupă la nivelul întregii țări de cazurile de evaziune fiscală.
În anul 2020 deficitul de încasare a TVA a fost cel mai mare din Uniunea Europeană (circa 34%), media europeană fiind de 9.2%, mai arată procurorii, care sustin că noile reglementări vor încuraja firmele să își asume riscul de a fi obligate peste 7 ani de la comiterea faptei să plătească taxele și impozitele sustrase, în cazul în care sunt prinse prins de autorități, cu o dobândă globală de 20% și fără a risca să i se aplice o pedeapsă.
Preşedintele Klaus Iohannis a promulgat pe 31 martie legea care îi scapă pe evazioniști de închisoare dacă achită prejudiciul.
Actul normativ prevede că cei inculpați pentru evaziune fiscală de până la 100.000 de euro, infracțiune care în prezent se pedepsește cu închisoarea, scapă doar cu amendă dacă achită integral prejudiciul, iar dacă dau și 20% în plus, fapta nu se mai pedepsește deloc, indiferent de cuantumul evaziunii.
Legea, inițiată de deputatul PSD Cătălin Rădulescu, supranumit ”Mitralieră”, a primit votul final din partea Camerei Deputaților pe 15 decembrie 2020, în ultima zi a legislaturii trecute. Deputații PNL și USR au votat împotriva inițiativei.
Redăm mai jos integral comunicatul AMASP:
”La data de 01.04.2021 a fost publicată legea nr. 55/2021 de modificare a dispozițiilor legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, în cuprinsul actului normativ modificator fiind incluse 2 dispoziții de atenuare sau eliminare a sancționării persoanelor care au săvârșit infracțiunile prevăzute de art. 8 și 9 din legea nr. 241/2005 (rambursări ilegale de TVA și evaziune fiscală), efectul cumulat al acestor dispoziții fiind de stabilire a unuia dintre cele mai blânde regimuri de sancționare din Uniunea Europeană și de încurajare a săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală.
Având în vedere că organismele internaționale califică evaziunea fiscală ca infracțiune gravă iar în acest moment, prin operaționalizarea EPPO, o parte din competența de investigare a acestor infracțiuni va fi transferată către această instituție, fiind considerate infracțiuni care aduc atingere intereselor Uniunii Europene, solicităm puterii legislative și puterii executive să reexamineze aceste modificări și să abroge dispozițiile care în realitate sunt o formă de dezincriminare mascată.
În acest sens subliniem că prin legea nr. 55/2021, într-o primă etapă, legiuitorul a statuat posibilitatea aplicării pedepsei amenzii în cazul în care prejudiciul care nu depășește suma de 100.000 de euro este achitat de suspect/inculpat și obligativitatea aplicării pedepsei amenzii atunci când prejudiciul achitat nu depășește 50.000 euro.
Cu surprindere observăm că, dincolo de această atenuare a sancțiunii în cazul faptelor pe care legiuitorul le consideră de o gravitate redusă, prin art. 10 alin. 11 și 12 din aceeași lege se creează o impunitate absolută, indiferent de valoarea prejudiciului, atât timp cât cel puțin unul dintre participanții la comiterea faptei este dispus să plătească prejudiciul și un procent adițional de 20%.
Se ajunge astfel ca gravitatea faptei și consecințele comiterii infracțiunii să fie evaluate, contrar criteriilor din dreptul procesual penal, doar prin raportare la capacitatea și voința făptuitorului de a plăti o sumă în plus, probabil inspirat din sistemul cumpărării indulgențelor religioase.
În mod absurd, în această construcție legislativă, unei persoane care a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală cu un prejudiciu de 90.000 de euro i se va aplica totuși pedeapsa amenzii, chiar dacă achită prejudiciul însă nu mai poate achita un procent adițional de 20% în timp ce unei persoane care a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală cu un prejudiciu de 1 milion de euro nu i se va aplica nicio pedeapsă dacă este dispusă să achite în plus ”comisionul” de 20% pentru bugetul statului.
În cazul în care legiuitorul nu a evaluat toate elementele necesare pentru a fundamenta o astfel de politică penală, AMASP dorește să aducă la cunoștința factorilor decidenți următoarele aspecte statistice ce ar fi trebuit luate în calcul:
1. În România funcționează un număr de circa 1,2 milioane de societăți comerciale active și încă 200.000 suspendate.
2. În anul 2020 deficitul de încasare a TVA a fost cel mai mare din Uniunea Europeană (circa 34%), media europeană fiind de 9.2%.
3. În România activitatea de urmărire penală a infracțiunilor economico-financiare (deci nu doar evaziune fiscală) este exercitată de un număr de maximum 250 de procurori și 3000 de polițiști. În acest moment nu există o analiză a numărului de dosare penale care să aibă ca obiect infracțiunea de evaziune fiscală în toate formele sale prevăzute de Legea 241/2005. Aparent, doar în municipiul București există înregistrate peste 5.000 de dosare penale la un număr de circa 25 de procurori desemnați să efectueze astfel de anchete. Din totalul numărului de astfel de dosare, rechizitorii sunt efectuate cam in 7-8 % dintre cauze.
4. Un contribuabil face, în general, obiectul unui control fiscal cam după 3-4 ani, uneori mai mult. În alte state europene, spre deosebire de România, există de mai multi ani sisteme informatice fiscale bine puse la punct, baze de date care generează cu ușurință analize de risc, facilitând identificarea zonelor cu grad ridicat de risc și, în consecință, controale și măsuri în zonele respective
5. După această perioadă de timp în care contribuabilul a putut sustrage sumele datorate bugetului de stat, în cazul în care există o sesizare a autorităților judiciare, instrumentarea unui dosar penal (poliție și parchet) durează între 1 și 3 ani, în funcție de dificultate, de probatoriu, de valoarea produsului infracțional. Aceeași durată există și la instanța de fond, apoi o altă perioadă în apel.
6. Printr-un simplu calcul matematic, având în vedere că dobânda medie pentru credite acordate persoanelor juridice este de 10% anual, este evident că persoana care este dispusă să încalce normele de drept penal material, va fi mai degrabă tentată să își asume riscul de a fi obligat peste 7 ani de la comiterea faptei să plătească taxele și impozitele sustrase, în cazul în care este prins de autorități, cu o dobândă globală de 20% și fără a risca să i se aplice o pedeapsă.”
Context
Legea a fost sesizată la CCR de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite, de Guvernul României şi de Avocatul Poporului. Curtea a decis că legea este constituţională.
Potrivit actului normativ, care modifică legea 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale:
- La art. 10, alin. (1) se modifică și va avea următorul cuprins:
- (1) În cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute la art. 8 şi 9, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, prejudiciul cauzat este acoperit integral, iar valoarea acestuia nu depăşeşte 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică pedeapsa cu amenda.
- După alineatul (1) se introduc trei noi alineate, alin.(1 ) – (13 ), cu următorul cuprins:
- „(1 prim ) În cazul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 8 și 9, dacă în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive, prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile și penalitățile este acoperit integral, fapta nu se mai pedepsește, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare;
- Dispozițiile prezentului articol se aplică tuturor inculpaților chiar dacă nu au contribuit la acoperirea prejudiciului prevăzut la alin.(1) și (1 prim).
Inițiativa, semnată de deputatul PSD Cătălin Rădulescu, a intrat în dezbaterea parlamentară la finalul lui 2017, pe vremea când partidul era condus de Liviu Dragnea, între timp condamnat la trei ani și jumătate de închisoare cu executare.